ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei. 1.Procedura în primă instanță. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, petenta SC C.A. Oradea SA Bihor a solicitat suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare încheiat la data de 30 septembrie 2011 privind măsura ISPA nr. GG. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că susținerile din procesul verbal sunt netemeinice. În acest sens a precizat că un calcul estimativ privind cheltuielile esențiale ale C.A.

în lunile noiembrie - decembrie 2011 se ridică la suma de 11.748.975 RON pentru rambursarea creditelor externe încheiate cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, materie primă, energie electrică, salarii, TVA, etc. iar la calcularea valorii unui debit stabilit în sarcina beneficiarului final trebuie să se aibă în vedere suma reală plătibilă Comisiei Europene de Statul membru ca urmare a identificării unor eventuale nereguli.

A mai precizat reclamanta că suma maximă ce poate face obiectul unui proces-verbal de constatare a creanței este reprezentată de diferența între sumele disponibile în contul ISPA și suma ce va trebui rambursată Comisiei Europene, respectiv 46.713,56 euro, avându-se în vedere faptul că valoarea cererii finale de fonduri este negativă, aceasta fiind stabilită în urma deducerii unor cheltuieli declarate de beneficiarul final ca eligibile, soldul costului ISPA fiind de 695.803,53 euro, dobânda acumulată în contul ISPA de 170746,85 euro, iar valoarea debitelor recuperate de 901,56 euro. S-a mai opinat că nesuspendarea executării actului administrativ atacat ar produce un prejudiciu ce nu ar putea fi recuperat într-un interval scurt de timp, iar activitatea societății C.A.

ar fi perturbată grav, având în vedere că valoarea obligațiilor de plată se ridică la aproximativ 118 miliarde ROL. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând, pe de o parte, că motivarea cererii de suspendare privește cu preponderență aspecte de fond, asupra cărora dacă s-ar pronunța instanța ar echivala cu prejudecarea fondului, iar, pe de altă parte, că actul administrativ emis în executarea și aplicarea legii nu aduce un prejudiciu material viitor și previzibil petentei, atâta timp cât chiar dispozițiile legale prevăd posibilitatea emiterii unui act administrativ prin care să se ia măsura recuperării sumei reprezentând valoarea plăților O.P.C.P.

aferente cheltuielilor declarate neeligibile. 2.Hotărârea Curții de Apel. Prin sentința civilă nr. 267/CA din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cererea de suspendare formulată a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în speță, prin cererea de suspendare formulată de petenta SC C.A. SA nu sunt invocate aspecte de natură a face dovada îndeplinirii acestor condițiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004. A apreciat prima instanță că aspectele de nelegalitate invocate vizează exclusiv fondul litigiului, temeinicia lor neputând fi verificată de instanță în soluționarea cererii de suspendare.

Sub aspectul prejudiciului iminent, s-a reținut că simpla susținere în sensul că petenta ar putea fi prejudiciată prin executarea actului administrativ în litigiu, nu este de natură a dovedi îndeplinirea acestei condiții. 3.Recursul reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C.A. Oradea SA invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă critică hotărârea prin prisma interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2005, motivând că în cauză erau îndeplinite condițiile cumulativ de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.

Cazul bine justificat constă, în opinia recurentei-reclamante în îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative ca urmare a imputării către beneficiarul final a unor sume mai mari decât cele ce ar urma să fie plătite de către Statul Membru Comisiei Europene ca urmare a pretinselor nereguli ce fac obiectul procesului verbal redactat de O.P.C.P., în condițiile în care situația financiară curentă a proiectului (disponibilul din cont care a eliminat necesitatea grevării bugetului de stat prin Fondul de Indisponibilități Temporare) este rezultat direct al eforturilor și disponibilității beneficiarului final și a autorităților locale de a plăti o rată de co-finanțare mai mare decât cea prevăzută în Memorandumul de Finanțare.

Recurenta-reclamantă expune motivele pentru care consideră că cheltuielile aferente Ordinelor de Variație respective ca fiind legale, conforme și eligibile și arată că a combătut pe fond nelegalitățile din procesul-verbal prin contestația depusă la intimata-pârâtă. Paguba iminentă, decurge din cuantumul excesiv al creanței fiscale, iar în situația în care nu suspendă decizia este iminent prejudiciu ce nu ar putea fi remediat într-un interval scurt de timp iar activitatea Companiei ar fi perturbată grav având în vedere că valoarea obligațiilor de plată se ridică la aproximativ 118 miliarde ROL. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând cauza prin prisma motivului invocat de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1.Argumentele de fapt și de drept relevante Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași Lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în sarcina cărora actul administrativ dă naștere unor obligații, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este verificată în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau impozabil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță. În speță, judecătorul fondului a reținut în mod judicios neîndeplinirea cerințelor legale, în condițiile în care în cauză nu s-a probat existența unor elemente astfel cum sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. t) de natură a crea dubii serioase cu privire la legalitatea actului administrativ.

Fără a se pronunța tranșant în sensul legalității procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare încheiat la 30 septembrie 2011 privind măsura ISPA nr. GG „Reabilitarea rețelelor de canalizare și a stației de epurare din Oradea” și fără a interfera cu atribuțiile instanței care soluționează fondul pricinii, Înalta Curte reține că în limitele învestirii sale nu a putut decela elemente de natură a răsturna prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ examinat. Mai mult motivarea cererii de suspendare privește aspecte de fond inserate în contestația formulată împotriva procesului verbal iar motivele de recurs sunt o reluare a concluziilor scrise fără a se aduce critici de nelegalitate hotărârii recurate corespunzătoare motivelor de modificare invocate generic respectiv art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executiv al acestuia. Înalta Curte reține, totodată că cercetarea sumară a dovezilor administrate la fondul cauzei în limitele specifice acestei proceduri, în care nu este îngăduită prejudecarea fondului, nu este aptă să conducă la o concluzie contrară celei la care a ajuns prima instanță. Având în vedere cele reținute cu privire la cazul bine justificat și împrejurarea că, așa cum s-a menționat și anterior, art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții pentru suspendarea actului administrativ, Înalta Curte constată că examinarea criticii legate de condiția pagubei iminente a devenit de prisos.

2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Ținând seama de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat în temeiul art. 14 alin. (4), din Legea nr. 554/2004, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.A. Oradea SA Bihor împotriva sentinței civile nr. 267/CA din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.