ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara reclamanta SC „C.F.” SRL Timișoara a solicitat suspendarea executării

procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat prin împrejurări de fapt

și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra celor constatate,

precum și iminența producerii unei pagube, dat fiind cuantumul sumei care

trebuie restituită și care ar afecta în mod semnificativ activitatea

societății.

b) întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinare,

pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite cele două condiții, neexistând o

situație de fapt sau de drept care să justifice o excepție de la regula

executării din oficiu, și nici paguba iminentă, care mai degrabă poate fi

invocată de pârâta ca autoritate coordonatoare a implementării programului

SAPARD în România, în condițiile art. 14 pct. 2 subpct. 2.8 Secțiunea A din

Legea nr. 316/2001, potrivit cărora, fondurile provenite din contribuția

comunitară, nerecuperate de la beneficiarii culpabili în termen de 2 ani ajung

să greveze bugetul statului.

În ceea ce privește

existența cazului bine justificat, având în vedere susținerile reclamantei

privind aparența de nelegalitate a actului pentru care se care suspendarea

executării, se impun a fi antamate motivele de nelegalitate invocate de aceasta

prin acțiune.

c) încheierea și

considerentele primei instanțe

Prin încheierea din

data de 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de

suspendare a executării procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011

emis de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest

Timișoara.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că nu se invocă o nelegalitate

vădită a actului contestat, inclusiv sub aspect formal, care să conducă la

concluzia unui caz bine justificat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 și

definiției date prin art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege, din perspectiva

unei îndoieli serioase asupra legalității actului administrativ, având în

vedere și faptul că, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, sub acest

aspect, trebuie să existe o încălcare a unor drepturi aparent flagrantă.

Sub aspectul pagubei

iminente s-a apreciat că nu s-a dovedit paguba iminentă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC „C.F.” SRL Timișoara.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a arătat că procesul-verbal este nelegal, deoarece media venitului net

semnificativ pe perioada de monitorizare de 5 ani a fost de 6,78% superioară

valorii minime de 5%.

Sub aspectul pagubei

iminente s-a motivat că executarea ar avea asupra sa consecințe grave constând

în imposibilitatea de plată a prestatorilor de servicii și intrarea în

incapacitate de plată.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinare s-a

solicitat respingerea recursului, întrucât actul a cărui suspendare s-a cerut

este legal, că beneficiarul finanțării nu a respectat obligațiile din

contractul administrativ.

c) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, probele cauzei, acțiunea și legislația

aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se

vor expune în continuare.

Reclamanta SC „C.F.”

SRL Timișoara a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de

constatare din 13 ianuarie 2011, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie

a acestui act, precum și producerea unei pagube iminente, ca urmare a

executării actului.

În vederea

suspendării unui act administrativ, instanța învestită cu soluționarea cererii

trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004, respectiv cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente,

cerințe care trebuie întrunite cumulativ.

Cazul bine justificat

este definit în cuprinsul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul

existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se

bucură actul administrativ, îndoieli de natură a înfrânge principiul potrivit

căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

În cauza de față,

prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 675/59/2011 din 2 februarie 2012 s-a

respins acțiunea având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare din

13 ianuarie 2011.

Soluția adoptată de

instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a confirmat, cel puțin

cu caracter provizoriu, legalitatea actului a cărui suspendare s-a solicitat și

ca urmare nu mai este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Trebuie precizat că

potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea actului

administrativ se impune a fi îndeplinite condițiile reglementate de art. 14 din

aceeași lege, respectiv „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”.

În cauză, potrivit

explicațiilor de mai sus, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat,

astfel că nu prezintă relevanță dacă executarea actului ar produce pagube

reclamantei.

d) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a

se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC „C.F.” SRL Timișoara împotriva Încheierii din 13 noiembrie 2011

a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2012.

Procesat de GGC - AS