ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3207/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bacău, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/200, arătând faptul că s-a născut în timpul refugiului părinților săi. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 7 din 11 februarie 2003, a respins cererea formulată, motivat de faptul că situația reclamantei nu se încadrează în dispoziția legală. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând soluția instanței de fond, întrucât fiind născută în timpul refugiului părinților săi, a cunoscut și trăit direct toate inconvenientele și suferințele familiei sale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3548 din 28 octombrie 2003, mai înainte de a examina motivele de recurs, a constatat tardiv, recursul declarat și l-a respins ca atare. Reclamanta P.D., nemulțumită de soluțiile pronunțate, a reluat procedura administrativă, adresându-se Casei Județene de Pensii Bacău, pentru a-i recunoaște calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și apoi instanței, pentru recunoașterea drepturilor sale. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 326 din 9 noiembrie 2004, a respins acțiunea, motivat de faptul că în această cauză există autoritate de lucru judecat. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta, arătând că în mod greșit s-a apreciat că nu beneficiază de prevederile legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, actele dosarului și având în vedere dispozițiile art. 304 - 304 1 C. proc. civ., constată nefondat, recursul formulat pentru următoarele considerente: Pornind de la principiile fundamentale ale dreptului, de la normele în virtutea cărora se desfășoară actul de justiție, potrivit cărora nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită de propriul său fapt, recurenta-reclamantă din cauza de față va avea de suportat consecințele nerespectării dispozițiilor legale. Constituția României, prin art. 21, consfințește dreptul fiecărei persoane de a se adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, însă prin legile speciale se instituie norme și proceduri cu privire la exercitarea acestor drepturi.

Curtea, văzând dispozițiile art. 1201 C. proc. civ., conform cărora există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și urmează să o mențină ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 326 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2005.