ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4523/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub

nr. 290/260/2010, reclamantul M.N. a chemat-o în judecată pe pârâta SC E.M. SA

solicitând obligarea pârâtei să încheie un contract de livrare a energiei

electrice.

Judecătoria

Moinești, prin sentința civilă nr. 1964 din 22 septembrie 2010, a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea

Tribunalului Bacău, secția comercială, invocând dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția

inadmisibilității cererii de anulare a notei de constatare din 28 august 2008

întocmită de SC E.D. SA și a respins cererea ca inadmisibilă, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și celelalte cereri formulate

de reclamant, așa cum au fost precizate.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța a reținut că în urma verificării efectuate

la locuința reclamantului, reprezentanții pârâtei SC E.D. SA au întocmit nota

din 28 august 2008 prin care s-a consemnat existența unui cablu de 2,5 mm

2

racordat din firida de branșament, prin podul casei, ce alimenta o priză la

circularul din curtea abonatului, legat înainte de contor, ocolind astfel

grupul de măsură, reclamantul urmând a se prezenta la comisia de analiză în data

de 02 septembrie 2008, nota fiind semnată fără obiecțiuni de către acesta,

confirmând astfel că mențiunile corespund realității.

A mai reținut

instanța că reclamantul s-a prezentat la comisie la data menționată, când s-a

încheiat procesul-verbal din 02 septembrie 2008 în care s-a reținut consumul

fraudulos de energie electrică și hotărârea de reziliere a contractului, cu

consecința achitării prejudiciului, procesul-verbal nefiincl semnat de către

reclamant, după cum nu a semnat nici procesul-verbal din aceeași dată prin care

s-au stabilit despăgubirile.

În temeiul

acestor constatări și înscrisuri întocmite, pârâta a emis factura fiscală din 04

septembrie 2008 pentru suma de 4.830,33 RON și factura fiscală din 06 noiembrie

2008 pentru suma de 48,36 RON, facturi care nu au fost achitate, astfel că SC E.D.

SA a formulat cerere de chemare în judecată pentru recuperarea prejudiciului,

cauza fiind suspendată, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Plângerea penală

formulată de M.N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de serviciu, a fost soluționată

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, care a dispus neînceperea urmăririi

penale față de salariații SC E.D. SA.

Având în vedere

că reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta SC E.F. SA pentru obligarea la încheierea

contractului de distribuție și. pe pârâta SC E.D. SA pentru anularea notei de constatare

și daune morale, instanța a respins excepțiile invocate de pârâte privind lipsa

calității procesuale pasive deoarece, reclamantul a fost indus în eroare de faptul

că atât pe contractul de furnizare energie electrică, cât și pe nota de constatare

apare vechea denumire SC E.M. SA și a stabilit cadrul procesual în funcție de susținerile

părților din întâmpinările depuse la dosarul cauzei, fiind chemată fiecare pârâtă

doar pentru cererile ce țin de obiectul de activitate al acestora, astfel că excepțiile

invocate au fost respinse.

În schimb instanța

a admis excepția inadmisibilității primului punct din cererea de chemare în judecată

constatând că nota de constatare este un act comercial întocmit în baza H.G.

nr. 1007/2004, astfel că motivele privind nulitatea acestui înscris nu pot fi analizate

în raport de art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001 ci, în raport de art. 948 C. civ. privind

condițiile generale de validitate a actelor juridice, motivele de nulitate invocate

în cerere fiind străine de cauza dedusă judecății.

Cu privire la

cel de-al doilea capăt de cerere instanța l-a apreciat ca nefondat, având în vedere

că potrivit art. 56 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, în cazul

consumului fraudulos, consumatorul este deconectat de la rețeaua de energie electrică,

fiind obligat la plata contravalorii energiei electrice consumate și a costurilor

aferente deconectării și cum reclamantul nu a făcut dovada achitării debitului rezultat

din consumul fraudulos de energie electrică, solicitarea sa la încheierea unui nou

contract de furnizare energiei electrice este nefondată, urmând a fi respinsă.

Apelul declarat

de reclamant a fost respins ca nefondat, așa cum rezultă din decizia civilă nr.

6/2012 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea deciziei,

instanța de apel a reținut că instanța de fond a apreciat corect situația de fapt

făcând aplicare corectă a H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de

furnizare a energiei electrice și constatând că în speță nu sunt incidente prevederile

O.G. nr. 2/2001 deoarece nota de constatare și procesele-verbale încheiate sunt

acte comerciale și că nu a fost făcută dovada nulității proceselor-verbale astfel

încheiate, pârâta nu poate fi obligată să încheie contractul de furnizare a energiei

electrice.

Împotriva acestei

decizii reclamantul a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând nerespectarea dispozițiilor

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., față de împrejurarea că nici instanța de fond

și nici cea de apel nu au lămurit calificarea acțiunii, având în vedere solicitarea

sa.

A susținut că

nu are studii juridice, că nu a fost reprezentat de către un apărător în nicio fază

procesuală și că deși în precizările de la data de 24 ianuarie 2012, a invocat,

greșita calificare a cererii, instanța nu pus niciodată în discuție greșita calificare

a acțiunii pe care a înțeles să o formuleze, doar respingând-o ca inadmisibilă.

Procedând astfel instanța i-a încălcat accesul la justiție.

A arătat în continuare

că instanța de judecată, ignorând precizările depuse la 24 ianuarie 2012, l-a prejudiciat,

reținând greșit situația de fapt, temeiurile de drept, argumentele din considerente

nefiind aplicabile speței, astfel că soluția este greșită.

Întrucât recurentul

nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a solicitat casarea deciziei atacate,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (3), constată că dezvoltarea

motivelor face posibilă încadrarea lor în art. 304 pct. 5 raportat la art. 129

alin. (4) și (5) C. proc. civ. și art. 112 C. proc. civ.

Recursul este

fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 304 pct.

5 C. proc. civ. prevede că hotărârea atacată poate fi casată atunci când instanța

a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

Art. 5 alin. (2)

C. proc. civ. declară nule actele care se îndeplinesc de un judecător cu neobservarea

formelor legale, cu nesocotirea dispozițiilor legale de formă și de fond, cu nerespectarea

regulilor de desfășurare a procesului civil, în condițiile în care partea dovedește

existența unei vătămări care nu se poate înlătura decât prin anularea actului.

Art. 105 C.

proc. civ. reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de procedură și,

raportând motivele din recurs la acest text de lege, se constată că prin neluarea

în discuție a precizărilor formulate la 24 ianuarie 2012 în apărare, în calea de

atac a apelului, instanța i-a încălcat reclamantului dreptul la apărare.

Judecata greșită

a pricinii de către instanța de apel, care nu a pus în discuția părților susținerile

apelantului prin precizările din 24 ianuarie 2012 cu privire la calificarea acțiunii,

confirmă nesocotirea dispozițiilor procedurale și nerespectarea dreptului apelantului

la apărare.

Insuficienta cercetare

a cauzei, nesocotirea dreptului la apărare, imposibilitatea instanței de recurs

de a exercita controlul judiciar de nelegalitate pe aspectele invocate de recurent,

dovedesc existența vătămării reclamantului, vătămare care nu poate fi înlăturată

decât prin casarea hotărârii atacate.

Așa fiind, conform

art. 304 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea atacată se va casa, și se va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul M.N. împotriva deciziei civile nr. 6/2012 din 24 ianuarie

2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.