ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1745/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1745/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta E.G.D. SA
a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în
Domeniul Energiei solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să
se dispună anularea, în parte, a raportului de inspecție al Autorității
Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iași din 11
iunie 2010, respectiv pct. 1 din măsurile dispuse, respectiv până la data de 17
iunie 2010 când EG.D. SA va prezenta o listă cu numele consumatorilor cărora
trebuie să le plătească penalități care decurg din Standardul de performanță,
Anexa 1, și cuantumul acestora și anularea deciziei prin care a fost
soluționată plângerea prealabilă, înregistrată la societatea sub nr.
53060/i/2010/G.
Pârâta a formulat
întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând
în esență că raportul de inspecție al Autorității Naționale de Reglementare în
Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iași din 11 iunie 2010, respectiv pct. 1
din măsurile dispuse nu reprezintă un act administrativ în accepțiunea prevederilor
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a invocat
excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă
nr. 4890 din 6 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată
de reclamanta E.G.D. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de
Reglementare în Domeniul Energiei.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că raportul de inspecție al Autorității
Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iași din 11
iunie 2010, respectiv pct. 1 reprezintă un act premergător, o operațiune
administrativă premergătoare declanșării răspunderii contravenționale a
reclamantei, iar acțiunea în anularea unui astfel de act formulată pe calea
contenciosului administrativ nu poate fi primită.
Așadar, instanța de
fond a apreciat că raportul de inspecție al Autorității Naționale de Reglementare
în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iași din 11 iunie 2010 nu reprezintă
un act administrativ de sine stătător în accepțiunea prevederilor art. 2 pct. 1
lit. c) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia actul administrativ reprezintă
actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii
sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge
raporturi juridice.
Raportul de inspecție
al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul
Teritorial Iași din 11 iunie 2010 nu reprezintă un act administrativ în
accepțiunea art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât acestuia îi
lipsește atributul de a fi emis în regim de putere publică, or această
caracteristică delimitează, printre alte criterii, actul administrativ de
operațiunea administrativă
.
Împotriva hotărâri instanței
de fond, reclamanta E.G.D. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
În motivarea
recursului se arată că raportul de inspecție al Autorității Naționale de Reglementare
în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iași din 11 iunie 2010, reprezintă un
act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de
putere publică, act care a dat naștere unor raporturi juridice, și prin
emiterea căruia i s-a produs o vătămare într-un interes legitim în sensul
consacrat de către Legea contenciosului administrativ.
În opinia recurentei
instanța de fond a apreciat greșit că raportul de inspecție reprezintă doar o
operațiune administrativă care stă la baza emiterii unui act administrativ,
respectiv a procesului - verbal de contravenție din 11 iunie 2010.
Raportul de inspecție
reprezintă un veritabil act administrativ, iar instanța de fond a fost corect învestită
și ar fi trebuit să pronunțe o soluție cu privire la legalitatea acestuia. Nu
poate fi acceptată motivarea instanței de fond în sensul că legalitatea raportului
de inspecție putea fi cercetată doar în cadrul litigiului având ca și obiect
stabilirea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție din 11
iunie 2010. Cu atât mai mult cu cât acesta din urmă a fost încheiat ca urmare a
constatărilor inserate de către pârâtă în raportul de inspecție și nu
reprezintă decât un act subsecvent care se atacă potrivit dispozițiilor O.G.
nr. 2/2001, legea privind regimul juridic al contravențiilor, și nu în
contencios administrativ.
Legalitatea unui
proces-verbal de contravenție, ar putea fi eventual cercetată în procedura contencioasă
doar odată cu actul care dă naștere unor raporturi juridice și care în cazul de
față este raportul de inspecție și nu invers, deoarece în mod cert, conform principiului
de drept accesorium sequitur principale, o eventuală anulare de către instanță a
raportului de inspecție atrage anularea procesului verbal de contravenție întocmit
urmare a încheierii raportului, sau cel puțin acordă posibilitatea persoanei vătămate
printr-un act administrativ nelegal să solicite în cadrul plângerii și anularea
sancțiunii stabilite prin procesul verbal de contravenție.
Examinând cauza și sentința
recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente
cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această
soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 2 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege „actul unilateral
cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere
publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,
care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor
administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile
publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea
lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice;
prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative
supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
Pentru a fi considerat
act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv
să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere
publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,
în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.
Însă, nu toate actele
unilaterale emise de autoritățile publice, sunt acte administrative ci numai cele
care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii
sau a executării acesteia.
Înalta Curte constată
că instanța de fond în mod corect a apreciat că raportul de inspecție al Autorității
Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial lași din
11 iunie 2010 reprezintă o operațiune administrativă care a stat la baza emiterii
unui act administrativ, respectiv procesul-verbal de contravenție din 11 iunie 2010,
iar legalitatea operațiunii administrative va putea fi analizată doar în cadrul
litigiului având ca obiect stabilirea legalității și temeiniciei actului administrativ.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că susținerile și criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, iar
instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.G.D. SA, împotriva
sentinței civile nr. 4890 din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie
2012.