ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3830/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3830/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată
Judecătoriei Baia Mare, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri
și Poduri Cluj în contradictoriu cu SC P.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei la
plata sumei de 408,68 RON, debit datorat conform contractului din 1 august 2009,
reprezentând taxă de utilizare a zonei drumului, obligarea la plata penalităților
de întârziere calculate în temeiul art. V.4 din contractul încheiat între părți
în suma de 43,73 RON calculate de la data scadenței până la data de 8 iulie 2011
și în continuare până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea Judecătoriei
Baia Mare
Prin sentința nr. 11580
din 21 decembrie 2011 Judecătoria Baia Mare a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că reclamanta desfășoară activități de interes public
național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor, iar contractul
încheiat de părți este un act administrativ, întrucât este încheiat de o autoritate
publică și are ca obiect punerea în valoare a unui bun public, astfel încât litigiile
privind executarea contractelor administrative sunt de competența instanței de contencios
administrativ.
Hotărârea Curții de
Apel Cluj
Prin sentința nr. 252
din 30 martie 2012 a Curții de Apel Cluj a fost admisă excepția necompetenței materiale
și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Baia Mare.
S-a constatat ivit un
conflict negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție
pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea a apreciat că litigiul dedus judecății nu are natura unui litigiu
de contencios administrativ, ci este un litigiu de natură civilă (comercială), astfel
încât competența este stabilită în funcție de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b)
C. proc. civ.
II. Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate
cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse
judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat
că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,
întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de
competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat
necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului,
Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă
obligarea pârâtei la plata sumei de 408,68 RON, debit datorat conform contractului
din 1 august 2009, reprezentând taxă de utilizare a zonei drumului și a penalităților
de întârziere.
Pentru determinarea instanței
competente material să soluționeze cererea de chemare în judecată de față, este
necesar a fi clarificată natura juridică a contractului încheiat între cele două
părți.
Potrivit dispozițiilor
pct. 1 art. 1 alin. (1) din contractul încheiat între C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția
Regională de Drumuri și Poduri Cluj și SC P.C. SRL, obiectul îl reprezintă acordarea
pârâtei a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 20 m.p., reprezentând zona
drumului național, pentru amenajarea accesului pe DN, în schimbul plății unui tarif.
Înalta Curte are în vedere
dispozițiile art. 1 pct. 1 și pct. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, conform cărora contractul
comercial reprezintă contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și
o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea
de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani; iar autoritate contractantă
reprezintă: a) oricare organism al statului-autoritate publică sau instituție publică
- care acționează la nivel central ori la nivel regional sau local.
Înalta Curte reține că
litigiul în cauză poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul
încheiat între părți, respectiv C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și
Poduri Cluj, care potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003
este „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate
cu legile române și cu prezentul statut” și o altă societate cu răspundere limitată,
iar contractul încheiat între părți nu are natura unui contract ce se circumscrie
dispozițiilor art. 2 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, un asemenea
contract nu reprezintă un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări
publice sau servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007
și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a-II-a din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage
competența instanței specializate de contencios administrativ.
Pentru aceste motive,
fiind vorba de un contract de natură comercială, în raport cu valoarea obiectului
cererii, în temeiul art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 coroborat cu art. 1
pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 10 alin. (3) din Legea
nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei
Baia Mare.
Având în vedere considerentele
expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește
competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului
de competență în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. SA și SC P.C. SRL în favoarea Judecătoriei
Baia-Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie
2012.