ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1863/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3764 din 6 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului București, invocată din oficiu de către instanță și a respins acțiunea reclamantei T.C.S.C., în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis excepția inadmisibilității cererii reclamantei, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare și a respins cererea formulată de reclamanta T.C.S.C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Municipiul București, prin Primarul General, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului București, instanța a reținut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de suspendarea unei hotărâri emise de pârâtul Guvernul României, prin care s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes public local «Dublarea diametralei N-S pe tronsonul Buzești - Berzei - Vasile Pârvan - B. P. Hașdeu - Uranus - Calea Rahovei», expropriator fiind Municipiul București.

Astfel, s-a constatat că pârâta Primăria Municipiului București nu este nici emitentul actului a cărui suspendare se solicită și nici beneficiarul hotărârii a cărei suspendare se solicită și, prin urmare, nu se poate reține în cauză că pârâta Primăria Municipiului București are calitate procesuală pasivă, aceasta neavând atribuții nici în ceea ce privește emiterea actului contestat și nici cu privire la desfășurarea procedurii de expropriere, față de dispozițiile Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 198/2004, modificată prin Legea nr. 184/2008.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, s-a apreciat de către instanța de fond că această excepție este întemeiată pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se dispună suspendarea unei hotărâri de guvern prin care s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a unor imobile proprietate privată, situate pe amplasamentul unei lucrări de interes public local, respectiv H.G. nr. 590/2010. Contestarea actelor și procedurilor de expropriere se face potrivit legilor speciale, respectiv a Legii nr. 33/1994 și a Legii nr. 198/2004, modificată prin Legea nr. 184/2008, astfel că nu se poate reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 14 Legea nr. 554/2004 privitoare la suspendarea actelor administrative, deoarece acest text de lege se aplică în privința actelor administrative, altele decât cele pentru care legea prevede o procedură specială.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că reclamanta a invocat în acțiunea sa vicii ale procedurii de expropriere, respectiv faptul că nu au fost declarate de utilitate publică lucrările de interes public local pentru care urma a fi expropriată și, prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 198/2004 modificate, care la rândul lor cuprind norme speciale față de Legea nr. 33/1994. Instanța a reținut că din interpretarea sistematică a art. 9 alin. (1) și art. 9 alin. (5) Legea nr. 198/2004 reiese că nici proprietarii care sunt expropriați și nici alte persoane care invocă drepturi asupra imobilelor supuse exproprierii nu pot solicita suspendarea procedurii de expropriere, putând doar să conteste legalitatea procedurii și anularea ori modificarea unor acte emise pe parcursul procedurii de expropriere, în condițiile acestei legi.

Astfel, s-a apreciat de către instanță că suspendarea H.G. nr. 590/2010 ar avea ca efect tocmai paralizarea procedurii de expropriere pe o perioadă nedeterminată de timp și tocmai de aceea legiuitorul, în apărarea interesului public, care se opune interesului privat în cazul exproprierii, a prevăzut în Legea nr. 198/2004 că procedura de expropriere nu poate fi suspendată. Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat întemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare și a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta T.C.S.C., susținând că, în mod greșit instanța de fond a înlăturat aplicarea art. 14 Legea nr. 554/2004 cu ocazia soluționării cererii de suspendate a executării unui act administrativ, respectiv a H.G.

nr. 590/2010, deși legislația specială, în baza căreia a fost emisă hotărârea, respectiv Legea nr. 33/1994 și Legea nr. 198/2004, modificată, nu prevede vreo normă în acest sens. Totodată, hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în temeiul căreia a fost adoptată H.G.

nr. 590/2010, dispune, prin prevederile art. 9 alin. (5) că „lucrările de utilitate publică care fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat". Prin această lege se declară ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, județean și local; expropriator este statul român pentru drumurile de interes național, iar municipiile, orașele și comunele pentru drumurile de interes local, respectiv Primăria Municipiului București, în prezenta cauză. Totodată, din analiza dispozițiilor H.G.

nr. 590/2010 (actul administrativ atacat), Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect „aprobarea declanșării procedurilor de expropriere” a unor imobile proprietate privată, proceduri care, la rândul lor sunt supuse unor proceduri de contestare, astfel că nici din punctul de vedere al condițiilor art. 14 Legea nr. 554/2004 - urgența (paguba iminentă) și cazul bine-justificat - cererea reclamantei nu este fundamentată. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.C.S.C. împotriva sentinței civile nr. 3764 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2011.