ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara reclamanta SC „C.F.” SRL Timișoara a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011. În motivarea cererii reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat prin împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra celor constatate, precum și iminența producerii unei pagube, dat fiind cuantumul sumei care trebuie restituită și care ar afecta în mod semnificativ activitatea societății.

b) întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite cele două condiții, neexistând o situație de fapt sau de drept care să justifice o excepție de la regula executării din oficiu, și nici paguba iminentă, care mai degrabă poate fi invocată de pârâta ca autoritate coordonatoare a implementării programului SAPARD în România, în condițiile art. 14 pct. 2 subpct. 2.8 Secțiunea A din Legea nr. 316/2001, potrivit cărora, fondurile provenite din contribuția comunitară, nerecuperate de la beneficiarii culpabili în termen de 2 ani ajung să greveze bugetul statului. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, având în vedere susținerile reclamantei privind aparența de nelegalitate a actului pentru care se care suspendarea executării, se impun a fi antamate motivele de nelegalitate invocate de aceasta prin acțiune.

c) încheierea și considerentele primei instanțe Prin încheierea din data de 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011 emis de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Timișoara. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că nu se invocă o nelegalitate vădită a actului contestat, inclusiv sub aspect formal, care să conducă la concluzia unui caz bine justificat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 și definiției date prin art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege, din perspectiva unei îndoieli serioase asupra legalității actului administrativ, având în vedere și faptul că, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, sub acest aspect, trebuie să existe o încălcare a unor drepturi aparent flagrantă.

Sub aspectul pagubei iminente s-a apreciat că nu s-a dovedit paguba iminentă. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC „C.F.” SRL Timișoara. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a arătat că procesul-verbal este nelegal, deoarece media venitului net semnificativ pe perioada de monitorizare de 5 ani a fost de 6,78% superioară valorii minime de 5%. Sub aspectul pagubei iminente s-a motivat că executarea ar avea asupra sa consecințe grave constând în imposibilitatea de plată a prestatorilor de servicii și intrarea în incapacitate de plată. b) Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, întrucât actul a cărui suspendare s-a cerut este legal, că beneficiarul finanțării nu a respectat obligațiile din contractul administrativ.

c) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, probele cauzei, acțiunea și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare. Reclamanta SC „C.F.” SRL Timișoara a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie a acestui act, precum și producerea unei pagube iminente, ca urmare a executării actului. În vederea suspendării unui act administrativ, instanța învestită cu soluționarea cererii trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente, cerințe care trebuie întrunite cumulativ.

Cazul bine justificat este definit în cuprinsul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, îndoieli de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. În cauza de față, prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 675/59/2011 din 2 februarie 2012 s-a respins acțiunea având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011. Soluția adoptată de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a confirmat, cel puțin cu caracter provizoriu, legalitatea actului a cărui suspendare s-a solicitat și ca urmare nu mai este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Trebuie precizat că potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea actului administrativ se impune a fi îndeplinite condițiile reglementate de art. 14 din aceeași lege, respectiv „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”. În cauză, potrivit explicațiilor de mai sus, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel că nu prezintă relevanță dacă executarea actului ar produce pagube reclamantei. d) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC „C.F.” SRL Timișoara împotriva Încheierii din 13 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2012. Procesat de GGC - AS