ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3578/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 6 februarie 2007,

reclamantul F.V. a chemat în judecată C.J.P. Mureș solicitând anularea deciziei

emise de aceasta la 26 ianuarie 2007, prin care i-a fost respinsă cererea de

înscriere la pensie pentru limită de vârstă și invocând în același timp

excepția de nelegalitate a prevederilor cuprinse în subpct. 3 pct. 2 cap. B

„pensii” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate

prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001.

Reclamantul a susținut că în

conformitate cu punctul de vedere exprimat de pârâtă prin adresa din 30

octombrie 2006 a solicitat ieșirea la pensie pentru limită de vârstă, la

împlinirea a 57 ani și 4 luni. Cu toate acestea, cererea i-a fost respinsă motivat

prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000.

Prin încheierea din 20

martie 2007, Tribunalul Mureș, secția civilă, în baza art. 4 din Legea nr.

554/2004 a dispus suspendarea judecății acțiunii și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocate prin

acțiune.

Astfel învestită, Curtea de

Apel Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 62 din 14 iunie 2007 a admis acțiunea reținând pentru acesta că prin dispozițiile subpct. 3 pct. 2 cap. B „pensii” și

anexa 9 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin

Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001 s-au modificat flagrant vârstele standard de

pensionare în raport de data nașterii fiecărui asigurat, criteriu pe care Legea

nr. 19/2000 nu îl prevede.

S-a mai reținut că în fapt,

Normele au fost emise de M.M.S.S. cu încălcarea competenței pe care Legea nr.

19/2000 o recunoaște în favoarea C.N.P.A.S.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs C.J.P. Mureș și M.M.S.S., care au susținut în esență, că

prin dispozițiile lor, normele particularizează vârsta standard de pensionare

fără a depăși limitele competenței instituită prin lege, iar sub aspectul

competenței de emitere, potrivit H.G. nr. 258/2001 pentru aprobarea Statutului

C.N.P.A.S., aceasta a fost transferată la M.M.S.S.

Recursurile sunt fondate.

Conform dispozițiilor art.

41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limita de vârstă se

acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condiția

vârstei standard și sporul minim de cotizare, vârsta standard de pensionare

fiind de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Totodată,

atingerea vârstei urmează a se realiza într-un interval de 13 ani (aprilie 2001

- martie 2005) prin creșterea vârstei de pensionare pornind de la 57 de ani

pentru femei și 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute la anexa

3 la lege.

Prin Normele metodologice

date în aplicarea Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul M.M.S.S. nr.

340/2001, s-a particularizat vârsta standard de pensionare în raport de anul

nașterii asiguraților, conform anexei 9, fără însă ca prin aceasta să se

încalce dispozițiile legale menționate sau eșalonările stabilite în anexa 3 la Legea nr. 19/2000.

Că este așa, rezultă din

faptul că pentru aceeași perioadă, vârsta standard de pensionare este aceeași

atât în anexa 3, cât și în anexa 9 la Normele metodologice. De altfel, fără a se stipula în anexa 3 la Legea nr. 19/2000, rezultă că la stabilirea raportului

între perioadă și vârsta de pensionare s-a avut în vedere anul nașterii

asiguratului care se găsește exprimat concret în anexa 9.

Astfel fiind, este evident

că prin Normele metodologice nu s-au încălcat dispozițiile imperative ale legii

pensiilor, ele fiind emise în deplină concordanță cu acestea.

Reținându-se aceste aspecte

și revenind la cererea reclamantului care a solicitat ieșirea la pensie pentru

limita de vârstă în perioada decembrie 2006 - martie 2007, urmează a se

constata că pentru acest interval nu îndeplinea condițiile impuse de art. 41

din Legea nr. 19/2000, nici sub aspectul vârstei (ambele anexe nr. 3 și nr. 9

stabilind vârsta de 63 de ani), nici sub aspectul stagiului minim de cotizare.

Reclamantul, născut în

septembrie 1949, în perioada menționată avea numai 57 de ani, vârsta la care

nici o persoană de sex masculin nu poate beneficia de pensia pentru limita de

vârstă prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Reținând o altă situație de

fapt, Instanța fondului a pronunțat o soluție vădit nelegală și netemeinică.

Sub aspectul competenței de

a emite norme metodologice, potrivit H.G. nr. 258/2001 privind Statutul

C.N.P.A.S., acesteia îi revine sarcina de a elabora și propune norme

metodologice la Legea nr. 19/2000, pe care M.M.S.S. le aprobă și emite prin

ordin, conform H.G. nr. 4/2001.

Cum în speță, Normele

metodologice aprobate prin Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001, au urmat aceeași

procedură, în mod greșit s-a apreciat că ele ar fi fost emise cu încălcarea

competenței C.N.P.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de C.J.P. Mureș și de M.M.E.Ș. împotriva sentinței civile nr. 62 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

respinge excepția de nelegalitate invocată de F.V.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2007.