ÎCCJ, decizie (scj.ro #82847)

Acțiune în constatarea nulității absolute a unor documente justificative ale consumului de energie electrică. Condiții și efecte din perspectiva interpretării noțiunii de „act juridic” Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte Index alfabetic: acțiune în constatarea nulității - act juridic - consum energie electrică - documente justificative C. civ., art. 948 Documentele justificative ale consumului de energie electrică nu au calitatea de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerințele art. 948 C. civ., indiferent dacă sunt emise sau nu în baza unui contract, acestea fiind doar mijloace de probă cu privire la consum . Prin urmare, n u se poate cere pe cale de acțiune în justiție constatarea nulității acestor documente, eventualele deficiențe privind conținutul lor putând fi invocate ca apărări vizând forța probantă a acestora pentru pretențiile înscrise în cuprinsul lor de emitentul documentelor.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3144 din 09 octombrie 2013 Notă : În prezenta decizie au fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod civil. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul D.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC E.N.E. România SA, SC E.N.M.D. SA și SC E.N.M.D. SA - punct de lucru, anularea procesului-verbal de reanaliză încheiat pe data de 11.11.2010; anularea notei de constatare seria NC nr. 1004920/16.08.2010; anularea procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1004859-20.08.2010 și anularea facturii in cuantum de 6136,76 lei. Prin sentința civilă 174/2012 din data de 15 octombrie 2012, Tribunalul Bacău, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a anulat procesul-verbal de reanaliză încheiat pe data de 11.11.2010 și factura fiscală nr. 826633932/30.08.2010.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că atât Nota de constatare nr. 1004920/16.08.2010 cât și procesul verbal de analiză a abaterilor cu nr. 1004858 și procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor în valoare de 6076, 86 lei c/v energie electrică și 146, 64 lei prestări servicii au fost încheiate în lipsa unui temei legal și ele nu pot fi opuse reclamantului deoarece nu au valoare în executarea obligațiilor contractuale, putând fi socotite doar acte de organizare internă a societății pârâte. Totodată, valoarea lor probantă este nulă dacă nu sunt susținute de probe opozabile ambelor părți, iar aceste acte nu sunt susținute de nici o altă probă. A mai reținut prima instanță că factura seria B.C.E.M.F.

nr. 826633932/30.08.2010 a fost emisă având la bază consumurile din fișa de evaluare, care este încheiată cu o procedură care nu are la bază nici un temei legal, și este total netransparentă. Astfel, orice contract are la bază principiul poziției egale a părților atât în ceea ce privește contractarea în sine cât și executarea contractului și deși este cert că aceste contracte de furnizare de utilități au caracteristici speciale, facturarea discreționară, fără nici un fel de transparență, este sancționabilă. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele SC E.N.E. România SA și SC E.N.M.D. SA criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin decizia nr. 45/2013 din 9 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile prâtelor și le-a obligat să achite reclamantului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din analiza actelor și lucrărilor dosarului, litigiul este unul comercial (la data formulării acțiunii) dispozițiile legale incidente fiind cele care reglementează dreptul privat, așa încât criticile referitoare la dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 sunt irelevante. A mai reținut instanța de apel că actele prin care distribuitorul stabilește consumul fizic de energie electrică al consumatorului și starea aparatului de măsurare a energiei electrice sunt emise în executarea contractului încheiat de părți și a dispozițiilor H.G. 1007/2004. În baza acestor acte distribuitorul poate deconecta de la rețea, iar furnizorul poate înceta furnizarea energiei consumatorului când se consideră că acesta din urmă este un consumator fraudulos, sau furnizorul poate solicita plata energiei constatate sau determinate de distribuitor, fie prin citirea indicațiilor aparatelor de măsură, fie prin stabilirea ei în regim paușal.

Astfel, aceste acte ale distribuitorului încheiate în baza contractului și a dispozițiilor care reglementează raporturile contractuale ale părților cuprinse în actele normative care reglementează piața de energie, având în vedere particularitatea pieței de energie electrică, pot fi atacate în instanță în cadrul acțiunilor ce își au izvorul în contractul părților. Or, atât timp cât se recunoaște unei părți din contract dreptul de a aprecia conduita celeilalte părți și de a lua, unilateral, măsuri potrivit acelei aprecieri, trebuie recunoscut și dreptul celeilalte părți contractante de a cenzura direct aprecierea care este aptă, potrivit contractului părților și a actelor normative incidente, să producă efecte față de co-contractant.

A mai reținut instanța de apel că, având în vedere că reclamantul a contestat chiar prealabil consumul reținut în sarcina sa, așa cum rezultă din procesul-verbal de reanaliză, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că obiectul principal de cerere îl reprezenta anularea actelor în baza cărora s-a emis factura, procedura prealabilă a concilierii directe nu se mai impune a fi efectuată, litigiul nefiind cauzat de modul în care s-a stabilit suma de plată ci de acela în care s-a determinat consumul comunicat de distribuitor furnizorului. Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel a reținut, în esență, că nu există nici o dispoziție legală și nici o prevedere contractuală care să permită pârâtelor determinarea arbitrară a consumului în cazul în care acesta este fraudulos, sancțiunea pentru o astfel de situație fiind extinderea duratei pentru care se calculează la un an și deconectarea consumatorului de la rețea, iar nu stabilirea unui consum arbitrar.

În consecință, creanța invocată nu are la bază un consum cert, și astfel se impunea anularea facturii care se referă la dreptul de creanță privitor la consumul calculat în sistem paușal precum și a procesului verbal de reanaliză. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC E.N.E. România SA și SC E.N.M.D. SA invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv de recurs, recurentele-pârâte au arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, cu aplicarea greșită a legii.

Recurentele-pârâte au reiterat situația de fapt și istoricul litigiului arătând, în esență, că actele întocmite cu ocazia verificării grupului de măsură și a căror anulare s-a solicitat prin acțiunea reclamantului sunt înscrisuri preconstituite sub semnătură privată care au strict valoare probatorie și nu sunt acte juridice care să creeze prin ele însele drepturi și/sau obligații pentru una dintre părți, or, conform legii, nulitățile absolute sau relative privesc doar actele juridice, iar nu mijloacele probatorii. Au mai arătat recurenții că între SC E.N.M.D. SA și reclamant nu este încheiat un act juridic, neexistând astfel nici un raport juridic, în speță, singurul act juridic încheiat fiind contractul de furnizare încheiat între reclamant și SC E.N.E.

România SA, în calitate de furnizor, contract față de care societatea de distribuție este terț, astfel încât în mod greșit a apreciat instanța de apel că documentele întocmite de aceasta din urmă sunt emise în baza contractului dintre părți. Totodată, recurenții-pârâți au arătat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat atât faptul că a existat o intervenție asupra contorului cât și faptul că recalcularea sumei de plată s-a efectuat pe perioada stabilită de lege, astfel încât în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului pe motiv că suma reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată și neînregistrată ca urmare a intervenției la grupul de măsură nu are caracter cert. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că acestea sunt fondate, urmând ca recursul formulat de recurentele-pârâte SC E.N.E.

România SA și SC E.N.M.D. SA să fie admis, pentru următoarele considerente: Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurentele-pârâte au pus în discuție aplicarea greșită a prevederilor legale referitoare la nulitatea actelor juridice. Actul juridic civil reprezintă manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv, de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Condițiile de valabilitate ale actului juridic civil sunt reprezentate de capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții care se obligă; un obiect determinat și o cauză licită.

Sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic civil, condițiile de validitate, este nulitatea actului juridic civil. În speță, se constată că documentele a căror anulare se solicită, respectiv notă de constatare, proces verbal de reanaliză și factură fiscală, reprezintă în fapt documente justificative, acestea fiind mijloace de probă cu privire la consumul de energie electrică, neavând calitatea de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerințele art. 948 C. civ., indiferent dacă sunt emise sau nu în baza unui contract. Astfel, față de natura acestor documente, nu se poate cere pe cale de acțiune în justiție constatarea nulității acestora, eventualele deficiente privind conținutul respectivelor documente putând fi invocate ca apărări vizând forța probantă a acestora pentru pretențiile înscrise în cuprinsul lor de emitentul acestora.

În consecință, față de cele ce preced, aplicând prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul formulat de recurentele-pârâte SC E.N.E. România SA și SC E.N.M.D. SA, a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelurile declarate de pârâte, a schimbat sentința atacată, și, pe fond, a respins acțiunea ca nefondată.