ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2748/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 17 octombrie 2005, reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii și Asigurări Sociale Bacău, a solicitat anularea deciziei nr.

12645 din 1 iulie 2005 din 28 septembrie 2005, prin care pârâta i-a respins

cererea privind înscrierea la pensie de limită de vârstă pentru persoanele cu

handicap și obligarea acesteia să emită o nouă decizie, în sensul admiterii

cererii de înscriere la pensie de limită de vârstă - handicap accentuat, cu începere

de la data de 1 iulie 2005 și să-i plătească cheltuielile de judecată.

În ședința publică din 13 ianuarie

2006, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 340 din 4

mai 2001, emis de ministrul muncii și solidarității sociale, secțiunea B pct. 3,

privind detalierea în Anexa nr. 9 a acestui ordin, a anexei nr. 3 din Legea nr.

19/2000, invocând dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Reclamantul a

arătat că prin Anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale

nr. 340/2001, invocată de intimată în întâmpinare, s-a modificat în mod

esențial, Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 și textul art. 47 din aceeași lege.

Tribunalul Bacău, prin încheierea

din 13 ianuarie 2006, a admis sesizarea privind excepția de nelegalitate și în

temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a suspendat judecarea cauzei

și a trimis cauza, la Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ,

pentru soluționarea excepției.

Prin sentința civilă nr. 96 din 27

aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins excepția de nelegalitate a pct. III din Secțiunea B,

privind detalierea Anexei nr. 9 a Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000,

aprobate prin Ordinul nr. 340/2001 al ministrului muncii și solidarității sociale,

ca nefondată.

Pentru a se pronunța în sensul

arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că cele două texte sunt identice

în privința vârstei la ieșirea la pensie ani/luni, a stagiilor complete și

minime de cotizare ani/luni, Anexa nr. 9 cuprinzând o detaliere pe luni a

momentului pensionării (coloana a 2-a), precum și o rubrică privind luna și

anul nașterii asiguratului (coloana 1).

A mai reținut instanța de fond, pe

de o parte, că vârstele standard de pensionare și strategiile de cotizare se

stabilesc în funcție de data nașterii asiguratului, iar nu în raport cu data la

care se solicită înscrierea la pensie și că, astfel, detalierea din Anexa nr. 9

din norme este conformă celei din Anexa nr. 3 din lege, neputându-se reține

susținerea reclamantului, în sensul că s-a încălcat principiului ierarhiei

actelor juridice.

Pe de altă parte, instanța de fond a

reținut că art. 47, invocat de contestator, nu prezintă nici o relevanță pentru

soluționarea excepției, acesta făcând trimitere tot la Anexa nr. 3 din lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen considerat legal, reclamantul P.V., invocând

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, fără, însă, a-și structura motivele

de recurs conform dispozițiilor art. 302

1

și 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Totuși, în dezvoltarea motivelor de

recurs, P.V. susține că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția de

nelegalitate a pct. III din Secțiunea B privind detalierea în Anexa nr. 9 a Ordinului ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, a Anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000,

fără a avea în vedere că printr-un ordin al ministrului se modifică retroactiv

o lege, fiind contrar sensului și spiritului ei.

Astfel, arată recurentul-reclamant, Anexa

nr. 9 la Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001,

modifică Legea nr. 19/2000, atât în ceea ce privește eșalonarea perioadei de 13

ani (aprilie 2001 - noiembrie 2014), prevăzută expres în textul legii, cât și

în ceea ce privește dreptul său de a beneficia de înscrierea la pensie în

condițiile Legii nr. 19/2000, cu referire la art. 47 și Anexa nr. 3.

În opinia recurentului-reclamant,

prin emiterea Ordinului ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001,

în scopul modificării Legii nr. 19/2000, s-a produs o flagrantă încălcare a

principiului ierarhiei actelor juridice, autoritatea emitentă aducând, astfel,

atingere dreptului său subiectiv de a beneficia de înscrierea la pensie,

conform art. 47 lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu trimitere la Anexa nr. 3 din lege.

Examinând cauza, în raport cu

critica soluției instanței de fond, cu lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Este cunoscut că, potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituția României, respectarea

Constituției, a supremației sale și a legilor, este obligatorie în România.

De asemenea, este cunoscut că

printr-un act administrativ, act juridic emis în vederea executării ori a

organizării legii, nu se poate încălca principiul ierarhiei și forței juridice

a actelor normative.

Totodată, prin Legea nr. 554/2004

s-au instituit garanții ale respectării acestui principiu, în sensul că

legalitatea unui act administrativ normativ poate fi examinată, atât pe calea

acțiunii directe, cât și pe calea excepției de nelegalitate (art. 4 din lege).

În cauză, astfel cum corect a

reținut instanța de fond, s-a solicitat verificarea legalității unor texte ale Ordinului

ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, pe calea excepției de

nelegalitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată

că instanța de fond a procedat legal, verificând conformitatea acestor texte,

cu dispozițiile Legii nr. 19/2000.

Cât privește pretinsa modificare

adusă prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001,

dispozițiilor Legii nr. 19/2000, Înalta Curte constată că în mod corect,

instanța de fond a reținut că nu există neconcordanțele invocate de

recurentul-reclamant.

În acest sens, este de necontestat

că potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, persoanele

asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent

calității de asigurat, în funcție de gradul handicapului, beneficiază de

reducerea stagiului de cotizare și a vârstelor standard de pensionare prevăzută

în Anexa nr. 3, iar conform cu dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b), vârsta

standard de pensionare se reduce cu 10 ani, dacă au realizat cel puțin două

treimi din stagiul complet de cotizare pentru cei cu handicap accentuat.

Prin urmare, astfel cum corect a

reținut și instanța de fond, art. 47 face trimitere la Anexa nr. 3, ceea ce determină necesitatea verificării conformității Anexei nr. 9 din Ordinul

ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, cu Anexa nr. 3 din

lege.

Contrar susținerilor

recurentului-reclamant, se constată că menționarea la Anexa nr. 9 din Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001 și a unei

coloane cu data nașterii asiguratului, nu este de natură a modifica litera sau

scopul legii, ci doar de a facilita utilizarea Anexei nr. 3 din lege. Aceasta, cu

atât mai mult, cu cât și stagiul complet de cotizare este cel în raport cu data

nașterii asiguratului, iar nu stagiul complet de cotizare corespunzător anului/lunii

în care se solicită dreptul la pensie.

De altfel, prin comparație, și

dispozițiile art. 167 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu trimitere la art. 49

și 50 din lege, (referitoare la pensia anticipată), pot fi aplicate tot în

sensul celor mai sus arătate.

Înalta Curte constată că data de

referință pentru stabilirea vârstei standard de pensionare și a stagiului de

cotizare este tocmai data nașterii, astfel cum corect a reținut și instanța de

fond.

Prin urmare, vârsta standard de

pensionare, astfel cum este definită în Anexa nr. 9 la Ordinul nr. 340/2001, privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000,

privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu

modificările și completările ulterioare nu excede și nu modifică cadrul legal ,

ci are un caracter de explicitare, de detaliere a Anexei nr. 3 la lege, tocmai

pentru a preîntâmpina, pe de o parte, abuzurile autorităților, iar pe de altă

parte, cererile nejustificate de înscriere la pensie.

Mai mult, perioada de 13 ani de

eșalonare a vârstelor standard de pensionare este respectată și în Anexa nr. 9

la norme.

Așadar, concretizarea vârstelor de

pensionare, în raport cu data nașterii, prin dispozițiile Anexei nr. 9 la norme,

nu este de natură a încălca dispozițiile art. 47 și a Anexei nr. 3 din lege.

Prin urmare, constatându-se că

sentința atacată este legală și temeinică, iar critica adusă acesteia,

nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele

ale art. 4 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul P.V. împotriva sentinței civile nr. 96 din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iulie 2006.