ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2101/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu

Neamț, reclamanta SC AZO SRL a chemat în judecată pârâtele SC E.ON M.F. SA și

SC E.ON M.D. SA pentru constatarea inexistenței dreptului acestora de a emite

și încasa facturi, pentru anularea unor facturi, pentru obligarea la reluarea

furnizării de energie electrică și pentru constatarea unei obligații de plată

față de pârâte.

Prin Sentința civilă nr. 72/COM din

28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț - secția comercială și de

contencios administrativ, s-a respins acțiunea civilă precizată având ca obiect

anulare act, acțiune în constatare și obligația de a face, formulată de

reclamanta SC AZO SRL cu sediul în Târgu Neamț, în contradictoriu cu pârâta SC

E.ON M.F. SA cu sediul în Bacău.

Pentru a pronunța această soluție

tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

Prin Sentința civilă nr. 1640 din 11

august 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a respins excepția prematurității

cererii de chemare în judecată invocată de pârâta SC E.ON M.F. SA ca

neîntemeiată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

SC E.ON M.D. SA și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC AZO SRL în

contradictoriu cu această pârâtă, s-a respins cererea formulată de reclamanta

SC AZO SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.ON M.F. SA ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 3/2009, Tribunalul Neamț

a admis apelul declarat de reclamanta SC AZO SRL, împotriva evocatei sentințe

pe care a casat-o și a reținut cauza spre competentă soluționare în primă

instanță în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială, în aplicarea art. 2

pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

La tribunal cauza a fost

înregistrată sub nr. 1881/103/2009.

Reclamanta a renunțat la judecată în

contradictoriu cu SC E.ON M.D. SA și a depus o precizare scrisă cu privire la

obiectul acțiunii; s-a arătat de către reclamantă că se contestă factura

fiscală seria "X" NR. "X1", valorile înscrise în acesta

regăsindu-se în factura "X2", emisă eronat de pârât. Reclamanta a

solicitat anularea facturii din data de 15-06-2007 vizând consumul din perioada

16-03-2007/4-04-2007, fiind estimată o cantitate de energie mult mai mare decât

cea consumată în mod real. Reclamanta a solicitat instanței să constate că

pârâta nu are dreptul să procedeze la întreruperea alimentării cu energie

electrică și nici dreptul de a rezilia contractul, urmând a fi obligată la

executarea în continuarea obligațiilor contractuale până la emiterea unei noi

facturi. În drept, reclamanta a invocat art. 86 lit. c) din Hotărârea nr.

1.007/2004.

Tribunalul Neamț, secția comercială

și de contencios administrativ, prin Sentința nr. 72/COM din 28 ianuarie 2010,

a respins acțiunea precizată, reținând în esență, că reclamanta a încheiat cu

pârâta contractul de distribuire a energiei electrice la micii consumatori nr.

2643/19-02-2002, potrivit anexei nr. 3, tariful ales fiind tariful tip monom

simplu D, pentru locul de consum abator și secție carmangerie și că la data de

4 aprilie 2007 s-a procedat la schimbarea contorului ABB din cutia de

distribuție cu contorul E. deoarece nu se afișa valoarea consumului de energie;

memoria contorului demontat a fost supusă citirii cu laptopul, fiind întocmit

BM 358/21-05-2007, în care apar menționați indexurile de demontare ale

contorului ABB; pentru confirmarea indexului. La operațiune a asistat, din

partea consumatorului numitul B.O. (semnatar și al contractului), fiind

consemnate obiecțiunile acestuia.

Contorul demontat, seria

"Y", a fost înaintat sigilat și verificat la societatea E.R.

Timișoara, societatea producătoare - aceasta confirmând indexul - adresa

firmei, fila 23, 24. Producătorul a comunicat instanței faptul că eroarea

afișată se datorează descărcării bateriei contorului; funcția de măsură nefiind

afectată de descărcarea bateriei, important fiind ceasul - referința pentru

calculul energiei pe tarife.

În contextul arătat, instanța a

apreciat că s-a procedat cu respectarea dispozițiilor Hotărârii nr. 1.007/2004

și a art. 128,133, 136 din Regulamentul-cadru.

A mai reținut instanța că

Regulamentul-cadru care se și regăsește în clauzele contractuale confirmă

dreptul și totodată obligația furnizorului de verificare a echipamentului de

măsurare a energiei electrice că sesizând eroarea de afișaj, pârâta a procedat

în consecință și că în cauză nu se poate reține o „defecțiune" reală a

contorului respectiv, a funcției de măsurare a energiei consumate, după cum a

precizat producătorul aparatului; mai mult, operațiunea de schimbare a

contorilor a fost adusă la cunoștința consumatorului care a și fost prezent

printr-un reprezentant.

Cererea reclamantei pentru obligație

de a face a fost considerată de instanță ca fiind lipsită de temei legal

deoarece pârâta a verificat obiecțiunile reclamantei și a comunicat acesteia

rezultatul verificării contorului precum și date privind calculul consumului

facturat, a continuat furnizarea energiei electrice, astfel încât nu se poate

reține în sarcina pârâtei o culpă de natură contractuală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC AZO SRL TÂRGU NEAMȚ în motivarea acestuia

arătându-se că situația de fapt reținută de instanța de fond nu corespunde

realității.

Curtea de Apel Bacău, Secția

comercială de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 109 din 13

decembrie 2010 a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC AZO SRL.

În pronunțarea acestei decizii

instanța de control judiciar a considerat apelul întemeiat numai cu privire la

anularea facturii nr. 850359863 din 15 iunie 2007 reținând că în raport de

datele speței, de împrejurările în care s-au derulat acțiunile de demontare,

verificare și citire contor se impunea a se face aplicarea prevederilor din

anexa 4 bis la contractul de furnizare a energiei electrice încheiat de către

părți, ale art. 86 alin. (1) lit. c) și cele ale art. 128 alin. (1) din H.G.

nr. 1.007/2004.

În ceea ce privește cererea

apelantei - reclamante, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată suportate atât la fond cât și în apel, aceasta a fost admisă în

temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. intimata - apelantă fiind obligată să

achite apelantei reclamante cheltuielile de judecată ocazionate de proces.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta E.ON E.R. SA Târgu Mureș solicitând admiterea recursului, casarea

Deciziei nr. 109/2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr.

1881/103/2009, cu menținerea Sentinței civile nr. 72/COM/28 ianuarie 2010

pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 1881/103/2009.

Recurenta - pârâtă își subsumează

global criticile motivelor de recurs reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., vizând următoarele aspecte:

- instanța de apel a reținut în mod

eronat și greșit că „acțiunea de demontare, verificare și citare contor se

impunea a se face cu aplicarea prevederilor din anexa nr. 4 bis de la

Contractul de furnizare a energiei electrice încheiat de părți, art. 86 alin.

(1) lit. c) și ale art. 128 alin. (1) din H.G. nr. 1.007/2004" la

probatoriul administrat în dosar din care reiese faptul că nu este vorba despre

un contor defect, energia electrică a fost stocată (înregistrată) în memoria

contorului iar aceasta energie care a fost înregistrată, implicit consumată

trebuie achitată. Se mai arată că prin sintagma contor defect așa cum reiese

din dicționarul explicativ al limbii romane defect înseamnă stricăciune, adică

contorul nu mai poate funcționa nu mai poate înregistra (este blocat) consumul

de energie electrică în acest caz calculându-se în conformitate cu anexa nr. 4

bis., că nu poate fi reținută nici ideea că, contorul a înregistrat eronat

energia electrică motivat de faptul că „contorul este în clasa de precizie „

așa cum reiese din expertiza judiciară tăcuta în dosar, contorul fiind în clasa

de precizie și rezultă fără echivoc că, cantitatea de energie contestată a fost

consumată. Recurenta face din nou trimitere la probatoriul administrat

constatând că în afară de expertiza din cadrul dosarului s-au depus înscrisuri

comparative dintre consumul înregistrat și contestat pe contorul seria

"Y" și consumul înregistrat pe contorul ce s-a montat în locul celui

contestat respectiv pe contorul existent seria "Y1", diferența de

consum este mai mult decât evidentă.

O a doua critică formulată de

recurentă vizează interpretarea art. 86 alin. (1) lit. c) din H.G. nr.

1.007/2004, (1) potrivit căruia furnizorul/operatorul de distribuție are

următoarele drepturi: c) să calculeze, împreună cu consumatorul, consumul

pentru o perioadă anterioară, atunci când se constată defectarea contorului,

durată pe care se face recalcularea și procedura de calcul urmând să fie

reglementate de autoritatea competentă.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat

pentru motivele ce se vor arăta.

Este de remarcat că deși își

întemeiază recursul și pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest

temei de drept nu are corespondent în criticile dezvoltate.

În ceea ce privește critica vizând

interpretarea greșită a art. 86 alin. (1) lit. c) din H.C. nr. 1.007/2004,

aceasta nu poate fi primită, dat fiind faptul că aceasta a fost corect aplicată

la situația de fapt reținută de instanță și care nu poate forma obiectul

examenului de legalitate în această fază procesuală în raport de art. 304 pct.

1 - 9 C. proc. civ.

Celelalte critici formulate de

recurenta-pârâtă sunt în realitate simple afirmații lipsite de concretețe față

de temeiurile de drept invocate, susținute de prezentarea unor situații de fapt

și a probelor administrate, tară precizarea aspectelor de nelegalitate

reproșabile hotărârii recurate.

În considerarea celor ce preced,

Înalta Curte, constatând că decizia atacată nu este susceptibilă, de a fi

cenzurată prin perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va

respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta-pârâtă E.ON E.R. SA TÂRGU MUREȘ împotriva Deciziei

nr. 109 din 13 decembrie

2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2011.