ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

1.Procedura în primă

instanță.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, petenta SC C.A. Oradea SA Bihor a

solicitat suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanței bugetare încheiat la data de 30 septembrie 2011

privind măsura ISPA nr. GG.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că susținerile din procesul verbal sunt netemeinice.

În acest sens a precizat

că un calcul estimativ privind cheltuielile esențiale ale C.A. în lunile noiembrie

- decembrie 2011 se ridică la suma de 11.748.975 RON pentru rambursarea creditelor

externe încheiate cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, materie

primă, energie electrică, salarii, TVA, etc. iar la calcularea valorii unui debit

stabilit în sarcina beneficiarului final trebuie să se aibă în vedere suma reală

plătibilă Comisiei Europene de Statul membru ca urmare a identificării unor eventuale

nereguli.

A mai precizat reclamanta

că suma maximă ce poate face obiectul unui proces-verbal de constatare a creanței

este reprezentată de diferența între sumele disponibile în contul ISPA și suma ce

va trebui rambursată Comisiei Europene, respectiv 46.713,56 euro, avându-se în vedere

faptul că valoarea cererii finale de fonduri este negativă, aceasta fiind stabilită

în urma deducerii unor cheltuieli declarate de beneficiarul final ca eligibile,

soldul costului ISPA fiind de 695.803,53 euro, dobânda acumulată în contul ISPA

de 170746,85 euro, iar valoarea debitelor recuperate de 901,56 euro.

S-a mai opinat că nesuspendarea

executării actului administrativ atacat ar produce un prejudiciu ce nu ar putea

fi recuperat într-un interval scurt de timp, iar activitatea societății C.A. ar

fi perturbată grav, având în vedere că valoarea obligațiilor de plată se ridică

la aproximativ 118 miliarde ROL.

Pârâtul a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând, pe de o parte,

că motivarea cererii de suspendare privește cu preponderență aspecte de fond, asupra

cărora dacă s-ar pronunța instanța ar echivala cu prejudecarea fondului, iar, pe

de altă parte, că actul administrativ emis în executarea și aplicarea legii nu aduce

un prejudiciu material viitor și previzibil petentei, atâta timp cât chiar dispozițiile

legale prevăd posibilitatea emiterii unui act administrativ prin care să se ia măsura

recuperării sumei reprezentând valoarea plăților O.P.C.P. aferente cheltuielilor

declarate neeligibile.

2.Hotărârea Curții de

Apel.

Prin sentința civilă

nr. 267/CA din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, cererea de suspendare formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, în speță, prin cererea de suspendare formulată

de petenta SC C.A. SA nu sunt invocate aspecte de natură a face dovada îndeplinirii

acestor condițiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004.

A apreciat prima instanță

că aspectele de nelegalitate invocate vizează exclusiv fondul litigiului, temeinicia

lor neputând fi verificată de instanță în soluționarea cererii de suspendare.

Sub aspectul prejudiciului

iminent, s-a reținut că simpla susținere în sensul că petenta ar putea fi prejudiciată

prin executarea actului administrativ în litigiu, nu este de natură a dovedi îndeplinirea

acestei condiții.

3.Recursul reclamantei.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC C.A. Oradea SA invocând motivele de modificare prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă critică

hotărârea prin prisma interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2005, motivând că în cauză erau îndeplinite condițiile

cumulativ de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.

Cazul bine justificat

constă, în opinia recurentei-reclamante în îndoiala serioasă cu privire la legalitatea

actelor administrative ca urmare a imputării către beneficiarul final a unor sume

mai mari decât cele ce ar urma să fie plătite de către Statul Membru Comisiei Europene

ca urmare a pretinselor nereguli ce fac obiectul procesului verbal redactat de O.P.C.P.,

în condițiile în care situația financiară curentă a proiectului (disponibilul din

cont care a eliminat necesitatea grevării bugetului de stat prin Fondul de Indisponibilități

Temporare) este rezultat direct al eforturilor și disponibilității beneficiarului

final și a autorităților locale de a plăti o rată de co-finanțare mai mare decât

cea prevăzută în Memorandumul de Finanțare.

Recurenta-reclamantă expune

motivele pentru care consideră că cheltuielile aferente Ordinelor de Variație respective

ca fiind legale, conforme și eligibile și arată că a combătut pe fond nelegalitățile

din procesul-verbal prin contestația depusă la intimata-pârâtă.

Paguba iminentă, decurge

din cuantumul excesiv al creanței fiscale, iar în situația în care nu suspendă decizia

este iminent prejudiciu ce nu ar putea fi remediat într-un interval scurt de timp

iar activitatea Companiei ar fi perturbată grav având în vedere că valoarea obligațiilor

de plată se ridică la aproximativ 118 miliarde ROL.

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma

motivului invocat de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante

Suspendarea executării

actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din

Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art.

15 din aceeași Lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ,

constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie

a subiectelor de drept în sarcina cărora actul administrativ dă naștere unor obligații,

până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ.

Această măsură de protecție,

care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă

numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat,

definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită

de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării

unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două

condiții este verificată în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară

a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea

interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției

de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența

producerii unei pagube greu sau impozabil de înlăturat în ipoteza în care actul

contestat ar fi, în final, anulat de instanță.

În speță, judecătorul

fondului a reținut în mod judicios neîndeplinirea cerințelor legale, în condițiile

în care în cauză nu s-a probat existența unor elemente astfel cum sunt definite

în art. 2 alin. (1) lit. t) de natură a crea dubii serioase cu privire la legalitatea

actului administrativ.

Fără a se pronunța tranșant

în sensul legalității procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire

a creanței bugetare încheiat la 30 septembrie 2011 privind măsura ISPA nr. GG „Reabilitarea

rețelelor de canalizare și a stației de epurare din Oradea” și fără a interfera

cu atribuțiile instanței care soluționează fondul pricinii, Înalta Curte reține

că în limitele învestirii sale nu a putut decela elemente de natură a răsturna prezumția

de legalitate de care beneficiază actul administrativ examinat.

Mai mult motivarea cererii

de suspendare privește aspecte de fond inserate în contestația formulată împotriva

procesului verbal iar motivele de recurs sunt o reluare a concluziilor scrise fără

a se aduce critici de nelegalitate hotărârii recurate corespunzătoare motivelor

de modificare invocate generic respectiv art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Simpla constatare că reclamanta

a formulat critici la adresa actului administrativ nu este aptă să conducă la răsturnarea

prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executiv al acestuia.

Înalta Curte reține, totodată

că cercetarea sumară a dovezilor administrate la fondul cauzei în limitele specifice

acestei proceduri, în care nu este îngăduită prejudecarea fondului, nu este aptă

să conducă la o concluzie contrară celei la care a ajuns prima instanță.

Având în vedere cele reținute

cu privire la cazul bine justificat și împrejurarea că, așa cum s-a menționat și

anterior, art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții pentru suspendarea actului administrativ, Înalta Curte constată că

examinarea criticii legate de condiția pagubei iminente a devenit de prisos.

2.Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Ținând seama de toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat în temeiul

art. 14 alin. (4), din Legea nr. 554/2004, ca nefondat, neexistând motive de reformare

a sentinței atacate, potrivit art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C.A. Oradea SA Bihor împotriva sentinței civile nr. 267/CA din 12 decembrie

2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie

2012.