ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 693/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul M.I.B. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea ordinul de eliberare din funcția publică emis de președintele A.N.V. la data 02 august 2011, reintegrarea în postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desființării postului. La termenul din 16 ianuarie 2012, reclamantul și-a completat acțiunea, în sensul chemării în judecată și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, a Ordinului președintelui A.N.A.F.

nr. 2407 din 04 iulie 2011 și a Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului, invocând faptul că aceste acte cu caracter normativ contestate nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, pentru a putea intra în vigoare și a produce efecte juridice, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 24/2000, precum și faptul că, deși au fost emise în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, ele nu respectă prevederile acestui act normativ și nici dispozițiile H.G. nr. 611/2008, considerându-se că: „prin înscrierea unui număr mai mare de funcționari publici pe un număr mai mic de posturi ce trebuiau ocupate, ne aflam practic în situația de fapt a unui concurs” . Prin sentința nr. 136/2012 din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Ordinelor președintelui A.N.A.F.

nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, invocată de reclamantul M.I.B., și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu A.N.V. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 7116 emis de președintele A.N.V. la data 02 august 2011, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publica deținută. Cu referire la excepția de nelegalitate invocată de reclamant, Curtea de apel a constatat că actele contestate, emise în temeiul H.G. nr. 110/2009 și O.U.G. nr. 229/2008, nu sunt acte administrative cu caracter normativ, întrucât acestea sunt menite să producă efecte juridice doar în ceea ce privește persoana juridică prevăzută în actul respectiv, în speță pentru A.N.V.

și structurile subordonate acesteia generând operațiuni administrative cu caracter limitat, precum sunt cele privitoare la procedura de selectare a personalului aflat în funcție, fiind astfel incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 24/2000, care permit scoaterea de sub regimul obligativității publicării în Monitorul Oficial a actelor administrative cu caracter individual. În atare condiții, din moment ce procesul restructurării a presupus desființarea a peste 1.400 posturi din structura Autorității Naționale a Vămilor, Curtea de apel a apreciat că dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și, într-o mai mică măsură, prevederile H.G.

nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici obligau autoritatea emitentă a actelor administrative a căror nelegalitate se cere a fi constatată să procedeze la organizarea unui examen profesional, în cadrul unei proceduri transparente de selecție a personalului pe care putea să-l păstreze, în limita numărului de posturi aprobate, funcție de rezultatele obținute de acesta la testarea profesională, fiind dreptul suveran al persoanei juridice de a stabili obiectivele și modalitățile concrete ale selecției, fixând standarde de performanță pe care cei implicați în procedura testării trebuiau să le îndeplinească, pentru a fi păstrați în funcțiile aprobate.

Ca atare, Curtea de apel a reținut că, atâta timp cât autorității emitente a actelor contestate, nu-i putea fi impus un alt sistem de selecție decât cel adoptat, ce a fost centrat pe verificarea nivelului de pregătire profesională a personalului încadrat în structurile sale, în acord deplin cu prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, întrucât s-ar fi încălcat nu doar principiul autonomiei decizionale dar și caracterul transparent, echitabil și verificabil al procesului de selecție, nu sunt elemente care să justifice constatarea ca nelegale a celor patru ordine contestate. În raport cu prevederile art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., modificată și completată prin H.G.

nr. 565/2011, ale art. 5 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize șl operațiuni vamale și ale art. 3 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale A.N.V. - aparat central și structuri subordonate, în urma luării la cunoștință de conținutul preavizului nr. 38045/2011, reclamantul a optat pentru funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul vamal Sculeni din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

În cadrul acestui compartiment existau 11 posturi vacante, post pentru care și-au exprimat opțiunea 17 funcționari publici. Rezultatele reclamantului la examenul de testare profesională au fost mai mici decât cele obținut de ceilalți funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție publică vacantă, aspect care rezultă în mod clar din Lista cuprinzând rezultatele finale obținute la examenul de testare profesională organizat în perioada 18-26 iulie 2011, astfel că președintele A.N.V. a emis Ordinul nr. 7116 din 02 august 2011, prin care, începând cu data de 08 august 2011, reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică.

Susținerile reclamantului, că pentru numirea în noile funcții publice nu ar fi fost aplicate criteriile: „a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public; b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică; c) pregătirea profesională; d) să fi desfășurat activități similare”, este neîntemeiată și nu poate fi reținută, întrucât aceste criterii au fost avute în vedere în momentul în care a fost analizată opțiunea exprimată pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție de Inspector vamal grad profesional asistent la Biroul vamal Albița din cadrul Direcției Județene pentru Accize șl Operațiuni Vamale Vaslui. Critica reclamantului că A.N.V.

trebuia să efectueze numirea pe noua funcție (fără a mai fi necesară parcurgerea vreunei proceduri - ex. Examen), este neîntemeiată și contrară dispozițiilor legate incidente ale art. 99 alin. (5), art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările șl completările ulterioare, au prevăzut pentru ipoteza reorganizării că, în cazul în care există mal mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează examen de către autoritatea publică. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală, reiterând argumentele invocate în fața primei instanțe referitoare la nelegalitatea actelor contestate pe calea excepției de nelegalitate, precum și a apărărilor referitoare la nelegalitatea procedurii de eliberare din funcție în raport cu prevederile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. În ceea ce privește nelegalitatea actelor contestate în procedura excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât, actele respective privesc aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central și teritorial al A.N.V., organigrama, respectiv aprobarea statului de funcții al A.N.V. și a structurilor subordonate, fiind emise pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G.

nr. 110/2009, așa cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, fiind acte administrative cu caracter individual în privința cărora nu subzistă obligația de publicare în Monitorul Oficial al României, în sensul art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa referitoare fie la aceleași acte administrative, fie la acte similare, reprezentată cu titlu de exemplu de deciziile nr. 562/2012, nr. 755/2012, nr. 765/2012, nr. 1223/2012, nr. 1378/2012, nr. 1476/2012 și nr. 2267/2012.

Pe fondul cauzei, se constată că, prin ordinul contestat, s-a dispus încetarea raportului de serviciu și eliberarea recurentului-reclamant din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Sculeni din cadrul Direcției regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iasși, conform art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Ordinul menționat a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., al Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F., și având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul A.N.V., organizat și desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale cu forță juridică superioară indicate.

Pentru considerentele arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) coroborat cu art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de M.I.B. împotriva sentinței nr. 136/2012 din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2013.