ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2871/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2871/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1969/D din 12

decembrie 2011 s-a respins excepția timbrării, s-a admis excepția

inadmisibilității capetelor 1, 2, 3, 4 ale cererii și în consecință s-au

respins cererile de la pct. 1, 2, 3 și 4 ale acțiunii privind pe reclamanta

B.M. în contradictoriu cu pârâții E.M.D. SA și E.E.R. ca inadmisibile. S-a

admis capătul 5 al acțiunii privind pe reclamanta B.M. în contradictoriu cu

pârâții E.M.D. SA și E.E.R. SA și în consecință s-a dispus anularea facturii în

sold AA din 6 noiembrie 2009 și capătul 6 al acțiunii privind pe reclamanta

B.M. în contradictoriu cu pârâții E.M.D. SA și E.E.R. SA și s-a exonerat

reclamanta de plata sumei de 4.025,68 RON.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la excepția

netimbrării cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat că cererea nu

este evaluabilă în bani deoarece nu se cere obligarea la plata unei sume de

bani, ci exonerarea de plată ca efect al anulării unei facturi.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii s-a reținut că Nota de constatare nr. 1001572 din 16

octombrie 2009, Procesul-verbal de analiză a abaterilor nr. 10011046 din 27

octombrie 2011 și Procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1001046 din

27 octombrie 2009 și fișa de evaluare a energiei electrice sunt acte încheiate

unilateral. Încheierea lor nu este reglementată de niciun act normativ, nu s-a

invocat niciun regulament intern, și ca atare nu produc efecte juridice.

În ceea ce privește

factura în sold nr. AA din 6 noiembrie 2009, s-a reținut că aceasta este un act

supus sancțiunii nulității sau anulării deoarece este un act care produce

efecte juridice. Ea reprezintă actul prin care furnizorul aduce la cunoștință

beneficiarului consumul energiei pe o perioadă de timp și prețul acestei

energii. Ea are un termen de plată care dacă nu este respectat atrage

penalități de întârziere sau întreruperea furnizării de energie. Beneficiarul

nu are posibilitatea refuzului de plată ca la un contract de furnizare comun.

Contractul de furnizare a energiei electrice este standardizat, voința părților

fiind practic forțată. Principiul egalității părților în contract este înfrânt

datorită specificului produsului furnizat. Beneficiarul, captiv într-un

contract a cărui clauze nu le poate negocia ca la un contract comun trebuie să

beneficieze de o reparație la această dezechilibrare de poziții între furnizor

și beneficiar, și cum nu poate refuza la plată factura ca la un contract comun,

are dreptul să o conteste și să ceară anularea acesteia.

Pe fondul cauzei,

factura are seria BCEMF nr. BB din 6 noiembrie 2009, numărul indicat de

reclamantă fiind cel al simbolului variabil, dar în înscrisul denumit

"facturi în sold" aflat la pagina 9 vol. 1 ea poartă numărul indicat

de către reclamantă. Analizând înscrisul denumit "facturi în sold",

instanța a constatat că anterior lunii octombrie 2009, sumele facturate erau

considerabil mai mici, respectiv 70 - 80 RON. Factura a fost întocmită având la

bază actele întocmite de E.M.D. SA, respectiv nota de constatare,

procesul-verbal de analiză a abaterilor și procesul-verbal de stabilire a

despăgubirilor, ea nu reprezintă consumul înregistrat de energie electrică, ci

despăgubiri stabilite conform Procesului-verbal nr. 1001046 din 27 octombrie

abaterilor au fost analizate nu ca acte opozabile, ci ca înscrisuri

preconstituite sub semnătură privată care au strict valoare probatorie, fiind

întocmite pe exemplare tipizate. Nota, în exemplarul tipizat nu este semnată de

către cei care au întocmit-o, are înscrise diverse rubrici care nu sunt

completate. În procesul-verbal de analiză se înscrie că "d-na B.M. s-a

prezentat azi pentru analiza elementelor din nota de constatare nr. " în

condițiile în care pârâta susține că este un înscris sub semnătură privată

preconstituit. Nu apare semnătura consumatoarei reclamante în cauză și nici a

martorului, așa cum impune tipizatul. În ceea ce privește procesul-verbal de

stabilire a despăgubirilor în acesta se consemnează că sunt stabilite

despăgubiri în valoare de 2.786,71 RON, din care energie electrică distribuită

și neînregistrată de 5336 KW fără a se preciza cum s-a determinat acest consum.

Nu există semnătura consumatorului sau punctul lui de vedere cu toate că există

rubrici în acest sens. Instanța a reținut că aceste trei înscrisuri nu au

valoare probantă. Ele sunt încheiate între diverși angajați ai pârâtei, nu sunt

opozabile altor persoane, sunt întocmite pe exemplare tipizate gândite a fi opozabile

și să cuprindă semnătura și punctul de vedere al consumatorului, dar sunt

completate numai de furnizor, consumul neînregistrat este trecut fără nicio

explicație, este aleatoriu. Prezumția că orice consumator este interesat de

înregistrarea unor consumuri mai mici decât cele reale, invocată de pârâtă

pentru a motiva că orice modificare la contor este efectuată de către

consumator, nu este prevăzută legal și nu are temei. Factura este emisă în baza

unor acte fără valoare juridică, fără valoare probantă, consumul pentru care se

solicită plata este aleatoriu. Consumatorul nu poate fi obligat la plată și

sancționat cu întreruperea energiei electrice pentru neplata unor consumuri

nereale și stabilite de către furnizor după propriile aprecieri nejustificate și

neexplicate.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel pârâtele.

Prin Decizia nr.

68/2012 din 9 octombrie 2012 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității și a

respins ca nefondate apelurile formulate de apelantele-pârâte E.M.D. și E.E.R.

SA.

Pentru a hotărî,

astfel instanța de apel a considerat că este necesar a se reține incidența în

prezenta cauză a dispozițiilor art. 296 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

potrivit cărora apelantelor nu li se poate crea în propria cale de atac o

situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Prima instanță a respins

capetele de cerere 1, 2, 3, 4 din acțiunea promovată de reclamantă. Instanța de

apel a reținut că actele încheiate de apelanta E.M.D. SA sunt acte efectuate în

temeiul contractului de distribuție a energiei electrice.

Instanța a reținut cu

privire la natura actelor contestate că acestea sunt emise de intimata SC

E.M.D. SA în temeiul H.G. nr. 1007/2004. Potrivit art. 86 lit. d) și art. 104,

110 din Regulament, operatorul de rețea are dreptul de acces în incinta

consumatorului pentru verificarea instalației de alimentare cu energie

electrică până la grupul de măsurare, drept căreia îi corespunde obligația

corelativă a consumatorului de a permite acest acces. Pe de altă parte,

potrivit art. 48 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, energia electrică furnizată

clientului final se facturează de către furnizor pe baza valorilor înregistrate

de grupurile de măsurare. În urma verificării efectuate de distribuitor se

stabilește cantitatea de energie electrică utilizată de consumator, cantitate

care este comunicată furnizorului și în baza căreia acesta emite factura pentru

prețul energiei consumate. Actele prin care distribuitorul stabilește consumul

fizic de energie electrică al consumatorului și starea aparatului de măsurare a

energiei electrice sunt emise în executarea contractului încheiat de părți și a

dispozițiilor H.G. nr. 1007/2004. În baza acestor acte distribuitorul poate

deconecta de la rețea, iar furnizorul poate înceta furnizarea energiei

consumatorului când se consideră că acesta din urmă este un consumator

fraudulos (art. 53 alin. (4) și 56 alin. (3) din Legea nr. 13/2007), sau

furnizorul poate solicita plata energiei constatate sau determinate de

distribuitor, fie prin citirea indicațiilor aparatelor de măsură, fie prin

stabilirea ei în regim paușal. Aceste acte ale distribuitorului încheiate în

baza contractului și a dispozițiilor care reglementează raporturile

contractuale ale părților cuprinse în actele normative care reglementează piața

de energie, având în vedere particularitatea pieței de energie electrică, pot

fi atacate în instanță în cadrul acțiunilor ce își au izvorul în contractul

părților. Atât timp cât se recunoaște unei părți din contract dreptul de a

aprecia conduita cocontractantului și de luarea, unilateral, a unor măsuri

potrivit acelei aprecieri, trebuie recunoscut și dreptul celeilalte părți

contractante de a cenzura direct aprecierea care este aptă, potrivit contractului

părților și a actelor normative incidente, să producă efecte față de

cocontractant. A recunoaște, așa cum propune intimata, doar o verificare

indirectă a actelor unilaterale ale distribuitorului/furnizorului în cadrul

unei acțiuni prin care s-ar solicita obligarea la furnizarea și distribuția

energiei ar rupe echilibrul contractual dintre părți și ar pune consumatorul

într-o situație mult mai dificilă de valorificare a drepturilor sale, fiind

obligat să suporte lipsa de energie până la soluționarea unei astfel de

acțiuni. Cu toate acestea, având în vedere că părțile nu au contestat hotărârea

primei instanțe sub acest aspect, ținând seama că o soluție pronunțată în

temeiul unei excepții este mai favorabilă apelantelor decât o soluție prin care

să se fi analizat fondul cererilor deduse judecății, instanța de apel a

soluționat apelul, sub acest aspect, în limitele dezlegate de prima instanță și

care nu pot face obiectul cenzurii instanței de apel. Ambele societăți intimate

furnizează, respectiv distribuie energia electrică apelantei în temeiul

contractelor comerciale încheiate între părțile din prezenta cauză, raporturile

juridice dintre părți având natură comercială. Instanța a înlăturat susținerile

apelantei SC E.M.D. SA că nu ar avea un contract cu intimata, pentru

următoarele considerente:

La data de 1

decembrie 2001 se încheie contractul de furnizare a energiei electrice între

intimată și E.M. SA, ulterior acestei date, în 2009, din rațiuni de politică

economică a statului, activitatea de distribuție a acestei societăți comerciale

a fost separată de activitatea de furnizare și preluată de apelanta SC E.M.D.

SA. Potrivit art. 24 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la

consumatori, drepturile și obligațiile furnizorului față de consumator, ce decurg

din utilizarea rețelei electrice, sunt transferate operatorului rețelei

respective de distribuție sau de transport prin clauzele contractelor de

distribuție sau transport. Chiar dacă între intimată și apelanta SC E.M.D. SA

nu există un înscris prin care să se materializeze drepturile și obligațiile

părților, raportul contractual există prin faptul că această apelantă se obligă

față de consumator să distribuie energia electrică furnizată de apelanta SC

E.E.R. SA, drepturile și obligațiile părților fiind consacrate și prin

Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, dar și prin

contractul încheiat în 2001 în limitele prevăzute de art. 24 din Regulamentul

de furnizare a energiei electrice la consumatori. În cauză, la data de 16 octombrie

2009, apelanta SC E.M.D. SA a verificat grupul de măsurare a energiei electrice

instalat în afara apartamentului intimatei, în urma verificărilor pârâta

întocmind Nota de constatare nr. 1001572, procesul-verbal de analiză a

abaterilor și procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor, fișa de stabilire

a despăgubirilor și a constatat lipsa plombei metrologice a contorului,

sigiliul de la capac cu un singur șurub, lipsă un șurub de la sunt și discul

contorului nu funcționa.

Instanța a reținut că

aparatul de măsură a energiei consumate era nefuncțional urmare a unor

intervenții în funcționarea acestuia și nu putea înregistra energia consumată

de reclamantă, iar aceasta din urmă și-a încălcat obligațiile contractuale la

care s-a obligat prin contractul din 2001 (art. 7 lit. f), g), h), i) din

contract). Potrivit art. 90 alin. (2) lit. b) din Regulament (H.G. nr.

1007/2004), prin consum fraudulos se înțelege orice intervenție în instalația

electrică ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsură. Consumul

fraudulos este determinat de intervenția în funcționarea corectă a grupului de

măsură, iar în cauză este pe deplin dovedită intervenția în funcționarea

grupului de măsură. Faptul că intervenția a fost făcută de chiar consumator sau

de o altă persoană este irelevant pentru existența consumului fraudulos. Deși

instanța a constatat existența intervenției asupra aparatului de măsură care a

avut drept consecință neînregistrarea consumului real, cu privire la stabilirea

obligațiilor de plată față de intimată, s-a reținut că apelul nu este fondat.

Potrivit art. 142

alin. (4) din Regulament, în cazul consumului fraudulos, perioada de

recalculare este de 6 luni pentru categoria de consumatori în care se află

intimata, consumul fiind determinat în sistem paușal în funcție de puterea

nominală a receptoarelor și de durata de utilizare normată a acestora, în

conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de

autoritatea competentă (art. 142 alin. (2), (3) din Regulament). Consumul

paușal trebuie determinat astfel încât să fie în mod rezonabil, în aceeași

ordine de mărime ca și în cazul măsurării acestuia prin mijloacele de măsurare.

Chiar și în cazul consumului fraudulos, determinarea consumului trebuie să fie

reală, sistemul paușal nefiind o sancționare a consumatorului aflat într-o

astfel de situație, sancțiunile fiind prevăzute la art. 90 alin. (1) din

Regulament. Stabilirea unui consum excesiv și implicit o obligație de plată

disproporționată față de consumul real reprezintă o îmbogățire fără justă cauză

a apelantei. Consumul intimatei a fost stabilit prin procesul-verbal de

stabilire a despăgubirilor care nu conține elementele la care face trimitere

art. 142 alin. (2) din Regulament. Deși regulamentul se referă la durata de

utilizare normată, apelanta nu menționează în procesul-verbal și nici nu face

dovada ce a avut în vedere prin sintagma "durata de utilizare

normată". Nu există nicio dispoziție a legii, actelor normative emise în

aplicarea ei sau a contractului părților care să permită apelantelor

determinarea arbitrară a consumului în cazul în care acesta este fraudulos,

sancțiunea pentru o astfel de situație este extinderea duratei pentru care se

calculează la un an și deconectarea consumatorului de la rețea, și nu

stabilirea unor unui consum arbitrar.

Instanța a reținut

că, creanța invocată de apelantă nu are la bază un consum cert, și astfel se

impune anularea facturii care se referă la dreptul de creanță al apelantei

privitor la consumul calculat în sistem paușal, hotărârea instanței de fond

fiind justă sub acest aspect, dar pentru considerentele menționate de instanța

de apel.

S-a mai reținut că

anularea facturii în litigiu nu echivalează cu negarea dreptului apelantei de a

stabili consumul în sistem paușal în condițiile art. 142 alin. (4) din

Regulament, însă cu stabilirea corectă a consumului așa cum prevede alin. (3)

art. 142 din Regulament.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta E.E.R. SA Târgu Mureș, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora

a solicitat admiterea recursului, admiterea apelului declarat de E.E.R. SA,

modificarea Sentinței civile nr. 1969/D din 12 decembrie 2011, pronunțată de

Tribunalul Bacău, secția civilă, în sensul respingerii acțiunii în integralitatea

sa.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a prezentat fazele procesuale anterioare, a

relevat situația de fapt în cauză și a invocat, în esență, următoarele:

- Situația de fapt

este probată cu nota de constatare nr. 1001572 din 16 octombrie 2009,

procesul-verbal de analiză a abaterilor nr. 1001120 din 27 octombrie 2009,

procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1001046 din 27 octombrie 2009

și fișa de calcul a energiei consumate.

- Unul din motivele

pentru care prima instanță a admis capătul de cerere privind anularea facturii

fiscale a fost tocmai aprecierea instanței că modul de întocmire al actelor de

către SC E.M.D. SA a fost incorect. Instanța de fond a înlăturat aceste

documente pe aspecte formale și nu în baza unui probatoriu care să infirme

situația de fapt, așa cum aceasta este redată în aceste documente evocate. Este

vorba de un consum de energie electrică neînregistrat de contor ca urmare a

intervenției la acesta și nu de o despăgubire cum în mod greșit a apreciat

prima instanță.

Intimata B.M. a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reglementează situația când instanța,

interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia. Acest motiv de recurs este indicat formal în

conținutul cererii de recurs, nefiind circumstanțiat în niciun fel, drept

pentru care Înalta Curte îl va înlătura.

În motivarea

recursului, recurenta este nemulțumită de modul în care au fost apreciate

probele în fața instanței de fond or acest aspect constituie o chestiune care

nu poate face obiectul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt stabilită, respectiv Legea

nr. 13/2007 în vigoare la data întocmirii actelor contestate, Regulamentul de

furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin H.G. nr. 1007/2004

și contractul comercial încheiat reținând că, consumul intimatei a fost

stabilit prin procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor, care nu conține

elementele la care face trimitere art. 142 din Regulament, astfel că creanța

invocată de recurentă nu are la bază un consum cert, impunându-se anularea

facturii care se referă la dreptul de creanță al recurentei privitor la

consumul calculat în sistem paușal. În mod întemeiat instanța de apel a

concluzionat că anularea facturii în litigiu nu echivalează cu negarea

dreptului recurentei de a stabili consumul în sistem paușal în condițiile art.

142 alin. (4) din Regulament, însă cu stabilirea corectă a consumului așa cum

prevede alin. (3) art. 142 din Regulament.

Pentru considerentele

expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta E.E.R. SA Târgu Mureș împotriva Deciziei nr.

68/2012 din 9 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 septembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ