ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1070/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 22 iulie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului P.M.R. de colaborator al Securității. Reclamantul a arătat că, din cuprinsul notei de constatare din 27 august 2008 rezultă că pârâtul a fost recrutat la data de 09 martie 1979 în calitate de gazdă a casei de întâlniri cu numele conspirativ „S.”, în scopul rezolvării unor sarcini specifice, iar recrutarea sa a fost confirmată de consemnările făcute de ofițerii de Securitate. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 923 din 23 februarie 2010, prin care a admis acțiunea și a constatat existența calității pârâtului P.M.R.

de colaborator al Securității. Instanța de fond a constatat că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri, întrucât pârâtul și-a dat acordul ca organele de securitate să folosească una din încăperile bibliotecii „G.L.”, în afara orelor de program, în scopul rezolvării unor sarcini specifice. De asemenea, au fost avute în vedere aprecierile ofițerilor de Securitate din notele de analiză depuse la dosar, conform cărora pârâtul era un element corespunzător, iar casa „S.”, deși situată într-o zonă mărginașă, a oferit condiții propice de conspirativitate în munca cu rețeaua informativă.

Apărarea pârâtului că imobilul în care se afla încăperea era o bibliotecă a statului a fost respinsă de instanța de fond față de referatul din 10 martie 1979, din care rezultă că acesta era singura persoană care avea cheile și dispunea de spațiul respectiv. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant. Recurentul a susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită termenilor juridici de spațiu deținut și de posesie prevăzuți de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care au constituit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată. În cauză, s-a arătat că nu au fost îndeplinite condițiile cumulative prevăzute pentru calificativul de gazdă a Securității, și anume deținerea unui spațiu, care să fi fost pus la dispoziție în mod voluntar, în scopul înlesnirii activității de culegere de informații de la rețeaua informativă.

Sub acest aspect, s-a precizat că imobilul în discuție era o bibliotecă publică a statului, care reprezenta locul de muncă al recurentului, excluzând orice drept de deținere al acestuia, în calitate de angajat. Recurentul a mai arătat că probele administrate nu demonstrează calitatea sa de colaborator al Securității, în condițiile în care nu a semnat nici un angajat, iar toate înscrisurile depuse de intimatul-reclamant provine numai de la ofițerii de Securitate sau de la persoane care au colaborat cu aceștia. Din punct de vedere procedural, s-a susținut că acțiunea a fost introdusă fără respectarea uneia din condițiile prealabile obligatorii prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, și anume lipsa avizului Direcției juridice din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ceea ce are drept consecință inadmisibilitatea acțiunii în justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Instanța de fond a respins întemeiat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, constatând că sunt îndeplinite condițiile prealabile prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, existând în cauză constatarea Direcției de Investigații, avizul Direcției juridice și decizia Colegiului, astfel că este neîntemeiată critica formulată sub acest aspect în recurs. Motivele de recurs formulate pe fondul cauzei sunt întemeiate, constatându-se că instanța de fond a stabilit în mod greșit calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității, în sensul prevăzut de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008. Conform acestei reglementări, colaborator al securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea. Situația de fapt dovedită în cauză nu corespunde ipotezelor juridice prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al securității, în condițiile în care niciuna din probele administrate nu confirmă manifestarea de voință a recurentului pentru punerea la dispoziția organelor de Securitate a unui spațiu, care nu era susceptibil a fi deținut în exclusivitate, pentru că avea caracter public.

În nota de constatare din 27 august 2008 s-a consemnat că, la data de 09 martie 1979, recurentul, angajat ca bibliotecar, responsabil al bibliotecii „G.L.” din București a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri, deoarece organele de securitate ar dori să folosească una din încăperile bibliotecii, în afara orelor de program, în scopul rezolvării unor sarcini specifice. Această consemnare a fost greșit avută în vedere de instanța de fond ca o dovadă a calității recurentului de colaborator al Securității, deși nu poate fi coroborată cu alte dovezi privind acordul bibliotecarului de folosire a spațiului respectiv în scopul activității de culegere de informații și nici deținerea acelui spațiu în mod exclusiv, fără accesul publicului sau al personalului bibliotecii.

De altfel, din dosarul propriu al persoanei verificate, a rezultat că recurentul nu a avut nume conspirativ și nu s-au identificat documente care să conțină informații transmise către Securitate. Examinarea materialului arhivistic depus de intimatul-reclamant în susținerea acțiunii nu dovedește îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că se impunea a fi respinsă acțiunea formulată pentru constatarea calității recurentului-pârât de colaborator al Securității. Pentru considerentele care au fost expuse în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica sentința atacată, în sensul că, va respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.M.R., împotriva sentinței civile nr. 923 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.