ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2101/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț, reclamanta SC AZO SRL a chemat în judecată pârâtele SC E.ON M.F. SA și SC E.ON M.D. SA pentru constatarea inexistenței dreptului acestora de a emite și încasa facturi, pentru anularea unor facturi, pentru obligarea la reluarea furnizării de energie electrică și pentru constatarea unei obligații de plată față de pârâte. Prin Sentința civilă nr. 72/COM din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț - secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea civilă precizată având ca obiect anulare act, acțiune în constatare și obligația de a face, formulată de reclamanta SC AZO SRL cu sediul în Târgu Neamț, în contradictoriu cu pârâta SC E.ON M.F.

SA cu sediul în Bacău. Pentru a pronunța această soluție tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte: Prin Sentința civilă nr. 1640 din 11 august 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta SC E.ON M.F. SA ca neîntemeiată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E.ON M.D. SA și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC AZO SRL în contradictoriu cu această pârâtă, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC AZO SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.ON M.F. SA ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 3/2009, Tribunalul Neamț a admis apelul declarat de reclamanta SC AZO SRL, împotriva evocatei sentințe pe care a casat-o și a reținut cauza spre competentă soluționare în primă instanță în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. La tribunal cauza a fost înregistrată sub nr. 1881/103/2009. Reclamanta a renunțat la judecată în contradictoriu cu SC E.ON M.D. SA și a depus o precizare scrisă cu privire la obiectul acțiunii; s-a arătat de către reclamantă că se contestă factura fiscală seria "X" NR. "X1", valorile înscrise în acesta regăsindu-se în factura "X2", emisă eronat de pârât. Reclamanta a solicitat anularea facturii din data de 15-06-2007 vizând consumul din perioada 16-03-2007/4-04-2007, fiind estimată o cantitate de energie mult mai mare decât cea consumată în mod real. Reclamanta a solicitat instanței să constate că pârâta nu are dreptul să procedeze la întreruperea alimentării cu energie electrică și nici dreptul de a rezilia contractul, urmând a fi obligată la executarea în continuarea obligațiilor contractuale până la emiterea unei noi facturi.

În drept, reclamanta a invocat art. 86 lit. c) din Hotărârea nr. 1.007/2004. Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, prin Sentința nr. 72/COM din 28 ianuarie 2010, a respins acțiunea precizată, reținând în esență, că reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de distribuire a energiei electrice la micii consumatori nr. 2643/19-02-2002, potrivit anexei nr. 3, tariful ales fiind tariful tip monom simplu D, pentru locul de consum abator și secție carmangerie și că la data de 4 aprilie 2007 s-a procedat la schimbarea contorului ABB din cutia de distribuție cu contorul E. deoarece nu se afișa valoarea consumului de energie; memoria contorului demontat a fost supusă citirii cu laptopul, fiind întocmit BM 358/21-05-2007, în care apar menționați indexurile de demontare ale contorului ABB; pentru confirmarea indexului.

La operațiune a asistat, din partea consumatorului numitul B.O. (semnatar și al contractului), fiind consemnate obiecțiunile acestuia. Contorul demontat, seria "Y", a fost înaintat sigilat și verificat la societatea E.R. Timișoara, societatea producătoare - aceasta confirmând indexul - adresa firmei, fila 23, 24. Producătorul a comunicat instanței faptul că eroarea afișată se datorează descărcării bateriei contorului; funcția de măsură nefiind afectată de descărcarea bateriei, important fiind ceasul - referința pentru calculul energiei pe tarife. În contextul arătat, instanța a apreciat că s-a procedat cu respectarea dispozițiilor Hotărârii nr. 1.007/2004 și a art. 128,133, 136 din Regulamentul-cadru.

A mai reținut instanța că Regulamentul-cadru care se și regăsește în clauzele contractuale confirmă dreptul și totodată obligația furnizorului de verificare a echipamentului de măsurare a energiei electrice că sesizând eroarea de afișaj, pârâta a procedat în consecință și că în cauză nu se poate reține o „defecțiune" reală a contorului respectiv, a funcției de măsurare a energiei consumate, după cum a precizat producătorul aparatului; mai mult, operațiunea de schimbare a contorilor a fost adusă la cunoștința consumatorului care a și fost prezent printr-un reprezentant. Cererea reclamantei pentru obligație de a face a fost considerată de instanță ca fiind lipsită de temei legal deoarece pârâta a verificat obiecțiunile reclamantei și a comunicat acesteia rezultatul verificării contorului precum și date privind calculul consumului facturat, a continuat furnizarea energiei electrice, astfel încât nu se poate reține în sarcina pârâtei o culpă de natură contractuală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC AZO SRL TÂRGU NEAMȚ în motivarea acestuia arătându-se că situația de fapt reținută de instanța de fond nu corespunde realității. Curtea de Apel Bacău, Secția comercială de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 109 din 13 decembrie 2010 a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC AZO SRL. În pronunțarea acestei decizii instanța de control judiciar a considerat apelul întemeiat numai cu privire la anularea facturii nr. 850359863 din 15 iunie 2007 reținând că în raport de datele speței, de împrejurările în care s-au derulat acțiunile de demontare, verificare și citire contor se impunea a se face aplicarea prevederilor din anexa 4 bis la contractul de furnizare a energiei electrice încheiat de către părți, ale art. 86 alin. (1) lit. c) și cele ale art. 128 alin. (1) din H.G.

nr. 1.007/2004. În ceea ce privește cererea apelantei - reclamante, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate atât la fond cât și în apel, aceasta a fost admisă în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. intimata - apelantă fiind obligată să achite apelantei reclamante cheltuielile de judecată ocazionate de proces. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta E.ON E.R. SA Târgu Mureș solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 109/2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. 1881/103/2009, cu menținerea Sentinței civile nr. 72/COM/28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 1881/103/2009. Recurenta - pârâtă își subsumează global criticile motivelor de recurs reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., vizând următoarele aspecte: - instanța de apel a reținut în mod eronat și greșit că „acțiunea de demontare, verificare și citare contor se impunea a se face cu aplicarea prevederilor din anexa nr. 4 bis de la Contractul de furnizare a energiei electrice încheiat de părți, art. 86 alin. (1) lit. c) și ale art. 128 alin. (1) din H.G. nr. 1.007/2004" la probatoriul administrat în dosar din care reiese faptul că nu este vorba despre un contor defect, energia electrică a fost stocată (înregistrată) în memoria contorului iar aceasta energie care a fost înregistrată, implicit consumată trebuie achitată.

Se mai arată că prin sintagma contor defect așa cum reiese din dicționarul explicativ al limbii romane defect înseamnă stricăciune, adică contorul nu mai poate funcționa nu mai poate înregistra (este blocat) consumul de energie electrică în acest caz calculându-se în conformitate cu anexa nr. 4 bis., că nu poate fi reținută nici ideea că, contorul a înregistrat eronat energia electrică motivat de faptul că „contorul este în clasa de precizie „ așa cum reiese din expertiza judiciară tăcuta în dosar, contorul fiind în clasa de precizie și rezultă fără echivoc că, cantitatea de energie contestată a fost consumată.

Recurenta face din nou trimitere la probatoriul administrat constatând că în afară de expertiza din cadrul dosarului s-au depus înscrisuri comparative dintre consumul înregistrat și contestat pe contorul seria "Y" și consumul înregistrat pe contorul ce s-a montat în locul celui contestat respectiv pe contorul existent seria "Y1", diferența de consum este mai mult decât evidentă. O a doua critică formulată de recurentă vizează interpretarea art. 86 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1.007/2004, (1) potrivit căruia furnizorul/operatorul de distribuție are următoarele drepturi: c) să calculeze, împreună cu consumatorul, consumul pentru o perioadă anterioară, atunci când se constată defectarea contorului, durată pe care se face recalcularea și procedura de calcul urmând să fie reglementate de autoritatea competentă.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Este de remarcat că deși își întemeiază recursul și pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest temei de drept nu are corespondent în criticile dezvoltate. În ceea ce privește critica vizând interpretarea greșită a art. 86 alin. (1) lit. c) din H.C. nr. 1.007/2004, aceasta nu poate fi primită, dat fiind faptul că aceasta a fost corect aplicată la situația de fapt reținută de instanță și care nu poate forma obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală în raport de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă sunt în realitate simple afirmații lipsite de concretețe față de temeiurile de drept invocate, susținute de prezentarea unor situații de fapt și a probelor administrate, tară precizarea aspectelor de nelegalitate reproșabile hotărârii recurate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia atacată nu este susceptibilă, de a fi cenzurată prin perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă E.ON E.R. SA TÂRGU MUREȘ împotriva Deciziei nr. 109 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.