ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3144/2013

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Drobotă Constantin a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC E.O.N.E.R. SA, SC E.O.N.M.D. SA și

SC E.O.N.M.D. SA - punct de lucru, anularea procesului verbal de reanaliză

încheiat pe data de 11 noiembrie 2010; anularea notei de constatare din 16

august 2010; anularea procesului verbal de stabilire a despăgubirilor din 20

august 2010 și anularea facturii in cuantum de 6.136,76 lei.

Prin sentința civilă nr. 174 din data de 15 octombrie

2012 Tribunalul Bacău, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea și a anulat procesul-verbal de reanaliză încheiat pe data de 11

noiembrie 2010 și factura fiscală din 30 august 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut,

în esență, că atât Nota de constatare din 16 august 2010 cât și procesul verbal

de analiză a abaterilor și procesul verbal de stabilire a despăgubirilor în

valoare de 6.076, 86 lei c/v energie electrică și 146, 64 lei prestări servicii

au fost încheiate în lipsa unui temei legal și ele nu pot fi opuse

reclamantului deoarece nu au valoare în executarea obligațiilor contractuale,

putând fi socotite doar acte de organizare internă a societății pârâte.

Totodată, valoarea lor probantă este nulă dacă nu sunt susținute de probe

opozabile ambelor părți, iar aceste acte nu sunt susținute de nici o altă

probă.

A mai reținut prima instanță că factura din 30 august 2010

a fost emisă având la bază consumurile din fișa de evaluare, care este

încheiată cu o procedură care nu are la bază nici un temei legal, și este total

netransparentă. Astfel, orice contract are la bază principiul poziției egale a

părților atât în ceea ce privește contractarea în sine cât și executarea

contractului și deși este cert că aceste contracte de furnizare de utilități au

caracteristici speciale, facturarea discreționară, fără nici un fel de

transparență, este sancționabilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele SC

E.O.N.E.R. SA și SC E.O.N.M.D. SA criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin Decizia nr. 45 din 9 aprilie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile

prâtelor și Ie-a obligat să achite reclamantului suma de 600 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că

din analiza actelor și lucrărilor dosarului, litigiul este unul comercial (la

data formulării acțiunii) dispozițiile legale incidente fiind cele care

reglementează dreptul privat așa încât criticile referitoare la dispozițiile art.

7 din Legea nr. 554/2004 sunt irelevante.

A mai reținut instanța de apel că actele prin care

distribuitorul stabilește consumul fizic de energie electrică al consumatorului

și starea aparatului de măsurare a energiei electrice sunt emise în executarea

contractului încheiat de părți și a dispozițiilor H.G. nr. 1007/2004. în baza

acestor acte distribuitorul poate deconecta de la rețea, iar furnizorul poate

înceta furnizarea energiei consumatorului când se consideră că acesta din urmă

este un consumator fraudulos, sau furnizorul poate solicita plata energiei

constatate sau determinate de distribuitor, fie prin citirea indicațiilor

aparatelor de măsură, fie prin stabilirea ei în regim paușal.

Astfel,

aceste acte ale distribuitorului încheiate în baza contractului și a

dispozițiilor care reglementează raporturile contractuale ale părților cuprinse

în actele normative care reglementează piața de energie, având în vedere

particularitatea pieței de energie electrică, pot fi atacate în instanță în

cadrul acțiunilor ce își au izvorul în contractul părților. Or, atât timp cât

se recunoaște unei părți din contract dreptul de a aprecia conduita celeilalte

părți și de a lua, unilateral, măsuri potrivit acelei aprecieri, trebuie

recunoscut și dreptul celeilalte părți contractante de a cenzura direct

aprecierea care este aptă, potrivit contractului părților și a actelor

normative incidente, să producă efecte față de co-contractant.

A mai reținut instanța de apel că având în vedere că

reclamantul a contestat chiar prealabil consumul reținut în sarcina sa așa cum

rezultă din procesul verbal de reanaliză, pe de o parte, iar pe de altă parte

că obiectul principal de cerere îl reprezenta anularea actelor în baza cărora

s-a emis factura, procedura prealabilă a concilierii directe nu se mai impune a

fi efectuată, litigiul nefiind cauzat de modul în care s-a stabilit suma de

plată ci de acela în care s-a determinat consumul comunicat de distribuitor

furnizorului.

Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel a reținut, în

esență, că nu există nici o dispoziție legală și nici o prevedere contractuală

care să permită pârâtelor determinarea arbitrară a consumului în cazul în care

acesta este fraudulos, sancțiunea pentru o astfel de situație fiind extinderea

duratei pentru care se calculează la un an și deconectarea consumatorului de la

rețea, iar nu stabilirea unui consum arbitrar. în consecință, creanța invocată

nu are la bază un consum cert, și astfel se impunea anularea facturii care se

referă la dreptul de creanță privitor la consumul calculat în sistem paușal

precum și a procesului verbal de reanaliză.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC

E.O.N.E.R. SA și SC E.O.N.M.D. SA invocând ca și motive de nelegalitate

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurentele-pârâte

au arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, cu

aplicarea greșită a legii.

Recurentele pârâte au reiterat situația de fapt și istoricul

litigiului arătând, în esență, că actele întocmite cu ocazia verificării

grupului de măsură și a căror anulare s-a solicitat prin acțiunea

reclamantului, sunt înscrisuri preconstituite sub semnătură privată care au

strict valoare probatorie și nu sunt acte juridice care să creeze prin ele

însele drepturi și/sau obligații pentru una dintre părți, or, conform legii,

nulitățile absolute sau relative privesc doar actele juridice iar nu mijloacele

probatorii.

Au mai arătat recurenții că între SC E.O.N.M.D. SA și

reclamant nu este încheiat un act juridic, neexistând astfel nici un raport

juridic, în speță, singurul act juridic încheiat fiind contractul de furnizare

încheiat între reclamant și SC E.O.N.E.R. SA, în calitate de furnizor, contract

fată de care societatea de distribuție este terț, astfel încât în mod greșit a

apreciat instanța de apel că documentele întocmite de aceasta din urmă sunt

emise în baza contractului dintre părți.

Totodată recurenții-pârâți au arătat că din probatoriul

administrat în cauză a rezultat atât faptul că a existat o intervenție asupra

contorului cât și faptul că recalcularea sumei de plată s-a efectuat pe

perioada stabilită de lege, astfel încât în mod greșit a fost admisă acțiunea

reclamantului pe motiv că suma reprezentând contravaloarea energiei electrice

consumată și neînregistrată ca urmare a intervenției la grupul de măsură nu are

caracter cert.

Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de

temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că acestea sunt fondate,

urmând ca recursul formulat de recurentele-pârâte SC E.O.N.E.R. SA și SC

E.O.N.M.D. SA să fie admis, pentru următoarele considerente:

Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată,

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Din perspectiva acestui motiv de recurs,

recurentele-pârâte au pus în discuție aplicarea greșită a prevederilor legale

referitoare la nulitatea actelor juridice.

Actul juridic civil reprezintă manifestarea de voință

făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv, de a naște,

modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Condițiile de valabilitate ale actului juridic civil sunt

reprezentate de capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții

care se obligă; un obiect determinat și o cauză licită.

Sancțiunea care intervine în cazul în care nu se

respectă, la încheierea actului juridic civil, condițiile de validitate, este

nulitatea actului juridic civil.

În speță, se constată că documentele a căror anulare se

solicită, respectiv notă de constatare, proces verbal de reanaliză și factură

fiscală, reprezintă în fapt documente justificative, acestea fiind mijloace de

probă cu privire la consumul de energie electrică, neavând calitatea de act

juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerințele art. 948 C. civ.,

indiferent dacă sunt emise sau nu în baza unui contract.

Astfel, față de natura acestor documente, nu se poate cere pe

cale de acțiune în justiție constatarea nulității acestora, eventualele

deficiente privind conținutul respectivelor documente putând fi invocate ca

apărări vizând forța probantă a acestora pentru pretențiile înscrise în

cuprinsul lor de emitentul acestora.

În consecință, față de cele ce preced, aplicând prevederile art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de

recurentele-pârâte SC E.O.N.E.R. SA și SC E.O.N.M.D. SA, va modifica decizia

atacată în sensul că va admite apelurile declarate de pârâte, va schimba sentința

atacată, și, pe fond, va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite

recursurile declarate de recurentele-pârâte SC E.O.N.M.D. SA lași și SC

E.O.N.E.R. SA Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 45 din 9 aprilie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică decizia atacată în sensul că admite apelurile

declarate de pârâte, schimbă sentința atacată, și, pe fond, respinge acțiunea

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013.