ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 693/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, reclamantul M.I.B. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională

a Vămilor, solicitând anularea ordinul de eliberare din funcția publică emis de

președintele A.N.V. la data 02 august 2011, reintegrarea în postul deținut anterior

și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desființării

postului.

La termenul din 16 ianuarie

2012, reclamantul și-a completat acțiunea, în sensul chemării în judecată și a Agenției

Naționale de Administrare Fiscală și a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului

președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, a Ordinului președintelui A.N.A.F.

nr. 2407 din 04 iulie 2011 și a Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea

examenului, invocând faptul că aceste acte cu caracter normativ contestate nu au

fost publicate în Monitorul Oficial al României, pentru a putea intra în vigoare

și a produce efecte juridice, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 24/2000,

precum și faptul că, deși au fost emise în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999,

ele nu respectă prevederile acestui act normativ și nici dispozițiile H.G. nr. 611/2008,

considerându-se că: „prin înscrierea unui număr mai mare de funcționari publici

pe un număr mai mic de posturi ce trebuiau ocupate, ne aflam practic în situația

de fapt a unui concurs” .

Prin sentința nr. 136/2012

din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Ordinelor președintelui A.N.A.F.

nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, invocată de reclamantul M.I.B., și a respins,

ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu A.N.V.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 7116 emis de președintele

A.N.V. la data 02 august 2011, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publica

deținută.

Cu referire la excepția

de nelegalitate invocată de reclamant, Curtea de apel a constatat că actele contestate,

emise în temeiul H.G. nr. 110/2009 și O.U.G. nr. 229/2008, nu sunt acte administrative

cu caracter normativ, întrucât acestea sunt menite să producă efecte juridice doar

în ceea ce privește persoana juridică prevăzută în actul respectiv, în speță pentru

A.N.V. și structurile subordonate acesteia generând operațiuni administrative cu

caracter limitat, precum sunt cele privitoare la procedura de selectare a personalului

aflat în funcție, fiind astfel incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b)

teza a II-a din Legea nr. 24/2000, care permit scoaterea de sub regimul obligativității

publicării în Monitorul Oficial a actelor administrative cu caracter individual.

În atare condiții, din

moment ce procesul restructurării a presupus desființarea a peste 1.400 posturi

din structura Autorității Naționale a Vămilor, Curtea de apel a apreciat că dispozițiile

art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și, într-o mai mică măsură, prevederile

H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei

funcționarilor publici obligau autoritatea emitentă a actelor administrative a căror

nelegalitate se cere a fi constatată să procedeze la organizarea unui examen profesional,

în cadrul unei proceduri transparente de selecție a personalului pe care putea să-l

păstreze, în limita numărului de posturi aprobate, funcție de rezultatele obținute

de acesta la testarea profesională, fiind dreptul suveran al persoanei juridice

de a stabili obiectivele și modalitățile concrete ale selecției, fixând standarde

de performanță pe care cei implicați în procedura testării trebuiau să le îndeplinească,

pentru a fi păstrați în funcțiile aprobate.

Ca atare, Curtea de apel

a reținut că, atâta timp cât autorității emitente a actelor contestate, nu-i putea

fi impus un alt sistem de selecție decât cel adoptat, ce a fost centrat pe verificarea

nivelului de pregătire profesională a personalului încadrat în structurile sale,

în acord deplin cu prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, întrucât

s-ar fi încălcat nu doar principiul autonomiei decizionale dar și caracterul transparent,

echitabil și verificabil al procesului de selecție, nu sunt elemente care să justifice

constatarea ca nelegale a celor patru ordine contestate.

În raport cu prevederile

art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V.,

modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, ale art. 5 din Ordinul președintelui

A.N.A.F. nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului

central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor

județene și a municipiului București pentru accize șl operațiuni vamale și ale

art. 3 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor

de funcții ale A.N.V. - aparat central și structuri subordonate, în urma luării

la cunoștință de conținutul preavizului nr. 38045/2011, reclamantul a optat pentru

funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional principal,

gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul vamal Sculeni din cadrul Direcției

Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași. În cadrul acestui compartiment

existau 11 posturi vacante, post pentru care și-au exprimat opțiunea 17 funcționari

publici.

Rezultatele reclamantului

la examenul de testare profesională au fost mai mici decât cele obținut de ceilalți

funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție publică vacantă, aspect

care rezultă în mod clar din Lista cuprinzând rezultatele finale obținute la examenul

de testare profesională organizat în perioada 18-26 iulie 2011, astfel că președintele

A.N.V. a emis Ordinul nr. 7116 din 02 august 2011, prin care, începând cu data de

08 august 2011, reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din

funcția publică.

Susținerile reclamantului,

că pentru numirea în noile funcții publice nu ar fi fost aplicate criteriile: „a)

categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public; b)

îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică; c) pregătirea

profesională; d) să fi desfășurat activități similare”, este neîntemeiată și nu

poate fi reținută, întrucât aceste criterii au fost avute în vedere în momentul

în care a fost analizată opțiunea exprimată pentru ocuparea funcției publice teritoriale

de execuție de Inspector vamal grad profesional asistent la Biroul vamal Albița

din cadrul Direcției Județene pentru Accize șl Operațiuni Vamale Vaslui.

Critica reclamantului

că A.N.V. trebuia să efectueze numirea pe noua funcție (fără a mai fi necesară parcurgerea

vreunei proceduri - ex. Examen), este neîntemeiată și contrară dispozițiilor legate

incidente ale art. 99 alin. (5), art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările șl completările

ulterioare, au prevăzut pentru ipoteza reorganizării că, în cazul în care există

mal mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează

examen de către autoritatea publică.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală,

reiterând argumentele invocate în fața primei instanțe referitoare la nelegalitatea

actelor contestate pe calea excepției de nelegalitate, precum și a apărărilor referitoare

la nelegalitatea procedurii de eliberare din funcție în raport cu prevederile

art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale

art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat,

după cum se va arăta în continuare.

În ceea ce privește nelegalitatea

actelor contestate în procedura excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că soluția instanței de fond este legală

și temeinică, întrucât, actele respective privesc aprobarea structurilor organizatorice

ale aparatului central și teritorial al A.N.V., organigrama, respectiv aprobarea

statului de funcții al A.N.V. și a structurilor subordonate, fiind emise pentru

punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009, așa cum a fost

modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, fiind acte administrative cu caracter

individual în privința cărora nu subzistă obligația de publicare în Monitorul Oficial

al României, în sensul art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, Înalta Curte

are în vedere jurisprudența sa referitoare fie la aceleași acte administrative,

fie la acte similare, reprezentată cu titlu de exemplu de deciziile nr. 562/2012,

nr. 755/2012, nr. 765/2012, nr. 1223/2012, nr. 1378/2012, nr. 1476/2012 și nr. 2267/2012.

Pe fondul cauzei, se constată

că, prin ordinul contestat, s-a dispus încetarea raportului de serviciu și eliberarea

recurentului-reclamant din funcția publică teritorială de execuție de inspector

vamal, grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul

Vamal Sculeni din cadrul Direcției regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iasși, conform art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și din Legea

nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Ordinul menționat a fost

emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., al

Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F., și având

în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională pentru ocuparea

funcțiilor publice vacante din cadrul A.N.V., organizat și desfășurat cu respectarea

dispozițiilor legale cu forță juridică superioară indicate.

Pentru considerentele

arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind identificate

motive de reformare în sensul art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) coroborat cu art. 312 alin. (1) C.proc.civ.,

va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de M.I.B. împotriva sentinței nr. 136/2012 din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2013.