ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3578/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6 februarie 2007, reclamantul F.V. a chemat în judecată C.J.P. Mureș solicitând anularea deciziei emise de aceasta la 26 ianuarie 2007, prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă și invocând în același timp excepția de nelegalitate a prevederilor cuprinse în subpct. 3 pct. 2 cap. B „pensii” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001. Reclamantul a susținut că în conformitate cu punctul de vedere exprimat de pârâtă prin adresa din 30 octombrie 2006 a solicitat ieșirea la pensie pentru limită de vârstă, la împlinirea a 57 ani și 4 luni.

Cu toate acestea, cererea i-a fost respinsă motivat prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000. Prin încheierea din 20 martie 2007, Tribunalul Mureș, secția civilă, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea judecății acțiunii și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocate prin acțiune. Astfel învestită, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 62 din 14 iunie 2007 a admis acțiunea reținând pentru acesta că prin dispozițiile subpct. 3 pct. 2 cap. B „pensii” și anexa 9 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001 s-au modificat flagrant vârstele standard de pensionare în raport de data nașterii fiecărui asigurat, criteriu pe care Legea nr. 19/2000 nu îl prevede.

S-a mai reținut că în fapt, Normele au fost emise de M.M.S.S. cu încălcarea competenței pe care Legea nr. 19/2000 o recunoaște în favoarea C.N.P.A.S. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C.J.P. Mureș și M.M.S.S., care au susținut în esență, că prin dispozițiile lor, normele particularizează vârsta standard de pensionare fără a depăși limitele competenței instituită prin lege, iar sub aspectul competenței de emitere, potrivit H.G. nr. 258/2001 pentru aprobarea Statutului C.N.P.A.S., aceasta a fost transferată la M.M.S.S. Recursurile sunt fondate. Conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condiția vârstei standard și sporul minim de cotizare, vârsta standard de pensionare fiind de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați.

Totodată, atingerea vârstei urmează a se realiza într-un interval de 13 ani (aprilie 2001 - martie 2005) prin creșterea vârstei de pensionare pornind de la 57 de ani pentru femei și 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute la anexa 3 la lege. Prin Normele metodologice date în aplicarea Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001, s-a particularizat vârsta standard de pensionare în raport de anul nașterii asiguraților, conform anexei 9, fără însă ca prin aceasta să se încalce dispozițiile legale menționate sau eșalonările stabilite în anexa 3 la Legea nr. 19/2000. Că este așa, rezultă din faptul că pentru aceeași perioadă, vârsta standard de pensionare este aceeași atât în anexa 3, cât și în anexa 9 la Normele metodologice.

De altfel, fără a se stipula în anexa 3 la Legea nr. 19/2000, rezultă că la stabilirea raportului între perioadă și vârsta de pensionare s-a avut în vedere anul nașterii asiguratului care se găsește exprimat concret în anexa 9. Astfel fiind, este evident că prin Normele metodologice nu s-au încălcat dispozițiile imperative ale legii pensiilor, ele fiind emise în deplină concordanță cu acestea. Reținându-se aceste aspecte și revenind la cererea reclamantului care a solicitat ieșirea la pensie pentru limita de vârstă în perioada decembrie 2006 - martie 2007, urmează a se constata că pentru acest interval nu îndeplinea condițiile impuse de art. 41 din Legea nr. 19/2000, nici sub aspectul vârstei (ambele anexe nr. 3 și nr. 9 stabilind vârsta de 63 de ani), nici sub aspectul stagiului minim de cotizare.

Reclamantul, născut în septembrie 1949, în perioada menționată avea numai 57 de ani, vârsta la care nici o persoană de sex masculin nu poate beneficia de pensia pentru limita de vârstă prevăzută de Legea nr. 19/2000. Reținând o altă situație de fapt, Instanța fondului a pronunțat o soluție vădit nelegală și netemeinică. Sub aspectul competenței de a emite norme metodologice, potrivit H.G. nr. 258/2001 privind Statutul C.N.P.A.S., acesteia îi revine sarcina de a elabora și propune norme metodologice la Legea nr. 19/2000, pe care M.M.S.S. le aprobă și emite prin ordin, conform H.G. nr. 4/2001. Cum în speță, Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001, au urmat aceeași procedură, în mod greșit s-a apreciat că ele ar fi fost emise cu încălcarea competenței C.N.P.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de C.J.P. Mureș și de M.M.E.Ș. împotriva sentinței civile nr. 62 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge excepția de nelegalitate invocată de F.V. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2007.