ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 38/COM din 6 martie 2012, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E.C. SRL Roman, în contradictoriu cu pârâta SC E.ON Moldova Distribuție SA. S-a anulat în parte procesul-verbal de analiză a abaterilor nr. 1005009 din 20 septembrie 2010 în sensul înlăturării mențiunilor de la articolul II cu privire la constatarea consumului fraudulos de energie electrică și de la articolul III pct. 1 cu privire la perioada de calcul a energiei electrice. Totodată, s-a dispus anularea în parte a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1005009 din 23 septembrie 2010 în sensul reducerii sumei stabilită la punctul a, respectiv la rubrica privind contravaloare energie electrică consumată/distribuită și neînregistrată, de la suma de 18.272,55 RON la suma de 9.179,41 RON.

Au fost menținute celelalte mențiuni cuprinse în procesele-verbale și a fost respins capătul de cerere privind anularea notei de constatare nr. 1005168 din 20 septembrie 2010, ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în baza relațiilor contractuale stabilite între părți, pârâta a furnizat reclamantei energie electrică la locul de consum din Roman, B-dul R.M., locație în care reclamanta are un magazin și un atelier de croitorie. La data de 20 septembrie 2010, pârâta a verificat grupul de măsurare a energiei electrice instalat la obiectivul reclamantei, în urma verificărilor pârâta întocmind nota de constatare nr. 1005168, procesul-verbal de analiză a abaterilor și procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor.

Astfel, pârâta a constatat că există un consum fraudulos de energie electrică, plomba metrologică stânga jos fiind lipsă iar cea din dreapta ruptă, circuitele de tensiune din interiorul contorului de pe fazele R și S fiind întrerupte. Prin procesul-verbal de analiză a abaterilor nr. 1005009 pârâta a dispus refacerea instalației electrice de alimentare cu aviz tehnic. De asemenea, prin procesul-verbal nr. 1005009 pârâta a stabilit în sarcina consumatorului despăgubiri în sumă totală de 18.419,2 RON din care suma de 18.272,55 reprezentând contravaloare energie electrică consumată și suma de 146,64 reprezentând taxe prestări servicii.

Din probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că înregistrarea eronată a consumului s-a datorat unui defect în interiorul contorului iar metodologia de calcul în cazul constatării nefuncționării unui grup de măsurare este prevăzută de Capitolul VII din Ordinul nr. 18 din 27 aprilie 2005 pentru aprobarea „Procedurii pentru calculul energiei electrice care se facturează în situația defectării grupului de măsurare". S-a apreciat că în condițiile în care expertul tehnic a concluzionat că defectul în interiorul contorului se încadrează la art. 7 alin. (1) lit. b) întreruperea unei legături din interiorul unui aparat sau un alt fel de defect al acestuia-calculul consumului de energie electrică efectuat de reclamantă, pe perioada în care contorul nu a înregistrat corect, se impune a fi făcut conform art. 18 lit. b), potrivit acestei modalități de calcul, astfel încât valoarea energiei electrice consumate este de 9.179,41 RON.

Urmare încheierii cu pârâta a contractului de furnizare a energiei electrice, reclamantei îi sunt incidente dispozițiile privind citirea sistemelor de măsurare, dispoziții prevăzute de H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumator, iar cu privire la nota de constatare seria NC nr. 1005168 din 20 septembrie 2010, instanța a constatat că acest act a fost corect întocmit, mențiunile făcute de angajatul operatorului de rețea fiind urmare propriilor constatări, constatări care nu se impun a fi anulate. Însă, întrucât în cauză s-a făcut dovada că mențiunile cu privire la consumul fraudulos și cu privire la cuantumul obligației de plată a reclamantei menționate în procesul-verbal de analiză a abaterilor seria PVAA nr. 1005009 din 23 septembrie 2010 și procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor seria PVSD nr. 1005009 din 23 septembrie 2010 sunt nereale, instanța a anulat în parte aceste înscrisuri.

S-a mai reținut că din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că în contor erau întrerupte legăturile de la tensiunile de la fazele R și S prin scoaterea fișei din lamele destinate conectării acestora și lipseau două șuruburi de fixare a piesei metalice care susține lamela la care se conectează fișa de la faza R, situație care a determinat înregistrarea de către contor a unei cantități mai mici de energie electrică decât cea consumată de reclamantă. De asemenea, expertul tehnic a constatat că nu s-a realizat un consum fraudulos întrucât sigiliul de la capacul de borne de la contor a fost găsit în stare corespunzătoare la data la care a fost demontat (20 septembrie 2010), că înregistrarea eronată a consumului s-a datorat unui defect în interiorul contorului.

În condițiile în care expertul tehnic a concluzionat că defectul în interiorul contorului se încadrează la art. 7 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 18/2005, întreruperea unei legături din interiorul unui aparat sau un alt fel de defect al acestuia, calculul consumului de energie electrică efectuat de reclamantă, pe perioada în care contorul nu a înregistrat corect, se impune a fi făcut conform art. 18 lit. b), valoarea energiei electrice fiind de 9.179,41 RON. Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat apel pârâta SC E.ON Moldova Distribuție SA., iar prin Decizia civilă nr. 95/2012 din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot sentința apelată și respinsă acțiunea ca nefondată.

Împotriva Deciziei civile nr. 95 din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, a formulat recurs intimata-reclamantă SC E.C. SRL, iar prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În argumentarea soluției pronunțate, Înalta Curte a reținut că deși prin raportul de expertiză tehnică de specialitate, s-a reținut că sigiliul de la capacul de borne al contorului a fost găsit în stare corespunzătoare la demontarea lui iar pentru a avea acces la plombele metrologice și pentru a demonta capacul contorului cu scopul de a întrerupe tensiunile prin scoaterea fișelor era obligatoriu să fie rupt sigiliul, instanța de apel a înlăturat această opinie, apreciind că expertul a ignorat faptul că aparatul avea lipsă plomba metrologică stânga jos iar plomba metrologică dreapta jos era ruptă, ceea ce conduce la concluzia unei intervenții asupra acestuia, situație în raport de care consumul înregistrat este fraudulos conform art. 90 alin. (2) lit. b) din H.G.

nr. 1007/2004. Or, din analiza raportului de expertiză întocmit în cauză, s-a constatat că expertul a avut în vedere aspectul menționat, concluzionând la fila 40 că, pentru a avea acces la plombele metrologice era obligatoriu să fie rupt sigiliul de la capacul de borne, sigiliu care s-a găsit intact, fapt care în opinia sa reprezintă un defect al contorului, ceea ce atrage incidența prevederilor Ordinului ANRE nr. 18/2005 și nu a dispozițiilor H.G. nr. 1007/2004. Așa fiind, Înalta Curte a apreciat, în raport cu dispozițiile art. 295 C. proc. civ., că se impune administrarea de probatorii, respectiv refacerea sau completarea expertizei tehnice efectuate în cauză, pentru lămurirea situației de fapt sub aspectul stabilirii existenței unui consum fraudulos, respectiv a unei defecțiuni a contorului, funcție de care se va aprecia asupra dispozițiilor legale incidente în cauză.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 5972/291/2010* iar prin Decizia nr. 45/2014 din 15 februarie 2014, s-a respins ca nefondat apelul pârâtei E.ON Moldova Distribuție SA. S-a reținut că a fost pusă în discuția părților refacerea, respectiv completarea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză însă părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe, astfel încât instanța de rejudecare a reținut cauza în pronunțare. În argumentarea soluției pronunțate, s-a reținut în ceea ce privește motivul de apel privind inadmisibilitatea acțiunii, că actele prin care distribuitorul stabilește consumul de energie electrică și starea grupurilor de măsurare sunt emise în temeiul dispozițiilor H.G.

nr. 1007/2004 și a contractului încheiat de părți, acte ce stau la baza măsurilor ulterioare luate de distribuitor în funcție de aspectele enunțate - consum fraudulos, defecțiune a grupului de măsurare, etc. Susținerile referitoare la faptul că aceste acte încheiate în baza contractului, inclusiv factura care stă la baza înregistrărilor contabile nu pot fi atacate în instanță, nu au fost primite, cu motivarea că această posibilitate de a contesta în instanță actele indicate mai sus asigură echilibrul contractual al părților pentru că altfel, dată fiind poziția dominantă a furnizorilor și distribuitorilor de energie, consumatorul s-ar vedea pus în situația în care actele pot fi verificate doar în cadrul unei acțiuni prin care se solicită obligarea la furnizarea energiei, într-o poziție dificilă, fiind obligat să suporte lipsa energiei până la soluționarea unei astfel de acțiuni.

Cu privire la temeinicia acțiunii, s-a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect pe baza probelor administrate în cauză că nu se poate imputa reclamantei un consum fraudulos de curent electric pentru a fi incidente dispozițiile art. 90 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1007/2004. Astfel, expertul a stabilit în mod clar că sigiliul de la capacul de borne de la contor a fost găsit în stare corespunzătoare la demontarea lui la data de 20 septembrie 2010, iar pentru a avea acces la plombele metrologice era necesară demontarea capacului de borne și astfel rupt sigiliul; din acest motiv expertul a tras concluzia că în cauză nu poate fi vorba decât de un defect în interiorul contorului, ceea ce făcea a fi aplicabile în cauză alte dispoziții legale decât H.G.

nr. 1007/2004, respectiv cele prevăzute de Ordinul A.N.R.E nr. 18 din 27 aprilie 2005. S-a mai reținut că în cauză pârâta nu s-a apărat și nici nu a solicitat administrarea vreunei dovezi în sensul că reclamanta, eventual cu complicitatea unor angajați ai pârâtei, ar fi intervenit și asupra sigiliului de la capacul de borne în așa fel încât acest sigiliu să rămână totuși intact/autentic; doar într-o asemenea ipoteză ar deveni imputabilă reclamantei intervenția asupra celorlalte două borne din interiorul contorului.

Or, în aceste condiții în care chiar pârâta pornește de la premisa că reclamanta nu a intervenit asupra sigiliului capacului de borne, sigiliu care în mod necesar trebuia rupt pentru a se ajunge în interiorul contorului, refacerea sau completarea expertizei s-a apreciat a fi inutilă cauzei, expertul neputând ajunge pe baza probelor de la dosar la o altă concluzie privind situația de fapt ci doar în situația în care premisa avută în vedere ar fi alta, atunci s-ar putea reține în sarcina reclamantei un consum fraudulos. Împotriva Deciziei nr. 45/2014 din 15 februarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta E.ON Distribuție România SA (fostă E.ON Moldova Distribuție SA Iași), invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă. În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă a reiterat pe scurt istoricul cauzei și a susținut că raționamentul instanței este greșit în ceea ce privește aprecierea că refacerea expertizei, sau completarea ei ar fi inutilă, având în vedere că deși expertul a constatat întreruperea circuitelor de tensiune de pe fazele R și S, aceasta fiind practic singura concluzie corectă a raportului de expertiză, a ignorat practic faptul că un sigiliu metrologic era rupt și celălalt lipsea, considerând că nu se putea interveni la contor cât timp sigiliul de la tocul de borne era intact.

Or, apreciază recurenta că tocmai această concluzie a expertului este greșită, fiind contrazisă de situația de fapt reală, deoarece această intervenție este posibilă tocmai prin înlăturarea plombelor metrologice aplicate de producător ce permite astfel accesul la mecanismul contorului și cât timp plombele găsite la data verificării locului de consum erau altele decât cele aplicate de producător, existența intervenției este evidentă, prin înlăturarea plombelor metrologice fiind posibil accesul la mecanismul contorului.

A mai susținut recurenta că toate documentele de la dosarul cauzei, cele întocmite cu ocazia verificării locului de consum și ulterior, fotografii (în ceea ce privește intervenția în interiorul contorului și asupra plombelor metrologice), raportul de diagnostic extras din contor la data de 23 septembrie 2011, demonstrează și dovedesc intervenția neautorizată asupra contorului și modul de realizare a acesteia, prin deschiderea contorului în locul unde erau aplicate plombele metrologice și apoi prin scoaterea fișei din lamele destinate conectării fazelor R și S, astfel întrerupându-se circuitele de tensiune de pe aceste faze. Faptele mai sus arătate susține recurenta că reprezintă intervenții asupra grupului de măsură așa cum sunt definite de H.G.

nr. 1007/2004, pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, pentru că astfel contorul nu mai înregistra corect consumul de energie electrică și sunt probate de documentele întocmite cu ocazia verificărilor și ulterior. În ceea ce privește nulitatea actelor întocmite de pârâtă, a arătat recurenta că acestea nu sunt acte juridice care să creeze prin ele însele drepturi și/sau obligații pentru una din părți iar singurul act generator de efecte juridice între părți este contractul de furnizare, acesta fiind și actul juridic în baza căruia au fost emise facturile, act juridic față de care societatea E.ON Moldova Distribuție SA are calitatea de terț. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. În acest sens, Înalta Curte constată că, prin Decizia de casare nr. 4 din 14 ianuarie 2014, instanța de recurs a dispus administrarea de probatorii, respectiv refacerea sau completarea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, pentru lămurirea situației de fapt sub aspectul stabilirii existenței unui consum fraudulos sau a unei defecțiuni a contorului, funcție de care se va aprecia asupra dispozițiilor legale incidente speței, respectiv H.G nr. 1007/2004 sau Ordinul ANRE nr. 18/2005.

În acest context, se reține că, deși la termenul de judecată din 8 mai 2014, s-a pus în discuția părților necesitatea efectuării unui supliment la expertiză, iar reprezentantul pârâtei a arătat că, în opinia sa, se impune refacerea expertizei întocmită de un alt expert, instanța, apreciind că expertul a răspuns complet tuturor obiectivelor și a stabilit situația de fapt, a considerat că nu se mai impune refacerea raportului de expertiză. Din această perspectivă, critica recurentei apare ca fondată, în cauză nefiind administrat probatoriul avut în vedere de către instanța de recurs prin decizia anterior evocată, sens în care se apreciază că hotărârea recurată este nelegală, întrucât nu a respectat Decizia de casare nr. 4 din 14 ianuarie 2014 a Înaltei Curți, deși aceasta era obligatorie pentru judecarea fondului, în conformitate cu art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. Așa fiind, se constată că, instanța de apel nu a respectat caracterul devolutiv al căii de atac cu care a fost învestită, neadministrând probatoriile necesare stabilirii situației de fapt reale și aflării adevărului în cauză, atrăgând astfel incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta E.ON Distribuție România SA împotriva Deciziei civile nr. 45/2014 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta E.ON Distribuție România SA împotriva Deciziei civile nr. 45/2014 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2015. Procesat de GGC - LM