ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1638/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 iunie 2002, reclamantul B.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea deciziei nr. 134639 din 22 februarie 2002 a Direcției de Muncă și Protecție Socială Mureș și obligarea la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu respectarea dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992 și ale Deciziei civile nr. 89/1999 a Curții Constituționale, privind plata diferenței de pensii pe perioada 30 septembrie 1997 – 1 noiembrie 1998, precum și daune cominatorii de 200.000 lei/zi ,de la 22 martie 2002, până la plata efectivă a diferenței de pensii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 190, pronunțată la 16 iunie 2003, a respins acțiunea, reținând că reclamantul a mai formulat o cerere de aceeași natură, cu aceleași capete și care a fost soluționată prin sentința nr. 183 din 19 iunie 2000, a Curții de Apel Târgu Mureș, sentință ce a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 3148 din 16 octombrie 2001, astfel că în cauză există autoritate de lucru judecat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea. În motivarea recursului s-a precizat de către recurent, că acțiunea a avut ca obiect, contestarea modului de calcul a deciziei de pensionare și că au fost încălcate prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992.

În acest sens s-a precizat că nu au fost avute în vedere sporurile de vechime, de stabilitate, de nocivitate și că în cauză nu există autoritate de lucru judecat Recursul este fondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând sentința atacată cu recurs, urmează să constate că aceasta este nelegală și netemeinică. Rezultă că prin sentința nr. 183, pronunțată la 19 iunie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea deciziei nr. 134639 din 23 martie 2000 și obligarea pârâtei, la emiterea unei noi decizii care să facă aplicațiunea dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, sentință definitivă și irevocabilă, conform deciziei nr. 3148 din 16 octombrie 2001, a Curții Supreme de Justiție.

În baza acestei sentințe a fost emisă decizia cu același număr, la 22 martie 2002, pe care reclamantul a contestat-o prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 547/2002, aflat în recurs. Se apreciază că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, așa cum greșit a reținut instanța de fond, întrucât recurentul a contestat actul nou emis, în ceea ce privește modul de calcul. Cum instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să dispună casarea cauzei, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ, competent în temeiul art. 2 lit. c), să soluționeze cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.B. împotriva sentinței nr. 190 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată, cu trimitere spre soluționare, la Tribunalul Mureș. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2004.