ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5037/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5037/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel
Craiova, reclamanta M.V. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, pentru ca prin hotărârea
ce se pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 7232 din 02 august 2011
prin care i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică
teritorială de execuție de inspector vamal, grad profesional principal,
gradația 5, clasa de salarizare 48, la Compartimentul de Control Documentar din
cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Mehedinți, conform
dispozițiilor art. 97 lit. c) și 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționaților publici, republicată, cu
modificările și completările ulterioare.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr. 505
din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova a fost anulată ca netimbrată
acțiunea formulată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că, după înregistrarea cererii, a pus în
vedere reclamantei, prin citație, potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, să
achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,30
lei.
A reținut instanța că
acțiunile și cererile introduse pe rolul unei instanțe de judecată, conform
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, se timbrează anticipat iar
neîndeplinirea acestei obligații, în lipsa unei scutiri legale, este
sancționată cu anularea.
S-a constatat că
reclamanta nu a satisfăcut această obligație, astfel încât instanța a constatat
că este incidentă sancțiunea anulării cererii, conform dispozițiilor art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Recursul declarat
de M.V.
Recurenta a criticat
soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit
instanța de fond a anulat cererea ca netimbrată, deși a satisfăcut această
cerință, depunând prin serviciul registratură taxa datorată, mai înainte de
termenul acordat de instanță pentru soluționarea cererii.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa
hotărârea instanței de fond, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond,
pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu
dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să
stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea
corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că în cauză instanța de fond a
stabilit taxa de timbru necesară soluționării cererii introductive, iar
reclamanta a depus la dosar, la data de 20 octombrie 2011, prin serviciul
registratură, taxa de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei, mai
înainte de termenul stabilit de instanță pentru soluționarea cererii, respectiv
din data de 21 octombrie 2011.
Înalta Curte a
constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, în primul rând,
pentru că a nesocotit înscrisul care dovedea plata taxei judiciare solicitate
de instanță pentru soluționarea acțiunii introductive și, în al doilea rând,
pentru că acțiunea dedusă judecății nu este supusă taxelor judiciare.
Înalta Curte, în
practica sa constantă, a decis că în cazul acțiunilor ce privesc raporturile de
serviciu ale funcționarului public, acestea sunt scutite de plata taxelor
judiciare, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 15 lit. a) din Legea
nr. 146/1997 coroborate cu dispozițiile din Legea nr. 188/1999, având în vedere
principiul egalității și nediscriminării.
Pentru toate aceste
considerente, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va admite recursul
formulat și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
formulat de M.V. împotriva Sentinței nr. 505 din 21 octombrie 2011 a Curții de
Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat
de GGC - NN