ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7514/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 26

aprilie 2000, reclamantul M.C. a chemat în judecată Ministerul Muncii și

Protecției Sociale, Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Iași și

Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Botoșani, solicitând anularea

deciziilor de pensie nr. 94240 din 14 iulie 1998; nr. 89240 din 10 noiembrie

1998; nr. 18366 din 28 decembrie 1998 și nr. 18336 din 16 februarie 1999,

pentru greșita stabilire a bazei de calcul la 9.052 lei și obligarea pârâților,

la plata sumei de 9.085.755 lei, diferența de pensie neîncasată, reactualizată.

Prin sentința civilă nr. 154 din 3

noiembrie 2003, pronunțată în fond, după casare, Curtea de Apel București a

respins acțiunea, reținând pentru aceasta, că reclamantul a contestat decizia

de pensionare nr. 18366 din 16 februarie 1999, peste termenul legal prevăzut de

dispozițiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost

modificată și completată de Legea nr. 73/1991.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, M.C., susținând în esență că este mai puțin relevant momentul

când i-a fost comunicată decizia de pensionare, atâta timp, cât aceasta nu a

fost emisă în condiții de legalitate, prin aplicarea corectă a bazei de calcul.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

55 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, modificată și completată de Legea nr. 73/1991,

deciziile comisiei județene de pensii pot fi contestate potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Astfel fiind, sesizarea instanței nu

putea fi făcută decât cu 30 de zile de la comunicarea deciziei, Comisiei

județene de pensii, dar nu mai târziu de un an.

Cum în cauză s-a dovedit că

reclamantul-recurent a primit decizia contestată, la 18 februarie 1999, conform

dovezilor de comunicare aflate în dosar, iar acțiunea în anularea acesteia a

fost formulată abia la 26 aprilie 2000, legal și temeinic, Curtea de Apel

București a apreciat-o, ca fiind tardivă.

Pentru aceste motive, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.C.,

împotriva sentinței civile nr. 154 din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.