ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 69/2014

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Iași, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 673civ din 10

aprilie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL în

contradictoriu cu pârâta SC E.M.D. SA, cu motivarea că, în condițiile în care,

la momentul constatării, contorul montat la societatea reclamantă avea un alt

sigiliu metrologic decât cel ce a fost aplicat de producător, constatările

pârâtei, menționate inițial în nota de constatare și ulterior în procesul

verbal de analiză al bateriilor, sunt pe deplin justificate, fiind întrunite

condițiile legale anterior menționate referitoare la consumul fraudulos.

Prin Decizia nr.

191/2012 de la 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins

apelul ca nefondat, reținând că, în mod corect, instanța de fond a reținut ca

fiind dovedit consumul fraudulos de energie și, implicit, temeinicia măsurilor

dispuse de pârâtă, contestate în proces.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta SC D. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia,

fără a indica niciun motiv de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, s-a învederat că, din graficul prezentat, rezultă, pe de-o

parte, că, pe o perioadă de 4 luni de la momentul încheierii notei de

constatare, reclamanta a avut același consum, iar, pe de altă parte, consumul

este ciclic crescut sau scăzut în anumite perioade, ceea ce denotă faptul că

există anumite vârfuri sau scăderi de activitate, în funcție de parcursul

pieței și al mediului economic.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în

parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului

pentru nemotivare, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:

În cuprinsul

motivelor de recurs, reclamanta a formulat exclusiv critici de netemeinicie a

soluției privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea

probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă

motivelor de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Dispozițiile art. 303

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși cererea de

recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate,

dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează

că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

Potrivit art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar, conform

dispozițiilor art. 302 alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea

recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între

acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, fiind reținut expres că recursul va

cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat".

Astfel, Înalta Curte

constată că, în speță, reclamanta, în memoriul de recurs, a făcut o expunere a

derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze și să dezvolte

aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a

preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1)

C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Constatând că

recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor legale anterior menționate,

Înalta Curte urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat

la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate

nulitatea cererii de recurs formulate de reclamanta SC D. SRL Tg. Frumos

împotriva Deciziei nr. 191/2012 din 31 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulate de reclamanta SC D. SRL Tg. Frumos împotriva

Deciziei nr. 191/2012 din 31 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - NN