ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3032/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. 12786/2/2010

al Curții de Apel București, reclamanta C.E. a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâții C.S.M. și U.N.J. din România, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea

nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării dispozițiilor art. I pct. 11

din Hotărârea nr. 564/2008 și art. I pct. 3 și 4 din Hotărârea nr. 1314/2008 pentru

modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.S.M.,

aprobat prin Hotărârea nr. 326/2005 a Plenului C.S.M., până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestor acte administrative.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, prin prevederile actelor contestate pe calea acțiunii în

anulare, pârâtul C.S.M. a stabilit în mod nelegal procedura de constatare a încălcării

normelor de conduită reglementate de Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Reclamanta a considerat că pârâtul a adoptat această procedură prin exces de putere,

cu încălcarea dispozițiilor legale și constituționale care-i limitează competența

de reglementare în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor,

ceea ce este de natură să-i afecteze statutul său profesional de o manieră publică

și prezintă un interes public major, sub aspectul respectării legii de către autoritatea

publică recunoscută prin dispozițiile art. 133 alin. (1) din Constituție ca garant

al independenței justiției.

Prin încheierea dată în

ședința publică de la 21 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, admis cererea formulată de reclamantă și a dispus

suspendarea executării dispozițiilor art. I pct. 11 din Hotărârea nr. 564/2008 și

art. I pct. 3 și 4 din Hotărârea nr. 1314/2008 pentru modificarea și completarea

regulamentului de organizare și funcționare a C.S.M., aprobat prin Hotărârea

nr. 326/2005 a Plenului C.S.M., până la soluționarea irevocabilă a cauzei având

ca obiect anularea acestor acte.

Hotărând astfel, instanța

de fond a constatat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14

alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât prin existența unui caz bine justificat,

față de argumentele de fapt și de drept din acțiune, de natură a crea o îndoială

serioasă asupra legalității actelor contestate, cât și prin cerința unei pagube

iminente pentru reclamantă.

Împotriva acestei încheieri,

a declarat recurs pârâtul C.S.M., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii

cererii de suspendare a executării formulată de reclamanta C.E.

Recurenta a susținut că,

încheierea dată în cauză, au fost greșit însușite apărările nedovedite ale intimatei

– reclamante și s-a constatat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și anume, existența unui caz bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente.

Referitor la condiția

cazului bine justificat, recurenta a arătat că motivele de fapt și de drept invocate

în cererea de anulare a actelor administrative contestate nu sunt de natură a crea

nici măcar o aparență de nelegalitate a acestora și cu atât mai puțin, o îndoială

serioasă în privința legalității lor, cum fără temei a reținut instanța de fond.

Recurenta a considerat

că este greșită și concluzia instanței de fond privind îndeplinirea celei de-a doua

cerințe legale privind existența unei pagube iminente, arătând că, pretinsa afectare

a statutului profesional al intimatei – reclamante și incidența unui interes public

major nu au fost dovedite în cauză și nu reprezintă un prejudiciu material viitor

și previzibil, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 36

1

și art. 36

2

din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M. ,

aprobat prin Hotărârea nr. 326/2005 a Plenului C.S.M., prevăd procedura de constatare

a încălcării normelor de conduită reglementate de Codul deontologic al judecătorilor

și procurorilor și de soluționare a sesizărilor formulate în asemenea cazuri de

comisia de disciplină sau de inspecția judiciară.

Această reglementare a

fost modificată și completată prin art. I pct. 11 din Hotărârea nr. 564/2008 și

art. I pct. 3 și 4 din Hotărârea nr. 1314/2008 adoptate de Plenul C.S.M. și a fost

contestată de intimata - reclamantă C.E. pe calea acțiunii în anulare formulată

în Dosarul nr. 12.786/2/2010, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cererea formulată de intimata

– reclamantă în acest dosar pentru suspendarea executării actelor administrative

contestate a fost greșit admisă prin încheierea din 21 februarie 2011, constatându-se

neîntemeiat că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru măsura provizorie

solicitată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Potrivit dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 din aceeași lege, a autorității

publice emitentă a actului, persoana vătămată poate să ceară instanței competente

să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru aceleași motive,

suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant,

în condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin cererea

adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat

și în acest caz, măsura de suspendare poate fi dispusă până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

Din motivarea cererii

de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea

primei condiții prevăzute de dispozițiile legale susmenționate cu privire la existența

unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Instanța de fond a apreciat

în mod greșit că a fost dovedită în cauză îndeplinirea acestei cerințe prin motivele

de nelegalitate invocate de intimata - reclamantă, deși conținutul lor referitor

la excesul de putere și depășirea competenței de reglementare vizează fondul pricinii,

care nu poate fi examinat decât în cadrul acțiunii în anulare și nu în procedura

judiciară desfășurată în baza dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru același considerent,

nu pot constitui obiectul judecății susținerile invocate în recurs de intimata –

reclamantă cu privire la caracterul normativ sau individual al actelor administrative

pentru care s-a formulat acțiunea în anulare.

Măsura de suspendare a

executării actelor administrative contestate nu a fost justificată în cauză nici

prin necesitarea de a se preveni producerea unei pagube iminente, definită în

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciul material viitor

și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public.

Intimata – reclamantă

nu a dovedit susținerile sale privind îndeplinirea acestei cerințe legale, întrucât

prin obiectul lor de reglementare , actele deduse judecății nu sunt susceptibile

să-i afecteze statutul profesional până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în

anulare, iar existența unui interes public major nu poate fi examinată în cauză,

fiind prevăzută de art. 14 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în ipoteza formulării

cererii de suspendare a actului administrativ normativ de Ministerul Public, din

oficiu sau la sesizare.

De altfel, neîndeplinirea

acestei condiții legale rezultă implicit din cererile depuse la instanța de fond

de intimata – reclamantă la data de 24 martie 2011, prin care a solicitat scoaterea

de pe rol a Dosarului nr. 12786/2/2010, motivând că acesta a fost prematur constituit,

ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 5248 din 21 decembrie 2010 în Dosarul

nr. 2906/2/2010 al Curții de Apel București, având ca obiect anularea rezoluției

emisă în baza art. 36

1

din Regulamentul de organizare și funcționare

a C.S.M. de Comisia de disciplină pentru judecători la data de 17 decembrie 2009

pentru sesizarea secției pentru judecători din cadrul C.S.M. pentru a se aprecia

dacă au fost încălcate dispozițiile art. 9 alin. (2) din Codul deontologic al judecătorilor

și procurorilor.

Intimata – reclamantă

a învederat prin cele două cereri că au devenit caduce măsurile dispuse de instanța

de fond la 21 februarie 2011, cu motivarea că, executarea sentinței civile nr.

5248 din 21 decembrie 2010, este suspendată prin efectul declarării recursului,

conform prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele

expuse, se constată că intimata – reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor

cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și pe cale de consecință,

cererea acesteia de suspendare a executării actului administrativ a fost greșit

admisă.

Față de toate aceste motive

și în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs declarat de C.S.M. și

va modifica încheierea atacată, în sensul respingerii cererii formulată de intimata

- reclamantă pentru suspendarea executării dispozițiilor art. 36

1

și

art. 36

2

din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., aprobat

prin Hotărârea nr. 326/2005 a Plenului C.S.M., astfel cum au fost modificate și

completate prin art. I pct. 11 din Hotărârea nr. 564/2008 și art. I pct. 3 și 4

din Hotărârea nr. 1314/2008 adoptate de Plenul C.S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.S.M. împotriva încheierii de ședință din 21 februarie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 12786/2/2010.

Modifică hotărârea atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de

reclamanta C.E., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2011.