ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1752/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta B.D. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea

Hotărârii nr. 15468 din 8 aprilie 2011, obligarea acesteia să-i recunoască

calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că din actele depuse rezultă că părinții săi, figurează în

registrul refugiaților din Ardeal, iar din declarația notarială a martorei

D.E., a reieșit că reclamanta s-a născut în localitatea Obreja, județul Alba în

perioada refugiului părinților săi, care au fost refugiați din motive etnice în

perioada 1940 - 1945 din localitatea Petreu, comuna Abrămuț, raionul Marghita,

jud. Bihor, în localitatea Podele, raionul Brad, jud. Hunedoara.

Mai arată că, atât

ea, cât și sora sa I.G., au depus aceleași acte despre părinții săi, inclusiv

aceeași declarație notarială, cererea surorii sale fiind aprobată de Casa de

Pensii Bihor Oradea, iar a ei a fost respinsă.

În susținerea

acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte

de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori.

Pârâta, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin Sentința civilă

nr. 132/CA/2011-PI din 6 iunie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 15468 din 8

aprilie 2011 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea

de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut

dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada

de refugiu a părinților săi.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, deoarece părinții săi s-au refugiat anterior nașterii sale,

iar aceasta s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un

alt regim.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a

fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele

și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea

prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu

acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu

este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă

și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu

înscrisuri și a celei cu martori.

Așadar, înscrisurile

și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea

hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată

pentru reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice.

De altfel, recurenta

i-a recunoscut sorei intimatei-reclamante calitatea de persoană refugiată.

Cum în cauză s-a

făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada

de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că

aceasta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este

îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva Sentinței civile nr.

132/CA/2011-PI din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 martie 2012.

Procesat de GGC - GV