ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2767/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3649 din 11 octombrie

2010 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca nefondată

cererea având ca obiect „constatare nulitate act” formulată de reclamanta SC A.

SRL Vatra Dornei în contradictoriu cu pârâta SC E.O.N.M.F. SA Bacău.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că se impune

respingerea excepției inadmisibilității acțiunii deoarece sancțiunea

exercitării abuzive a drepturilor procesuale nu este inadmisibilitatea ci

repararea prejudiciului cauzat.

De asemenea

pârâta nici nu a făcut dovada exercitării abuzive a dreptului de chemare în

judecată de către reclamantă.

Pe fondul

cauzei, cele două facturi fiscale a căror anulare s-a solicitat nu sunt

convenții, întrucât nu cuprind un acord de voință al părților dat cu intenția

de a produce efecte juridice. Facturile în cauză sunt acte unilaterale ale

pârâtei, mijloace de probă și nu există vreun motiv de nulitate în privința

lor.

Raporturile

dintre părți pot fi soluționate pe calea unei acțiuni care să vizeze fondul

cauzei, respectiv constatarea faptului că reclamanta nu datorează acele sume.

Curtea

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 7 din 28 ianuarie 2011 a admis apelul declarat de reclamanta SC A.

SRL împotriva sentinței nr. 3649 din 11 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a anulat-o

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În fundamentarea

acestei soluții s-a apreciat că prima instanță nu a cercetat fondul raportului

litigios, pronunțând soluția în temeiul unei excepții procesuale, omițând a se

pronunța asupra cererii.

Astfel au fost

avute în vedere doar cele două facturi și s-a omis analizarea motivelor de

nulitate invocate de reclamantă asupra unui număr de 36 de facturi emise de

către pârâtă.

Împotriva deciziei

nr. 7 din 28 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC

E.O.N.M.F. SA care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre

judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. admiterea

recursului și modificarea în întregime a deciziei atacate, cu consecința

menținerii sentinței instanței de fond.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că potrivit dispozițiilor art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra

obiectului cererii deduse judecății, iar reclamanta a solicitat numai

constatarea nulității absolute a facturilor, nu și constatarea inexistenței

debitului aferent.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la critici le

aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt justificate, urmând a

admite recursul pentru următoarele considerente.

Din

conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta SC A. SRL a

solicitat în contradictoriu cu pârâta SC E.O.N.M.F. SA constatarea nulității

absolute a facturilor emise de pârâtă în intervalul 6 aprilie 2009 - 10 aprilie

2009 în cuantum total de 132.578,46 lei prin aceea că apare o vădită încălcare

a legii, sumele de bani impuse la plată reprezentând o eroare de facturare

imputabilă salariaților pârâtei, care echivalează cu o lipsă de cauză.

La

rândul ei, societatea pârâtă prin întâmpinarea depusă a precizat că datorită

neglijenței sale în facturare, la un preț mai mic decât cel convenit și

datorat, s-a procedat la recalcularea facturilor de energie electrică

aparținând consumatoarei reclamante pe ultimii trei ani.

Corect a

procedat instanța de fond în soluționarea cauzei dedusă judecății, prin aceea

că a tăcut aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

pronunțându-se mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de

fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Examinând cu

precădere excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin

întâmpinare, a constatat că se impune respingerea ei, nefiind realizate

condițiile exercitării abuzive a drepturilor procedurale de către reclamantă. Este

de necontestat că instanța de fond a examinat în continuare obiectul cererii de

chemare în judecată, respectiv facturile fiscale a căror constatare a nulității

absolute s-a cerut stabilind că ele sunt acte unilaterale ale societății pârâte

și nu există nici un argument care să conducă la nulitatea lor.

Din aceste rațiuni, urmează a admite

recursul declarat de pârâta SC E.O.N.M.F. SA Târgu Mureș împotriva deciziei nr.

7 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, urmând ca în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312

pct. j C. proc. civ. să modifice decizia atacată în sensul de a respinge apelul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

E.O.N.M.F. SA Tg. Mureș împotriva deciziei nr. 7 din 28 ianuarie 2011

pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

decizia atacată, în sensul că respinge apelul ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 22 septembrie 2011.