ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5560/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5560/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23
septembrie 2010, A.V. a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 560 din 24
iunie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost
respinsă contestația împotriva hotărârii nr. 457 din 22 iunie 2010 a secției
pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
În motivarea cererii,
recurentul a învederat că prin hotărârile susmenționate s-a admis sesizarea
comisiei de disciplină și s-a constatat încălcarea, în calitate de judecător la
Judecătoria Sighișoara, a prevederilor art. 9 alin. (1) din Codul deontologic
al judecătorilor și procurorilor.
Recurentul a arătat
că s-a reținut în mod eronat faptul că prin soluționarea unei contestații la
executarea efectuată de executorul judecătoresc K.A. s-a făcut dovada
încălcării aparenței de imparțialitate în îndeplinirea atribuțiilor de
serviciu, în condițiile în care nu exista nici obligația legală de formulare a
unei cereri de abținere, întrucât relația cu nașul său de cununie nu se înscrie
în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute limitativ de codul
de procedură civilă.
Prin întâmpinare,
Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului,
recurentului revenindu-i obligația de abținere pentru a oferi justițiabilului
toate garanțiile pentru a exclude orice îndoială asupra obiectivității și
imparțialității sale.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304
și 304
1
din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este
fondat urmând a fi admis și a se dispune anularea celor două hotărâri atacate.
Astfel, Curtea reține
că prin codul deontologic al judecătorilor și procurorilor s-au stabilit
standardele de conduită ale acestora conforme cu onoarea și demnitatea
profesiei, respectarea normelor cuprinse în cod constituind un criteriu pentru
evaluarea eficienței calității activității și integrității magistraților .
Potrivit art. 9 alin.
(1) din Codul deontologic, judecătorii și procurorii trebuie să fie imparțiali
în îndeplinirea atribuțiilor profesionale și să decidă în mod obiectiv liberi
de orice influențe, iar în conformitate cu art. 10 ei sunt datori să se abțină
în caz de incompatibilitate, potrivit legii.
Prin soluționarea Dosarului
nr. 2656/308/2008 al Judecătoriei Sighișoara, având ca obiect contestația la
executare formulată de contestatoarea P.F., recurentul și-a exercitat
atribuțiile de serviciu, pe parcursul judecării cauzei neformulându-se cereri
de recuzare sau de abținere.
În lipsa unei
prevederi legale exprese care să impună obligația judecătorului de a se abține,
potrivit art. 25 din C. proc. civ., pentru a se putea reține încălcarea
dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Codul deontologic, trebuia demonstrată
existența în concret a unei atingeri aduse imparțialității instanței.
Or, în cadrul
contestației la executare nu au fost invocate aspecte legate de nerespectarea
formelor legale sau a normelor procedurale de către executorul judecătoresc,
contestatoarea învederând doar că decizia a cărei executare s-a solicitat nu
este redactată și a fost atacată pe calea extraordinară a revizuirii, fiind de
asemenea necesare lămuriri privind înțelesul întinderea și aplicarea titlului
executor.
Împrejurarea că
executorul judecătoresc care a instrumentat dosarul execuțional este nașul de
cununie al recurentului, nu poate forma convingerea în sensul existenței
vreunui interes al judecătorului în soluționarea cauzei, în condițiile în care
o astfel de relație nu este reglementată prin lege ca fiind o cauză de
incompatibilitate și nici nu s-a relevat în concret existența vreunei situații
care să poată aduce atingere, chiar incidental, dreptului părților la un proces
echitabil.
În raport de cele
expuse mai sus, Curtea, admițând recursul formulat va dispune anularea celor
două hotărâri pronunțate de Plenul și de Secția pentru judecători din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de A.V. împotriva hotărârii nr. 560 din 24 iunie 2010 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea
atacată, respectiv hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
560 din 24 iunie 2010, precum și hotărârea nr. 457 din 22 aprilie 2010 a secției
pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23
noiembrie
2011.