ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4219/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4219/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentința civilă
nr. 3 CA din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios
administrativ și fiscal, a stabilit competența în soluționarea litigiului având
ca obiect anulare act administrativ promovat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, prin
Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, în contradictoriu cu pârâta SC
A. SRL, în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această
soluție, Curtea, examinând conflictul de competență ivit, a apreciat că natura raporturilor
juridice dintre reclamantă și societățile comerciale, utilizatoare a infrastructurii
autostrăzilor și drumurilor naționale pentru care datorează tariful legal, infrastructură
aflată în concesiunea companiei, sunt de natură comercială nicidecum de drept administrativ,
pentru că numai în această situație se poate apela și la arbitraj, litigiile de
drept administrativ fiind în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
S-a mai constatat că,
în raport de dispozițiile O.G. nr. 84/2003, sunt raporturi de drept administrativ
și cad sub incidența Legii nr. 554/2004 doar raporturile întemeiate pe contractul
de concesiune dintre autoritatea centrală M.T.C.T. și companie.
Reținând natura comercială
a raporturilor juridice întemeiate pe contractul nr. C1., valoarea pretențiilor,
luând în considerare dispozițiile art. 33 din Statutul companiei, cu raportare la
dispozițiile art. 2 lit. a) raportat la art. 1 lit. a) din C. proc. civ. și
art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007, Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Constanța.
Calea de atac exercitată
în cauză
Împotriva acestei sentințe,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtă SC A. SRL a formulat recurs.
În motivarea căii de atac,
societatea recurentă apreciază că, secției de contencios administrativ, a Tribunalului
Constanța îi revine competența de soluționare a cauzei, având în vedere caracterul
administrativ al contractului și față de dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G.
nr. 5/2001.
Recursul a fost înregistrat
la data de 23 aprilie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1456/36/2011, iar recurenta-pârâtă
SC A. SRL a fost citată cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare
de timbru în cuantum de 2 RON și timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON.
Hotărârea instanței
de recurs
Examinând cu prioritate,
în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepția netimbrării
recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată,
drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce vor fi
expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile
art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997,
precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului
se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului
judiciar.
Aceste taxe se depun la
dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată,
astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt și
dispozițiile art. 302
1
alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:
„La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit
dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de
timbru și timbrul judiciar: „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul
stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Cum dovada timbrării nu
a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar
recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost
citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispozițiile
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,
în temeiul cărora instanța de control judiciar va dispune anularea recursului ca
netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat
de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 3 CA din 1 februarie 2012 a Curții de
Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 octombrie 2012.