ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 6679/2/2011 in data de 20 iulie 2011, reclamantele D.R. și M.V.A. au chemat în judecată pe pârâții Universitatea S.H.

și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea pârâtei Universitatea „S.H." să elibereze, fiecărei reclamante în parte, actul de studii cu regim special, denumit „Diplomă de licență", însoțit de Suplimentul de Diplomă, prin care să se ateste că reclamantele au susținut și promovat examenul de licență, în specialitatea MARKETING, obținând Titlul de Licențiat în Științe Economice; obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, a formularelor tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă, într-un număr care să asigure realizarea dreptului reclamantelor de a li se elibera documentul oficial de stat, cu regim special, prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universității S.H.; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în anul 2006 s-au înscris la Universitatea S.H. - Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale - specializarea Marketing, iar în anul 2009, sesiunea din iunie, au susținut și promovat examenul de licență, în condițiile impuse de Universitatea S.H., dobândind Titlul de Licențiat în Științe Economice. Având în vedere Metodologia Universității S.H. de organizare și desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405 din 21 mai 2009 cât și Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007, publicat în MO nr. 716 din 23 octombrie 2007, Universitatea S.H., ca instituție organizatoare a examenelor de licență, avea obligația de a elibera Diploma de Licență însoțită de Suplimentul de Diplomă, în termen de maximum 12 luni de la susținerea examenului, fiecărui absolvent în parte.

În acest sens, au fost formulate cereri de eliberare a diplomei de licență, 24 septembrie 2010 și din 24 septembrie 2010, cereri care nu au fost soluționate nici până la data formulării cererii de chemare în judecată. Au mai arătat că universitatea le-a comunicat că le recunoaște calitatea de absolvent al Universității S.H. și le aducea la cunoștință faptul că, urmare a unor incidente procedurale existente între Universitatea S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, nu are la dispoziție formularele de diplomă, în vederea eliberării acestora către reclamante.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin încălcarea dispozițiilor legale, respectiv prin nesoluționarea în termen a unei cereri cât și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative, Universitatea S.H., în solidar cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, le afectează interesele legitime ce decurg din absolvirea examenului de licență și, implicit, din nerecunoașterea oficială și în conformitate cu dispozițiile legale a acestei calități. Au invocat dispozițiile art. 2, 5, 11, 20 și 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007. Au mai arătat reclamantele că au fost admise să susțină examenul de licență în sesiunea iunie 2009, examen pe care l-au promovat, astfel că au solicitat instanței să constate că cererea este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei de a emite diplomele de licență și suplimentele la diplomă.

S-a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la eliberarea avizelor/aprobărilor necesare tipăririi formularelor de diplomă, conform legii, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a daunelor cominatorii de 50 lei/fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligațiilor sale. În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 și urm. Legea nr. 554/2004, art. 112 și următoarele, art. 274 C. proc. civ., Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007. Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului acesta a invocat excepția lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâtul M.E.C.T.S. a arătat că acțiunea este lipsită de obiect întrucât a avizat achiziționarea de către Universitatea S.H. de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele din 21 iunie 2010, 25 octombrie 2010, 29 noiembrie 2010, 13 octombrie 2010. În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul M.E.C.T.S. a precizat că Universitatea S.H. are obligația de a elibera diplomele de licență numai pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ autorizate/acreditate, iar forma absolvită de reclamante nu a parcurs procedura legală de autorizare/acreditare. Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare în care a arătat că a fost pusă în imposibilitate de a elibera diploma de licență pentru reclamante întrucât M.E.C.T.S.

nu a aprobat tipărirea formularelor de diplomă de licență de către R., deși i-au fost adresate cereri în acest sens. Pârâta Universitatea S.H. a formulat și cerere de chemare în garanție împotriva pârâtului M.E.C.T.S., prin care a solicitat obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate întrucât in mod nejustificat refuză aprobarea tipăririi acestor diplome de licență. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 696 din 01 februarie 2012 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei de obiect invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor D.R.

și M.V.A. cu privire la capătul de cerere formulat împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și s-a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă. A fost admis, în parte, capătul de cerere al acțiunii formulată de reclamantele D.R. și M.V.A. împotriva pârâtei Universitatea S.H. și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. împotriva chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. A fost obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantelor diplomele de licență împreună cu suplimentele acestora. A fost obligat chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplome de licență și suplimentele la diplome pentru reclamante.

Au fost respinse, în rest, acțiunea și cererea de chemare în garanție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Curtea a apreciat că este nefondată și a respins-o, întrucât prin adresele invocate nu s-a făcut dovada că M.E.C.T.S. a aprobat Universității S.H. tipărirea formularelor de diplomă de licență și a suplimentelor acestora, care să se refere chiar la reclamantele din cauza de față. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de instanță, din oficiu, Curtea a apreciat-o ca întemeiată, având în vedere că nu există obligația M.E.C.T.S.

de a aproba reclamantelor tipărirea formularelor de diplomă de licență și suplimentelor acestora, procedura derulându-se între Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. Pe fondul cererii reclamantelor de obligare a pârâtei Universitatea S.H. să le elibereze diploma de licență, Curtea a reținut că acțiunea este întemeiată întrucât reclamantele D.R. și M.V.A. au urmat cursurile Universității S.H., Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din București, Specializarea Marketing, forma de învățământ „frecvență redusă", în perioada 2006-2009 și au absolvit examenul de licență organizat de această universitate în sesiunea iunie 2009, eliberându-li-se adeverințe valabile pentru 12 luni de zile, aspect recunoscut de pârâta Universitatea S.H.

în răspunsurile 1890 și 1891 din 20 aprilie 2011. Având în vedere promovarea de către reclamante a examenului de licență organizat de pârâta Universitatea S.H. în sesiunea iunie 2009, în temeiul art. 15 din Ordinul M.E.C.T. nr. 295/2007, pârâta Universitatea S.H. avea obligația de a elibera reclamantelor diploma de licență și suplimentul acestuia, astfel că refuzul acestei pârâte de a da curs solicitării reclamantelor adresat prin cererile din 30 martie 2011, reprezintă refuzuri nejustificate de a soluționa cererile reclamantelor, în sensul definiției dată de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Pentru aceste motive, Curtea a admis cererea reclamantelor și a obligat pârâta Universitatea S.H.

să elibereze reclamantelor diplomele de licență împreună cu suplimentele acestora. Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Universitatea S.H. împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, s-a reținut că temeiurile invocate de chematul în garanție pentru a refuza aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență și suplimentului acesteia, necesare întocmirii și eliberării actului de studii pentru reclamante, sunt neîntemeiate. În ceea ce privește solicitările reclamantelor și ale pârâtei Universitatea S.H. de a se aplica amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în baza art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că este mai eficient să se solicite aplicarea amenzii de către instanța de executare/potrivit procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a respins aceste solicitări.

3. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale (Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului). Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale (Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență următoarele: În baza dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. a apreciat că instanța a pronunțat hotărârea prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât prin admiterea cererii de chemare in garanție nu s-au avut în vedere atribuțiile și competențele Ministerului prevăzute în H.G. nr. 536/2011.

S-a arătat că actele de studii pot fi eliberate doar absolvenților care au urmat o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, potrivit legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, iar instanța a obligat Ia eliberarea tipizatelor pentru persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale, substituindu-se M.E.C.T.S. și A.R.A.C.I.S. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, s-a susținută că aceasta a fost greșit admisă in condițiile in care intre pârâte nu există un raport juridic, S-a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât la data înscrierii reclamanților în anul I specializarea era autorizată provizoriu să funcționeze doar la ZI nu și la FR sau ID.

Totodată, s-a arătat că universității revine culpa exclusivă de a organiza cursuri fără respectarea legii, iar contractul încheiat între cursant și universitate nu poate fi opus M.E.C.T.S. În concluzie, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Procedura în fața instanței de recurs Intimata - pârâtă Universitatea S.H. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte, examinând cu prioritate, in conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București - secția a IX-a contencios, administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii reclamantelor, absolvente a Universității „S.H.". Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care. potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, în cauza de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea „S.H.", ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ pe același palier cu Ministerul Educației Naționale, neavând aceleași competențe și responsabilități ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea și aplicarea strategiei globale a învățământului. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea ,,S.H." nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În alți termeni, Universitatea „S.H." nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse, înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric. În cauza de față. este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - Universitatea „S.H."- competența de soluționare a litigiului revine tribunalului. Soluționând cauza de față fără a-și verifica competența în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale (Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva sentinței nr. 696 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București - secția a IX a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013