ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 38/COM din 6 martie 2012, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC E.C. SRL Roman, în contradictoriu cu pârâta SC E.ON Moldova

Distribuție SA.

S-a anulat în parte

procesul-verbal de analiză a abaterilor nr. 1005009 din 20 septembrie 2010 în

sensul înlăturării mențiunilor de la articolul II cu privire la constatarea

consumului fraudulos de energie electrică și de la articolul III pct. 1 cu

privire la perioada de calcul a energiei electrice.

Totodată, s-a dispus

anularea în parte a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1005009

din 23 septembrie 2010 în sensul reducerii sumei stabilită la punctul a,

respectiv la rubrica privind contravaloare energie electrică

consumată/distribuită și neînregistrată, de la suma de 18.272,55 RON la suma de

9.179,41 RON.

Au fost menținute

celelalte mențiuni cuprinse în procesele-verbale și a fost respins capătul de

cerere privind anularea notei de constatare nr. 1005168 din 20 septembrie 2010,

ca nefondat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că în baza relațiilor contractuale

stabilite între părți, pârâta a furnizat reclamantei energie electrică la locul

de consum din Roman, B-dul R.M., locație în care reclamanta are un magazin și

un atelier de croitorie.

La data de 20

septembrie 2010, pârâta a verificat grupul de măsurare a energiei electrice

instalat la obiectivul reclamantei, în urma verificărilor pârâta întocmind nota

de constatare nr. 1005168, procesul-verbal de analiză a abaterilor și

procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor. Astfel, pârâta a constatat că

există un consum fraudulos de energie electrică, plomba metrologică stânga jos

fiind lipsă iar cea din dreapta ruptă, circuitele de tensiune din interiorul

contorului de pe fazele R și S fiind întrerupte. Prin procesul-verbal de

analiză a abaterilor nr. 1005009 pârâta a dispus refacerea instalației

electrice de alimentare cu aviz tehnic. De asemenea, prin procesul-verbal nr.

1005009 pârâta a stabilit în sarcina consumatorului despăgubiri în sumă totală

de 18.419,2 RON din care suma de 18.272,55 reprezentând contravaloare energie

electrică consumată și suma de 146,64 reprezentând taxe prestări servicii.

Din probatoriul

administrat în cauză, s-a constatat că înregistrarea eronată a consumului s-a

datorat unui defect în interiorul contorului iar metodologia de calcul în cazul

constatării nefuncționării unui grup de măsurare este prevăzută de Capitolul

VII din Ordinul nr. 18 din 27 aprilie 2005 pentru aprobarea „Procedurii pentru

calculul energiei electrice care se facturează în situația defectării grupului

de măsurare".

S-a apreciat că în

condițiile în care expertul tehnic a concluzionat că defectul în interiorul

contorului se încadrează la art. 7 alin. (1) lit. b) întreruperea unei legături

din interiorul unui aparat sau un alt fel de defect al acestuia-calculul

consumului de energie electrică efectuat de reclamantă, pe perioada în care

contorul nu a înregistrat corect, se impune a fi făcut conform art. 18 lit. b),

potrivit acestei modalități de calcul, astfel încât valoarea energiei electrice

consumate este de 9.179,41 RON.

Urmare încheierii cu

pârâta a contractului de furnizare a energiei electrice, reclamantei îi sunt

incidente dispozițiile privind citirea sistemelor de măsurare, dispoziții

prevăzute de H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a

energiei electrice la consumator, iar cu privire la nota de constatare seria NC

nr. 1005168 din 20 septembrie 2010, instanța a constatat că acest act a fost corect

întocmit, mențiunile făcute de angajatul operatorului de rețea fiind urmare

propriilor constatări, constatări care nu se impun a fi anulate.

Însă, întrucât în

cauză s-a făcut dovada că mențiunile cu privire la consumul fraudulos și cu

privire la cuantumul obligației de plată a reclamantei menționate în

procesul-verbal de analiză a abaterilor seria PVAA nr. 1005009 din 23

septembrie 2010 și procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor seria PVSD nr.

1005009 din 23 septembrie 2010 sunt nereale, instanța a anulat în parte aceste

înscrisuri.

S-a mai reținut că

din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că în contor erau

întrerupte legăturile de la tensiunile de la fazele R și S prin scoaterea fișei

din lamele destinate conectării acestora și lipseau două șuruburi de fixare a

piesei metalice care susține lamela la care se conectează fișa de la faza R,

situație care a determinat înregistrarea de către contor a unei cantități mai

mici de energie electrică decât cea consumată de reclamantă.

De asemenea, expertul

tehnic a constatat că nu s-a realizat un consum fraudulos întrucât sigiliul de

la capacul de borne de la contor a fost găsit în stare corespunzătoare la data

la care a fost demontat (20 septembrie 2010), că înregistrarea eronată a

consumului s-a datorat unui defect în interiorul contorului.

În condițiile în care

expertul tehnic a concluzionat că defectul în interiorul contorului se

încadrează la art. 7 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 18/2005, întreruperea

unei legături din interiorul unui aparat sau un alt fel de defect al acestuia,

calculul consumului de energie electrică efectuat de reclamantă, pe perioada în

care contorul nu a înregistrat corect, se impune a fi făcut conform art. 18

lit. b), valoarea energiei electrice fiind de 9.179,41 RON.

Împotriva sentinței

primei instanțe, a declarat apel pârâta SC E.ON Moldova Distribuție SA., iar

prin Decizia civilă nr. 95/2012 din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, a

fost admis apelul, a fost schimbată în tot sentința apelată și respinsă acțiunea

ca nefondată.

Împotriva Deciziei

civile nr. 95 din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, a formulat recurs

intimata-reclamantă SC E.C. SRL, iar prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2014,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul, a

casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În argumentarea

soluției pronunțate, Înalta Curte a reținut că deși prin raportul de expertiză

tehnică de specialitate, s-a reținut că sigiliul de la capacul de borne al

contorului a fost găsit în stare corespunzătoare la demontarea lui iar pentru a

avea acces la plombele metrologice și pentru a demonta capacul contorului cu

scopul de a întrerupe tensiunile prin scoaterea fișelor era obligatoriu să fie

rupt sigiliul, instanța de apel a înlăturat această opinie, apreciind că

expertul a ignorat faptul că aparatul avea lipsă plomba metrologică stânga jos

iar plomba metrologică dreapta jos era ruptă, ceea ce conduce la concluzia unei

intervenții asupra acestuia, situație în raport de care consumul înregistrat

este fraudulos conform art. 90 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1007/2004.

Or, din analiza

raportului de expertiză întocmit în cauză, s-a constatat că expertul a avut în

vedere aspectul menționat, concluzionând la fila 40 că, pentru a avea acces la

plombele metrologice era obligatoriu să fie rupt sigiliul de la capacul de

borne, sigiliu care s-a găsit intact, fapt care în opinia sa reprezintă un

defect al contorului, ceea ce atrage incidența prevederilor Ordinului ANRE nr.

18/2005 și nu a dispozițiilor H.G. nr. 1007/2004.

Așa fiind, Înalta

Curte a apreciat, în raport cu dispozițiile art. 295 C. proc. civ., că se

impune administrarea de probatorii, respectiv refacerea sau completarea

expertizei tehnice efectuate în cauză, pentru lămurirea situației de fapt sub

aspectul stabilirii existenței unui consum fraudulos, respectiv a unei

defecțiuni a contorului, funcție de care se va aprecia asupra dispozițiilor

legale incidente în cauză.

În rejudecare cauza a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 5972/291/2010* iar prin

Decizia nr. 45/2014 din 15 februarie 2014, s-a respins ca nefondat apelul

pârâtei E.ON Moldova Distribuție SA.

S-a reținut că a fost

pusă în discuția părților refacerea, respectiv completarea raportului de

expertiză tehnică efectuat în cauză însă părțile nu au mai solicitat

administrarea altor probe, astfel încât instanța de rejudecare a reținut cauza

în pronunțare.

În argumentarea

soluției pronunțate, s-a reținut în ceea ce privește motivul de apel privind

inadmisibilitatea acțiunii, că actele prin care distribuitorul stabilește

consumul de energie electrică și starea grupurilor de măsurare sunt emise în

temeiul dispozițiilor H.G. nr. 1007/2004 și a contractului încheiat de părți,

acte ce stau la baza măsurilor ulterioare luate de distribuitor în funcție de

aspectele enunțate - consum fraudulos, defecțiune a grupului de măsurare, etc.

Susținerile

referitoare la faptul că aceste acte încheiate în baza contractului, inclusiv

factura care stă la baza înregistrărilor contabile nu pot fi atacate în

instanță, nu au fost primite, cu motivarea că această posibilitate de a

contesta în instanță actele indicate mai sus asigură echilibrul contractual al

părților pentru că altfel, dată fiind poziția dominantă a furnizorilor și

distribuitorilor de energie, consumatorul s-ar vedea pus în situația în care

actele pot fi verificate doar în cadrul unei acțiuni prin care se solicită

obligarea la furnizarea energiei, într-o poziție dificilă, fiind obligat să

suporte lipsa energiei până la soluționarea unei astfel de acțiuni.

Cu privire la

temeinicia acțiunii, s-a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect

pe baza probelor administrate în cauză că nu se poate imputa reclamantei un

consum fraudulos de curent electric pentru a fi incidente dispozițiile art. 90

alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1007/2004. Astfel, expertul a stabilit în mod

clar că sigiliul de la capacul de borne de la contor a fost găsit în stare

corespunzătoare la demontarea lui la data de 20 septembrie 2010, iar pentru a

avea acces la plombele metrologice era necesară demontarea capacului de borne

și astfel rupt sigiliul; din acest motiv expertul a tras concluzia că în cauză

nu poate fi vorba decât de un defect în interiorul contorului, ceea ce făcea a fi

aplicabile în cauză alte dispoziții legale decât H.G. nr. 1007/2004, respectiv

cele prevăzute de Ordinul A.N.R.E nr. 18 din 27 aprilie 2005.

S-a mai reținut că în

cauză pârâta nu s-a apărat și nici nu a solicitat administrarea vreunei dovezi

în sensul că reclamanta, eventual cu complicitatea unor angajați ai pârâtei, ar

fi intervenit și asupra sigiliului de la capacul de borne în așa fel încât

acest sigiliu să rămână totuși intact/autentic; doar într-o asemenea ipoteză ar

deveni imputabilă reclamantei intervenția asupra celorlalte două borne din

interiorul contorului. Or, în aceste condiții în care chiar pârâta pornește de

la premisa că reclamanta nu a intervenit asupra sigiliului capacului de borne,

sigiliu care în mod necesar trebuia rupt pentru a se ajunge în interiorul

contorului, refacerea sau completarea expertizei s-a apreciat a fi inutilă

cauzei, expertul neputând ajunge pe baza probelor de la dosar la o altă

concluzie privind situația de fapt ci doar în situația în care premisa avută în

vedere ar fi alta, atunci s-ar putea reține în sarcina reclamantei un consum

fraudulos.

Împotriva Deciziei

nr. 45/2014 din 15 februarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta E.ON Distribuție

România SA (fostă E.ON Moldova Distribuție SA Iași), invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei recurate, admiterea apelului și pe fondul cauzei, respingerea

acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.

În dezvoltarea

motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă a reiterat pe scurt

istoricul cauzei și a susținut că raționamentul instanței este greșit în ceea

ce privește aprecierea că refacerea expertizei, sau completarea ei ar fi

inutilă, având în vedere că deși expertul a constatat întreruperea circuitelor

de tensiune de pe fazele R și S, aceasta fiind practic singura concluzie

corectă a raportului de expertiză, a ignorat practic faptul că un sigiliu

metrologic era rupt și celălalt lipsea, considerând că nu se putea interveni la

contor cât timp sigiliul de la tocul de borne era intact.

Or, apreciază

recurenta că tocmai această concluzie a expertului este greșită, fiind

contrazisă de situația de fapt reală, deoarece această intervenție este

posibilă tocmai prin înlăturarea plombelor metrologice aplicate de producător

ce permite astfel accesul la mecanismul contorului și cât timp plombele găsite

la data verificării locului de consum erau altele decât cele aplicate de

producător, existența intervenției este evidentă, prin înlăturarea plombelor

metrologice fiind posibil accesul la mecanismul contorului.

A mai susținut

recurenta că toate documentele de la dosarul cauzei, cele întocmite cu ocazia

verificării locului de consum și ulterior, fotografii (în ceea ce privește

intervenția în interiorul contorului și asupra plombelor metrologice), raportul

de diagnostic extras din contor la data de 23 septembrie 2011, demonstrează și

dovedesc intervenția neautorizată asupra contorului și modul de realizare a

acesteia, prin deschiderea contorului în locul unde erau aplicate plombele

metrologice și apoi prin scoaterea fișei din lamele destinate conectării

fazelor R și S, astfel întrerupându-se circuitele de tensiune de pe aceste

faze.

Faptele mai sus

arătate susține recurenta că reprezintă intervenții asupra grupului de măsură

așa cum sunt definite de H.G. nr. 1007/2004, pentru aprobarea Regulamentului de

furnizare a energiei electrice la consumatori, pentru că astfel contorul nu mai

înregistra corect consumul de energie electrică și sunt probate de documentele

întocmite cu ocazia verificărilor și ulterior.

În ceea ce privește

nulitatea actelor întocmite de pârâtă, a arătat recurenta că acestea nu sunt

acte juridice care să creeze prin ele însele drepturi și/sau obligații pentru

una din părți iar singurul act generator de efecte juridice între părți este

contractul de furnizare, acesta fiind și actul juridic în baza căruia au fost

emise facturile, act juridic față de care societatea E.ON Moldova Distribuție

SA are calitatea de terț.

Analizând decizia

atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate

și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de

recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În acest sens, Înalta

Curte constată că, prin Decizia de casare nr. 4 din 14 ianuarie 2014, instanța

de recurs a dispus administrarea de probatorii, respectiv refacerea sau

completarea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, pentru lămurirea

situației de fapt sub aspectul stabilirii existenței unui consum fraudulos sau

a unei defecțiuni a contorului, funcție de care se va aprecia asupra

dispozițiilor legale incidente speței, respectiv H.G nr. 1007/2004 sau Ordinul

ANRE nr. 18/2005.

În acest context, se

reține că, deși la termenul de judecată din 8 mai 2014, s-a pus în discuția

părților necesitatea efectuării unui supliment la expertiză, iar reprezentantul

pârâtei a arătat că, în opinia sa, se impune refacerea expertizei întocmită de

un alt expert, instanța, apreciind că expertul a răspuns complet tuturor

obiectivelor și a stabilit situația de fapt, a considerat că nu se mai impune

refacerea raportului de expertiză.

Din această

perspectivă, critica recurentei apare ca fondată, în cauză nefiind administrat

probatoriul avut în vedere de către instanța de recurs prin decizia anterior

evocată, sens în care se apreciază că hotărârea recurată este nelegală,

întrucât nu a respectat Decizia de casare nr. 4 din 14 ianuarie 2014 a Înaltei

Curți, deși aceasta era obligatorie pentru judecarea fondului, în conformitate

cu art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, se

constată că, instanța de apel nu a respectat caracterul devolutiv al căii de

atac cu care a fost învestită, neadministrând probatoriile necesare stabilirii

situației de fapt reale și aflării adevărului în cauză, atrăgând astfel

incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora

Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta E.ON Distribuție

România SA împotriva Deciziei civile nr. 45/2014 din 15 mai 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Bacău , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta E.ON Distribuție România SA împotriva Deciziei civile nr.

45/2014 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2015.

Procesat de GGC - LM