ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3207/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.D. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bacău, pentru ca instanța să dispună anularea

hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei, calitatea

de beneficiară a Legii nr. 189/200, arătând faptul că s-a născut în timpul

refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 7 din 11

februarie 2003, a respins cererea formulată, motivat de faptul că situația reclamantei

nu se încadrează în dispoziția legală.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta, criticând soluția instanței de fond, întrucât

fiind născută în timpul refugiului părinților săi, a cunoscut și trăit direct

toate inconvenientele și suferințele familiei sale.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 3548 din 28 octombrie 2003, mai înainte de a examina

motivele de recurs, a constatat tardiv, recursul declarat și l-a respins ca

atare.

Reclamanta P.D., nemulțumită

de soluțiile pronunțate, a reluat procedura administrativă, adresându-se Casei

Județene de Pensii Bacău, pentru a-i recunoaște calitatea de beneficiară a

Legii nr. 189/2000 și apoi instanței, pentru recunoașterea drepturilor sale.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 326 din 9

noiembrie 2004, a respins acțiunea, motivat de faptul că în această cauză

există autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, reclamanta, arătând că în mod greșit s-a apreciat că nu

beneficiază de prevederile legii.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ, analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, actele dosarului și având în vedere dispozițiile art.

304 - 304

1

C. proc. civ., constată nefondat, recursul formulat

pentru următoarele considerente:

Pornind de la principiile

fundamentale ale dreptului, de la normele în virtutea cărora se desfășoară

actul de justiție, potrivit cărora nimeni nu poate invoca neregularitatea

pricinuită de propriul său fapt, recurenta-reclamantă din cauza de față va avea

de suportat consecințele nerespectării dispozițiilor legale.

Constituția României, prin art.

21, consfințește dreptul fiecărei persoane de a se adresa justiției, pentru

apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, însă prin

legile speciale se instituie norme și proceduri cu privire la exercitarea

acestor drepturi.

Curtea, văzând dispozițiile art.

1201 C. proc. civ., conform cărora există autoritate de lucru judecat atunci

când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între aceleași părți, constată că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică și urmează să o mențină ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.D. împotriva sentinței civile nr. 326 din 9 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 mai 2005.