ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1752/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea Hotărârii nr. 15468 din 8 aprilie 2011, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că din actele depuse rezultă că părinții săi, figurează în registrul refugiaților din Ardeal, iar din declarația notarială a martorei D.E., a reieșit că reclamanta s-a născut în localitatea Obreja, județul Alba în perioada refugiului părinților săi, care au fost refugiați din motive etnice în perioada 1940 - 1945 din localitatea Petreu, comuna Abrămuț, raionul Marghita, jud. Bihor, în localitatea Podele, raionul Brad, jud. Hunedoara.

Mai arată că, atât ea, cât și sora sa I.G., au depus aceleași acte despre părinții săi, inclusiv aceeași declarație notarială, cererea surorii sale fiind aprobată de Casa de Pensii Bihor Oradea, iar a ei a fost respinsă. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin Sentința civilă nr. 132/CA/2011-PI din 6 iunie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 15468 din 8 aprilie 2011 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs se susține că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece părinții săi s-au refugiat anterior nașterii sale, iar aceasta s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt regim. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Intimata-reclamantă și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori. Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege. Situația creată pentru reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice.

De altfel, recurenta i-a recunoscut sorei intimatei-reclamante calitatea de persoană refugiată. Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 132/CA/2011-PI din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie 2012. Procesat de GGC - GV