ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă anularea Decretului Președintelui României nr. 568 din 4 iunie 2010; anularea propunerii Ministerului Administrației și Internelor prin care s-a propus Președintelui României emiterea decretului de încetare a raporturilor de muncă; repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii actului administrativ; obligarea în solidar a pârâților la recuperarea pagubei ce i-a fost cauzată constând în pierderi față de salariul lunar net, în sumă de aproximativ 3.600 RON, începând cu data de 04 iunie 2010 și până la repunerea efectivă în drepturile salariale avute anterior; acordarea de daune morale prin prejudiciul de imagine produs prin publicarea în M. Of.

nr. 372/04.06.2010, a Decretului Președintelui României privind încetarea raporturilor de serviciu precum și a suferințelor la care a fost supusă familia sa prin aflarea din presă a faptului că a fost pensionat, prejudiciu pe care îl estimează la 10.000 euro, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, a arătat reclamantul că în data de 11 iunie 2010 a luat cunoștință din M. Of. nr. 372/04.06.2010 că în baza Decretului Președintelui României nr. 568 din 04 iunie 2010, au încetat raporturile sale de serviciu la propunerea Ministerului Administrației și Internelor. La data de 15 iunie 2010 cu adresa din 10 iunie 2010, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă prin Sectorul Management Resurse Umane a adus Ia cunoștința reclamantului faptul că au încetat raporturile sale de serviciu cu drept de pensie de serviciu.

A mai arătat reclamantul că lucrează în Ministerul Administrației și Internelor din anul 1983, de la absolvirea Școlii Militare de Ofițeri Activi a Ministerului Administrației și Internelor. În perioada 1983 - 2005, a lucrat în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor ocupând funcții de execuție între 1983 și 1991 și funcții de conducere în perioada 1991 - 2010. S-a mai precizat de către reclamant că începând cu data de 03 august 2009, la solicitarea sa, a fost împuternicit la conducerea S.J.I.P.I. Satu Mare, iar începând cu data de 28 septembrie 2009, în baza examenului a fost numit șef serviciu. Deși nu au trecut nici 5 luni de la numirea sa în funcție, în perioada 15 - 19 februarie 2010, în baza unui control tematic, colectivul de control numit prin Dispoziția Directorului Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, a constatat deficiențe de ordin managerial.

A mai menționat reclamantul că în perioada controlată a lipsit motivat. A concluzionat reclamantul că din cauza presiunile locale pe care unii faeton le-au făcut pentru schimbarea sa din funcție, în data de 12 mai 2010 a depus raportul prin care a solicitat încetarea raporturilor de serviciu cu Ministerul Administrației și Internelor și acordarea dreptului la pensie. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Generală de Informații și Protecție Internă a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale, întrucât nu dispune de personalitate juridică și ca urmare a acestui fapt, nu poate sta în nume propriu în proces.

A invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece actul administrativ a cărui anulare o solicită reclamantul este reprezentat de Decretul nr. 568 din 04 iunie 2010 emis de către Președintele României, respectiv propunerea făcută de Ministerul Administrației și Internelor, iar acest pârât nu a desfășurat activități prealabile emiterii decretului prezidențial. Totodată a invocat excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, arătând că răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamant a fost transmis în data de 19 iulie 2010, iar acesta a sesizat instanța de judecată în data de 05 iulie 2010. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea Decretului Președintelui României nr. 568 din 4 iunie 2010, arătând că este vorba despre un act administrativ emis de Administrația Prezidențială. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 315/CA din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, a admis excepția lipsei capacității procesuale a Direcției Generale de Informații și Protecție Internă și a respins acțiunea formulată de reclamantul C.G.

ca fiind îndreptată împotriva unei părți fără capacitate procesuală, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor față de primul petit al cererii de chemare în judecată și în consecință a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins restul capetelor de cerere formulate de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor. Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei Direcția Generală de Informații și Protecție Internă s-a reținut că potrivit prevederilor legale care reglementează organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și a Poliției Române, respectiv O.U.G.

nr. 30/2007 și Legea nr. 218/2002, personalitate juridică are Ministerul Administrației și Internelor (art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 30/2002), iar Direcția Generală de Informații și Protecție Internă este doar o structură specializată a ministerului, fără personalitate juridică. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, instanța a constatat că actul administrativ atacat în speță este Decretul nr. 568 din 04 iunie 2010, emis de Președintele României și ca atare, față de primul petit al acțiunii, Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă, acest act administrativ nefiind emis de pârât.

Pe fondul cauzei, referitor la capătul de acțiune privind anularea propunerii Ministerului Administrației și Internelor s-a constatat că propunerea Ministerului Administrației și Internelor nu este un act care să producă efecte juridice, și prin urmare nu este un act administrativ, ci doar un act premergător emiterii decretului. Ca atare, decretul este actul administrativ care produce efecte juridice și nu propunerea Ministerului Administrației și Internelor Neputând fi analizată legalitatea actului administrativ, respectiv a Decretului Prezidențial, întrucât reclamantul nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu emitentul acestuia, instanța nu a putut analiza legalitatea actelor premergătoare.

În concluzie, nefiind constatată nelegalitatea emiterii Decretului Prezidențial, instanța a respins ca nefondate și celelalte capete ale acțiunii, privind acordarea despăgubirilor materiale și morale și repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii actului administrativ în litigiu. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs C.G.. În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de chemare în judecată, având în vedere că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată singurul act de care avea cunoștință era adresa din 10 iunie 2010 prin care i-a fost comunicat faptul că prin Decretul Președintelui României nr. 568 din 4 iunie 2010 i-au încetat raporturile de serviciu cu drept de pensie.

Apreciază recurentul că solicitarea Ministerului Administrației și Internelor de emitere a Decretului Prezidențial a fost nelegală întrucât la data de 21 mai 2010 acesta a revenit asupra cererii inițiale de încetare a raporturilor de serviciu, însă intimatul-pârât nu a ținut cont de această manifestare de voință. Recurentul critică sentința atacată apreciind că instanța de fond nu și-a exercitat un rol activ în soluționarea cauzei, limitându-se a analiza și dispune cu privire la excepțiile invocate de pârâți deși în temeiul dispozițiilor art. 48 alin. (2) C. proc. civ. putea să se extindă din oficiu și împotriva instituției care a emis decretul generator de efecte juridice. Susține recurentul că în mod neîntemeiat s-a reținut în considerentele sentinței atacate faptul că reclamantul a înțeles să nu se judece cu Administrația Prezidențială atâta vreme cât intenția acestuia era de a fi anulate actele prin care a fost pensionat fără acordul său.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ.. Pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Generală de Informații și Protecție Internă și Ministerul Administrației și Internelor au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, susținând în esență că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

În fapt, obiectul cererii formulate de către recurentul-reclamant astfel cum a fost formulat prin cererea de chemare în judecată a fost anularea Decretului Prezidențial nr. 568 din 4 iunie 2010, anularea propunerii Ministerului Administrației și Internelor privind emiterea decretului în vederea încetării raporturilor de serviciu, repunerea în situația anterioară emiterii actului administrativ și obligarea în solidar a pârâților la recuperarea pagubei cauzate precum și la plata unor daune morale.

În mod corect instanța de fond a soluționat cu precădere excepțiile invocate, reținând că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Generală de Informații și Protecție Internă nu are capacitat procesuală, întrucât acesta reprezintă doar o structură specializată a ministerului, fără personalitate juridică, iar pârâtul Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă în raport cu primul capăt al cererii, nefiind emitentul actului administrativ atacat.

Criticile recurentului cu privire la neexercitarea rolului activ al instanței nu pot fi reținute, întrucât astfel cum în mod corect s-a reținut prin sentința atacată, recurentul-reclamant a precizat, la solicitarea instanței, că nu înțelege să se judece în contradictoriu cu emitentul actului atacat, respectiv cu Administrația Prezidențială astfel cum rezultă din „nota scrisă” depusă la dosarul cauzei precum și din încheierea de ședință din 17 noiembrie 2010. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a analizat cererea recurentului-reclamant raportat la cadrul procesual stabilit de către acesta și cu respectarea principiului disponibilității, astfel că invocarea dispozițiilor art. 48 alin. (2) C. proc.

civ. este irelevantă, neavând aplicabilitate în cauză, astfel cum a arătat anterior, persoanele pe care acesta înțelege să le cheme în judecată. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, neexistând motive legale pentru modificarea sau casarea acesteia și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței nr. 315/CA din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.