ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 500/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

de fond

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul C.M.G. a solicitat

anularea Ordinului nr. 7131 din data de 2 august 2011 emis de către Autoritatea

Națională a Vămilor, repunerea sa în funcția avută anterior, precum și plata

drepturilor salariale de care a fost lipsit, apreciind că măsura luată încalcă

dispozițiile Legii nr. 188/1999.

Prin Sentința nr. 263

din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal a anulat, ca netimbrată, acțiunea introdusă de reclamantul C.M.G. în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia,

prin Ordinul nr. 7131 din 2 august 2011, Autoritatea Națională a Vămilor a

dispus încetarea raportului de serviciu, prin eliberarea din funcția publică de

execuție deținută, a consilierului C.M.G., în considerarea rezultatelor finale

ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 18 - 29 iulie

2011.

Față de împrejurarea

că actul a cărui anulare se solicită este un act administrativ în sensul art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Curtea a reținut incidența

dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și a constatat faptul că

reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru de 4 RON și timbrul judiciar

în valoare de 0,3 RON, deși i s-a pus în vedere să timbreze prin rezoluția

completului învestit cu soluționarea dosarului conform repartizării aleatorii.

Totodată, judecătorul

fondului a reținut că, deși reclamantul a fost citat la domiciliul procesual

ales cu mențiunea de a achita taxele judiciare de timbru, acesta nu și-a

îndeplinit obligația legală ce-i revenea, rezumându-se la a depune, la data de

16 septembrie 2011, o cerere de amânare a judecății.

Având în vedere că

problema îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru este una de

natură administrativă pentru instanță și că primează în raport cu orice alte

cereri, ce țin de procedura contencioasă, prima instanță a apreciat că

neîndeplinirea acestei obligații este nejustificată, lipsa apărătorului sau

necesitatea angajării unui alt apărător neîmpiedicând cu nimic pe reclamant să

achite, la administrația financiară, taxele legale de timbru, al căror cuantum

este modic.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs

reclamantul C.M.G., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 5 din C.

proc. civ.

Recurentul a

solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare,

susținând că instanța de fond, în mod greșit, a considerat că procedura de

citare a fost legal îndeplinită la termenul de judecată din data de 19

septembrie 2011.

Astfel, recurentul a

precizat că a fost citat la o adresă greșită, motiv pentru care a fost în

imposibilitate de a lua cunoștință de obligația timbrării acțiunii și de a se

conforma dispozițiilor instanței.

În cuprinsul

motivelor de recurs, reclamantul a subliniat importanța respectării

principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, precum și a

dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

de intimata-pârâtă

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în

numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, invocând, în susținerea temeiniciei soluției instanței

de fond, prevederile art. 3 lit. m) și art. 20 din Legea nr. 146/1997.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

considerentele expuse în continuare.

și de drept relevante

În materia nulității

actelor de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor

legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o

vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.

Dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. includ

toate neregularitățile procedurale care atrag această sancțiune, cu excepția

celor expres prevăzute în art. 304 pct. 1 - 4, dar și cele care au fost făcute

prin nesocotirea unor principii fundamentale, a căror nerespectare nu se

încadrează în alte motive de recurs.

Verificând actele

dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond a rămas în pronunțare

asupra excepției netimbrării acțiunii la data de 19 septembrie 2011, în lipsa

reclamantului C.M.G., care a fost nelegal citat cu mențiunea achitării taxelor

judiciare de timbru, încălcându-se, astfel, dispozițiile procedurale

referitoare la citarea tuturor părților din proces și la comunicarea actelor de

procedură.

Deși, prin cererea de

chemare în judecată, reclamantul și-a ales domiciliul procesual la Cabinetul de

avocat „M.F.”, cu sediul în str. Șipoțel nr. 28, Iași, astfel cum rezultă din

notele de subsol inserate în acțiune, citarea reclamantului a fost efectuată,

prin afișare, la o adresă greșită, respectiv str. Șipoțel nr. 38, Iași.

Prin urmare, au fost

nesocotite prevederile art. 85 C. proc. civ., care statuează faptul că

„judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau

înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, precum și

dispozițiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „înfățișarea

părții în instanță, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de

procedură”.

Așadar, instanța de

judecată avea obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 107 C. proc.

civ., să amâne judecata cauzei pentru a asigura efectuarea unei proceduri de

citare complete atunci când a soluționat litigiul dedus judecății, având

îndatorirea să respecte principiile fundamentale ale contradictorialității și

dreptului la apărare față de toate părțile din proces.

Principiul

contradictorialității presupune faptul că toate elementele procesului trebuie

supuse dezbaterii și discuției părților și că fiecare parte trebuie să aibă

posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură

cu pretenția dedusă judecății.

Pentru ca acest

principiu să fie respectat nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv,

ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Contradictorialitatea

se manifestă atât în raporturile dintre părți, cât și în raporturile dintre

părți și instanță, astfel încât judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri

decât după citarea sau înfățișarea părților, iar atunci când constată că partea

care lipsește nu a fost legal citată, dispune amânarea judecății și refacerea

procedurii de citare.

Nu în ultimul rând,

îndeplinirea legală a procedurii de citare este de natură a asigura respectarea

dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului.

Înalta Curte reține

faptul că instanța de fond a pronunțat soluția de anulare, ca netimbrată, a

cererii de chemare în judecată în condițiile în care citația emisă pe numele

reclamantului pentru unicul termen de judecată acordat în cauză este lovită de

nulitate, conform art. 88 alin. (2) raportat la alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.,

iar vătămarea produsă nu se poate înlătura decât prin casarea sentinței și

trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Cu ocazia

rejudecării, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., instanța de fond va dispune îndeplinirea legală a procedurii de citare a

reclamantului C.M.G. la domiciliul indicat de acesta atât în cererea de amânare

a cauzei formulată la data de 16 septembrie 2011 în fața primei instanțe (fila

nr. 15 dosar fond), cât și în cererea de recurs.

Totodată, instanța de

fond va ține seama de faptul că reclamantul a achitat, în etapa procesuală a recursului,

taxele judiciare de timbru stabilite în sarcina sa de către prima instanță

(filele nr. 6 și 6bis verso dosar recurs).

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 312

alin. (1) - (3) și art. 313 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe

pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.M.G. împotriva Sentinței nr. 263/2011 din 19 septembrie 2011 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.

Procesat

de GGC - LM