ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1864/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, reclamantele SC V. SRL Scutelnici, SC C.R. SRL Scutelnici și SC G.A.

SRL Scutelnici au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin ministru, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Buzău, Secretariatul General al Guvernului României, Statul Român prin Ministerul de Finanțe: - să fie obligat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 Legea nr. 381/2002, cu privire la starea de calamitate a culturilor agricole din anul 2008 din județul Buzău și să îndeplinească toate celelalte formalități administrative prevăzute de această lege și de Normele metodologice de aplicare a legii, în vederea acordării efective a despăgubirilor; - să fie obligat Guvernul României să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate naturală (secetă excesivă și persistentă în timp), care a afectat în anul 2008 culturile de floarea soarelui și porumb de pe terenurile neirigate din județul Buzău; - să fie obligați pârâții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Statul Român prin Ministerul de Finanțe la plata de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, respectiv către SC V. SRL Scutelnici - suma de 698.608,21 RON, către SC G.A.

SRL Scutelnici - suma de 682.234,20 RON, către SC C.R. SRL Scutelnici - suma de 198.062,90 RON; - să fie obligați pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Statul Român-prin Ministerul de Finanțe la plata de penalități de întârziere în cuantum de 698.608,21 RON pentru SC V. SRL Scutelnici, 682.234,20 RON pentru SC G.A. SRL Scutelnici, 198.062,90 RON pentru SC C.R. SRL Scutelnici, precum și la plata cheltuielilor de judecată. La data de 31 martie 2010, reclamantele și-au precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că au calitatea de pârâți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - prin ministru, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Buzău, Secretariatul General al Guvernului României și Statul prin Ministerul de Finanțe, arătându-se că fiecare capăt de cerere este formulat în contradictoriu cu un anumit pârât sau pârâți, după caz.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Buzău a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, arătând că nerespectarea prevederilor Legii nr. 381/2002 privind acordarea de despăgubiri în caz de calamități naturale în agricultură nu-i poate fi imputabilă, în condițiile în care au comunicat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale situația cu suprafețele afectate de factorii naturali de risc, astfel că, atât putere decizională, cât și calitate procesuală pasivă, are Guvernul României.

Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat: - excepția de necompetență materială a instanței, întrucât acțiunea cu care a fost investită este una în contencios administrativ, competența fiind stabilită de art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, iar acțiunea a fost repartizată spre soluționare unui complet de fond comercial; - excepția prematurității acțiunii, întrucât societățile reclamante nu pot emite pretenții atât timp cât nu există o hotărâre de guvern de declarare a stării de calamitate și de aprobare a sumelor alocate de la bugetul de stat cu această destinație; - excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întrucât ministerul nu poate recunoaște, verifica, aproba, plăti ori îndeplini formalitățile în vederea acordării efective a despăgubirilor în mod direct către reclamantă, acestea se pot realiza potrivit procedurii speciale reglementată de Legea nr. 381/2002 și Ordinului nr. 419/2002, neputându-se face derogări nici cu acordul instanței; - excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii anterior introducerii cererii de chemare în judecată, procedură prealabilă ce este impusă de Legea nr. 554/2004.

Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că ministerului nu i-a fost comunicată documentația întocmită în baza Legii nr. 381/2002. Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău - pentru pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării, arătând că acțiunea promovată de societățile reclamante este supusă plății taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform Legii nr. 146/1996 și O.G. nr. 32/1995, neplata acestor taxe atrăgând anularea cererii, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, întrucât Legea nr. 381/2002 stabilește cadrul legal pentru acordarea despăgubirilor, competența în aplicarea acestei legi revenind exclusiv Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pârâtul Secretariatul General al Guvernului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a secretariatului în nume propriu, întrucât potrivit Legii nr. 90/2001 acesta este instituție publică, cu personalitate juridică, ce asigură derularea operațiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activității guvernului, precum și reprezentarea acestuia în fața instanțelor, aspecte ce rezultă și din H.G. nr. 405/2007, ce statuează asupra funcțiilor și atribuțiilor principale ale acestei instituții; Secretariatul General al Guvernului poate sta în judecată, în calitate de pârât, în nume propriu, pentru legalitatea actelor emise de conducătorul acestuia, secretarul general, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, printre care nu se regăsesc și cele prevăzute de Legea nr. 381/2002.

S-a mai susținut de către acest pârât că, în situația în care reclamantele înțeleg să îl cheme în judecată în calitate de reprezentant al Guvernului României, acesta nu are calitate procesuală pasivă, raportat la capetele de cerere 1, 2 și 4, Guvernul având decât competența de a adopta o hotărâre de declarare a stării de calamitate naturală pentru anumite zone și pentru anumite culturi, conform art. 14 Legea nr. 381/2002, la sesizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocând, deci, excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția lipsei plângerii prealabile pentru nerespectarea condițiilor imperative ale Legii nr. 554/2004, cu motivarea că anterior promovării acțiunii în instanță este obligatoriu ca reclamantele să se adreseze instituției competente pentru a solicita emiterea actului administrativ, iar în speță nu s-a procedat în acest fel, memoriul anexat cererii de chemare în judecată din 20 noiembrie 2008 a fost formulat de C.V.

și nu de SC V. SRL, SC C.R. SRL și SC G.A. SRL, astfel că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, iar acțiunea este inadmisibilă. Acest pârât a mai invocat și excepția tardivității introducerii acțiunii, întrucât au fost depășite termenele prevăzute de art. 11 Legea nr. 554/2004, persoana pretins vătămată putând sesiza instanța în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă ori de la data expirării termenului legal de soluționare a acestei plângeri, termenul de 6 luni fiind un termen de prescripție, iar de la data memoriului - 20 noiembrie 2008 și până la data promovării acțiunii - 21 ianuarie 2010, s-au împlinit termenele speciale prevăzute de legea contenciosului administrativ.

Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât, potrivit Legii nr. 381/2002, fenomenele naturale ce generează calamități naturale în agricultură, cum este și seceta excesivă persistentă în timp, trebuie să afecteze culturi neirigate și asigurate de către societățile de asigurare agreate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, constatarea și evaluarea pagubelor realizându-se conform acestui act normativ și Ordinului nr. 419/2002, numai după îndeplinirea tuturor procedurilor, termenelor și condițiilor stabilite imperativ de aceste acte normative speciale, o acțiune este admisibilă.

Prin sentința nr. 158 din 17 iunie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția netimbrării, excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Buzău, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, invocate de pârâte în contradictoriu cu reclamantele; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Guvernului în nume propriu, invocată de acesta în contradictoriu cu reclamantele; a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Guvernul României și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantele SC V. SRL Scutelnici, SC C.R.

SRL Scutelnici și SC G.A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Ministru, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Buzău, Secretariatul General al Guvernului României și Statul Român prin Ministerul de Finanțe. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 137 C. proc.

civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură ce fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a pricinii, astfel că a analizat excepțiile invocate de pârâți în următoarea ordine: excepția netimbrării, invocată de Ministerul Finanțelor Publice, excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului României în nume propriu, excepția lipsei plângerii prealabile invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de Guvernul României, excepția de prematuritate a promovării acțiunii, invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, excepția tardivității promovării acțiunii invocată de Guvernul României.

În ceea ce privește excepția netimbrării, invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, instanța a constatat că reclamantele au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru prevăzută de Legea nr. 146/1997 și a timbrului judiciar, conform O.G. 32/1995, la dosarul cauzei aflându-se chitanța din 16 iunie 2010 cu care s-a achitat suma de 140 RON, precum și timbru judiciar în cuantum de 5 RON, astfel că această excepție nu este întemeiată, fiind respinsă.

Referitor la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, s-a reținut că reclamantele au promovat acțiunea în contradictoriu cu autorități publice locale și centrale, iar competența materială de soluționare a cauzei este cea reglementată de art. 10 alin. (1) teza a II-a Legea contenciosului administrativ, respectiv curtea de apel, din punct de vedere teritorial aceeași dispoziție legală în alin. (3) conținând o normă de favoare pentru reclamant, care se poate adresa instanțelor competente material de la domiciliul său sau cel a unuia dintre pârâți; prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, iar completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu este un complet de fond comercial și contencios administrativ, astfel că această excepție, ce se referă în fapt la o pretinsă neconstituire legală a completului de judecată este neîntemeiată, fiind respinsă.

S-a mai reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât, prin întâmpinare această instituție a susținut că nu poate plăti în mod direct despăgubirile prevăzute de Legea nr. 381/2002 către societățile reclamante, fără însă a observa că prin precizarea acțiunii depusă la 31 martie 2010 cele 3 societăți au arătat în mod clar că fiecare capăt de cerere este formulat în contradictoriu cu un anumit pârât sau pârâți, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale fiind formulat capătul de cerere ce are ca obiect obligarea acestui minister să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor agricole din anul 2008 în județul Buzău și cele privind plata despăgubirilor, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată; potrivit art. 14 Legea nr. 381/2002, ministerului îi incumbă obligația prevăzută de acest act normativ de a sesiza Guvernul României în scopul de a se declara starea de calamitate naturală prin hotărâre, iar conform art. 18 din același act normativ producătorii agricoli ce înregistrează pagube produse de fenomenele naturale pot primi despăgubirile aferente de la bugetul de stat prin bugetul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, astfel că raportat la aceste dispoziții legale,

pârâtul are calitate procesuală pasivă. S-a apreciat că nici excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Buzău nu este întemeiată, întrucât, în situația în care prin hotărâre de guvern se declară starea de calamitate naturală, cu respectarea procedurii speciale, prevăzută de Legea nr. 381/2002 și de Normele metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin Ordinul 419/2002, producătorii agricoli afectați pot primi despăgubiri aferente calamităților naturale, sumele necesare pentru despăgubire se aprobă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și se transmit direcțiilor pentru agricultură județene, acestea având obligația să respecte destinația sumelor în cauză și să le repartizeze producătorilor agricoli, conform art. 12 și 13 din Legea privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, astfel că această pârâtă are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesule pasive a Ministerul Finanțelor Publice instanța a constatat, de asemenea, că nu este întemeiată întrucât, în situația în care se urmează procedura prevăzută de Legea nr. 381/2002 finalizată prin stabilirea în favoarea producătorilor agricoli a despăgubirilor aferente calamităților naturale, acestea se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerului Finanțelor incumbându-i obligația de a prevedea în bugetul de stat sume cu această destinație, precum și alocarea către bugetul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în lipsa îndeplinirii acestor atribuții scopul actului normativ precizat mai sus, neputând fi realizat, astfel că și acest pârât are calitate procesuală pasivă.

Și pârâtul Guvernul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât, în contradictoriu cu acesta a fost formulat capătul de cerere precizat la 31 ianuarie 2010, respectiv obligarea acestei instituții să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate naturală, obligație legală prevăzută de art. 14 Legea nr. 381/2002, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Secretariatului General al Guvernului României în nume propriu, instanța a constatat că această instituție nu are nicio atribuție în nume propriu în aplicarea Legii 381/2002, obligațiile legale revenind Guvernului României, care potrivit art. 14 din acest act normativ este îndrituit legal să emită o hotărâre prin care să declare starea de calamitate naturală în funcție de fenomenele naturale și de mărimea zonelor afectate, secretariatul poate avea calitate de parte în nume propriu atunci când este verificată de către instanță legalitatea actelor emise de secretarul general al Guvernului României, în exercitarea atribuțiilor ce-i revin potrivit H.G.

405/2007, ceea ce excede prezentei cauze, astfel că, această excepție este întemeiată, fiind admisă.

Instanța a apreciat că excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de Guvernul României, este întemeiată, întrucât Legea nr. 381/2002 prevede în art. 19 o procedură administrativă specială, după parcurgerea căreia se naște dreptul persoanelor fizice sau juridice, producători agricoli, vătămate prin fenomene naturale, considerate calamități naturale în sensul art. 1 din același act normativ, însă această procedură administrativă nu se confundă cu procedura prealabilă, reglementată de art. 7 Legea contenciosului administrativ, potrivit căruia înainte de sesizarea instanței de judecată persoana pretins vătămată ce se consideră prejudiciată într-un drept sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, revocarea în tot sau în parte a respectivului act, această procedură fiind aplicabilă și atunci când o cerere nu este soluționată în termenul legal de soluționare sau când instituția sau autoritatea refuză nejustificat să procedeze în acest mod, respectarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 Legea contenciosului administrativ și art. 109 alin. (1) C. proc.

civ., fiind o condiție de exercițiu a acțiunii. Astfel, s-a reținut că înainte de a promova prezenta acțiune, cele trei societăți reclamante trebuiau să solicite ministerului pârât să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor agricole din anul 2008 din județul Buzău, putându-se adresa instanțelor numai după primirea unui răspuns nefavorabil sau necomunicarea niciunui răspuns; în mod similar, aceleași reclamante trebuiau să procedeze și față de pârâtul Guvernul României înainte de a promova prezenta acțiune, nerespectarea procedurii prealabile instituită de normele imperative ale legii contenciosului administrativ având ca și consecință inadmisibilitatea acțiunii promovate.

Apărarea reclamantelor din concluziile scrise și cele orale din 10 iunie 2010, potrivit căreia în materia Legii 381/2002 este instituită o procedură prealabilă specială, ce a fost respectată de cele 3 societăți, nemaiimpunându-se și respectarea procedurii prealabilă prevăzute de legea contenciosului administrativ, a fost înlăturată de către instanță, cu motivarea că art. 19 Legea nr. 381/2002 reglementează o procedură administrativă pentru recunoașterea dreptului subiectiv la despăgubiri în caz de calamități naturale în agricultură, însă procedura prealabilă obligatorie instituită de dreptul comun în materie reprezentat de legea contenciosului administrativ nu se confundă cu această procedură administrativă, parcurgerea procedurii prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004 fiind o condiție de exercițiu a dreptului la acțiune, diferit de dreptul subiectiv la despăgubiri, cele două proceduri sunt diferite, cu consecințe diferite, atât în ceea ce privește respectarea, cât și nerespectarea lor, în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de toate considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că excepțiile netimbrării, cea a necompetenței materiale a instanței și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României sunt neîntemeiate, fiind respinse, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatului General al Guvernului României - în nume propriu este întemeiată, fiind admisă, iar excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Guvernul României este întemeiată, cele 3 societăți reclamante nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile instituită de art. 7 Legea contenciosului administrativ, condiție prealabilă de exercițiu a dreptului la acțiune, diferită de condiția instituită de art. 19 Legea nr. 381/2002 ce vizează dreptul subiectiv la despăgubiri, astfel că această excepție a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă, situație în care nu se mai impunea analizarea excepțiilor prematurității invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a tardivității invocată de Guvernul României.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele SC V. SRL Scutelnici, SC C.R. SRL Scutelnici și SC G.A. SRL Scutelnici, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., recurentele solicită să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești în vederea rejudecării, pentru următoarele motive: Recurentele arată că în ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile soluția instanței este greșită, atât sub aspectul reținerii situației de fapt, cât și al interpretării normelor de drept incidente. Recurentele arată că Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură instituie o procedură prealabilă specială în caz de producere a unei calamități naturale, procedură care a fost îndeplinită cu rigurozitate de către cele 3 societăți.

Societățile prejudiciate au respectat întocmai obligațiile impuse de art. 19 și 20 ale Legii nr. 381/2002 pentru a primi despăgubiri aferente calamităților naturale, respectiv depunerea în data de 20 noiembrie 2008 a înștiințărilor cu privire la pierderile produse culturilor agricole de calamități naturale către organele abilitate. Practic, s-a solicitat ministerului pârât să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor agricole din anul 2008 din județul Buzău.

Mai arată recurentele că nu poate fi reținută nici susținerea instanței potrivit căreia memoriile înaintate de reprezentantul celor 2 instituții nu poate constitui procedură prealabilă întrucât conținutul acestora nu se suprapune cu cel al cererii de chemare în judecată, deoarece procedura prealabilă se consideră îndeplinită dacă, atât plângerea prealabilă, cât și cererea de chemare în judecată, privesc același act administrativ, cu atât mai mult cu cât este vorba de lipsa emiterii actului solicitat. Împrejurarea că în cuprinsul memoriului adresat atât ministrului, cât și guvernului, nu este indicată exact valoarea prejudiciului suferit sau procedura prevăzută de Legea nr. 381/2002 pe larg, nu este de natură a induce ideea că prin cererea de chemare în judecată s-a cerut altceva decât prin memoriul adresat autorităților administrative.

Recurentele apreciază că atâta timp cât legea specială, în speță Legea nr. 381/2002, prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative pentru realizarea dreptului, procedură ce a fost îndeplinită întocmai, acestea nu mai erau ținute de a efectua procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea depusă la dosar, arată că verificarea sentinței atacate poate fi făcută strict în limita motivelor care vizează modul de soluționare a excepției în temeiul căreia a fost respinsă acțiunea de către instanța de fond, că procedura prealabilă administrativă reglementată de Legea nr. 381/2002, în baza căreia reclamantele și-au întemeiat acțiunea, nu poate fi confundată cu procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ, ea fiind instituită prin lege specială ca o condiție obligatorie pentru recunoașterea dreptului subiectiv la despăgubiri, iar nu ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune în justiție, reținută de instanța de fond ca fiind neîndeplinită.

Cum recurentele-reclamante nu au făcut dovada în sensul reglementat de legiuitor, este vădit că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, lipsa acestei dovezi constituind fine de neprimire a acțiunii, ce are drept efect paralizarea acesteia. Se mai învederează că, deși aparent lipsit de relevanță, strict raportat la motivele care au stat la baza sentinței recurate, Legea nr. 381/2002 a fost abrogată implicit la data de 31 decembrie 2009 și explicit, prin Legea nr. 281/2010. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din petitul acțiunii reclamantelor rezultă că se solicită obligarea autorităților pârâte la îndeplinirea operațiunilor administrative pentru plata despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 381/2002. Înalta Curte reține că Legea nr. 381/2002, prin prevederile sale, impune parcurgerea unor proceduri și operațiuni administrative punctuale, deopotrivă din partea autorităților, cât și a producătorilor agricoli persoane fizice sau juridice, pentru obținerea despăgubirilor pentru calamități naturale în agricultură. Astfel, cap. II din lege vizează Constituirea sumei destinate producătorilor agricoli, cap. III - Constatarea și evaluarea pagubelor produse de calamitățile naturale, cap. IV - Drepturile și obligațiile producătorilor agricoli.

Operațiunile prevăzute de legea specială au fost realizate în parte de către autoritățile implicate și de către reclamante. Înalta Curte apreciază că aceste operațiuni reprezintă în sine procedura administrativă obligatorie de urmat pentru valorificarea dreptului de despăgubire pentru pagubele rezultate din calamități naturale în agricultură prevăzut de lege. În acest sens, nu este aplicabilă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004, deoarece nu se poate aprecia că toate demersurile efectuate de reclamante conform Legii nr. 381/2002 și Normelor metodologice de aplicare a acesteia nu sunt suficiente pentru a considera că autoritatea a fost sesizată anterior instanței de judecată cu cererile reclamantelor de recunoaștere a dreptului privind despăgubirile prevăzute de Legea nr. 381/2002.

Instanța de fond va stabili dacă reclamantele au făcut dovada îndeplinirii tuturor procedurilor, în termenele și condițiile stabilite imperativ de Legea nr. 381/2002 și de prevederile Normelor Metodologice de aplicare a acesteia. Față de această împrejurare, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 7 Legea nr. 554/2004 la speța de față și, în conformitate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC V. SRL Scutelnici, SC C.R. SRL Scutelnici și SC G.A. SRL Scutelnici, împotriva sentinței nr. 158 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2011.