ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5027/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual La data de 15 noiembrie 2011, reclamantul Z.V. a învestit Curtea de Apel Constanța cu soluționarea unei acțiuni prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României și Președintele României: a) să ia măsuri operative, urgente, administrativ manageriale pentru evitarea erorilor judiciare vădite; b) să oblige CSM și pe Președintele României să dispună eliberarea din magistratură a doamnelor G.P. și A.P. pentru activitate necorespunzătoare; c) să fie obligate prestigioasele instituții la plata sumei de 20,1 milioane euro, prejudiciu produs prin pronunțarea unor decizii cădit nelegale și netemeinice, reprezentând diferența dintre evaluarea standardelor internaționale a activelor SC S.M.

(în faliment) și prețul neserios de 2,5 milioane euro, cu care s-a adjudecat toată averea debitoarei, consfințit prin Deciziile nr. 1019/com/2011 și nr. 1021/com/2011 date în Dosarele nr. 357/36/2007/a2 și respectiv nr. 357/36/2007/a4 de către Curtea de Apel Constanța. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 430/CA din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța a fost anulată acțiunea formulată de către reclamantul Z.V. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Guvernul României, Președintele României, ca insuficient timbrată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul Z.V.

nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a suplimentat taxa judiciară de timbru în sumă de 3 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, astfel încât instanța a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantului. 3. Recursul declarat de Z.V. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod nejustificat a fost anulată acțiunea ca insuficient timbrată, întrucât a timbrat cererea principală, iar instanța se putea pronunța cel puțin pe un capăt de cerere dintre cele trei ale acțiunii introductive. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului de față, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 4 lei și cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997. Având în vedere faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul formulat de Z.V. împotriva Sentinței nr. 430/CA din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - NN