ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 331/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 331/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de fata:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constata următoarele:

Prin acțiunea civila înregistrata

la Tribunalul Arad la 3 martie 2008, sub nr. 530/1087/2008 reclamantul

Prefectul județului Arad a chemat în judecata pe paratul Primarul comunei

Păuliș și a solicitat anularea Dispoziției nr. 6 din 14

ianuarie 2008, ce are ca obiect acordarea unor despăgubiri, în schimbul

restituirii î

n natura a unui imobil situat în comuna Paulis, înscris în C.F.

nr. 3452 nr. top. 990-991/b/1/1 si nr. top 990-991/1/2/2 compus din intravilan

cu casa nr. 601, în suprafața total a de 888 mp.

In motivarea acțiunii reclamantul

arata ca Dispoziția nr. 6 din 14 ianuarie 2008 este ilegala, fiind data cu

ignorarea recomandărilor prevăzute de Normele Metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Prin sentința civila nr. 776 din

9 octombrie 2008, Tribunalul Arad, secția civilă, a respins acțiunea formulata

de reclamantul Prefectul Județului Arad în contradictoriu cu Primarul comunei

Păuliș, având ca obiect anularea dispoziției nr. 6 din 14 ianuarie 2008.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut ca prin încheierea nr. 388 din 19 martie

2008, s-a constatat necompetența Tribunatul Arad secția contencios administrativ

si fiscal, in soluționarea cauzei si s-a stabilit competența secției civile.

Din analiza probelor administrate

în cauză, Tribunalul Arad a reținut în fapt că, Prefectul Județului Arad a

solicitat instanței anularea dispoziției emise de Primarul comunei Păuliș, prin

care au fost acordate despăgubiri, cu motivarea ca primarul avea obligația sa

ofere alte bunuri în echivalent.

In cursul soluționării cauzei,

Tribunalul Arad a solicitat comunei Paulis comunicarea situate imobilelor disponibile,

care pot face obiectul compensării pentru imobilele revendicate în temeiul

Legii 10/2001, republicată și care nu mai pot fi restituite în natură. Față de răspunsul

comunei Paulis, tribunalul a reținut că exista patru imobile destinate acestui

scop.

Ca atare, Tribunalul Arad, având în

vedere caracterul reparator al Legii nr. 10/2001, precum si dispoziția atacata

de prefect, (prin care au fost acordate despăgubiri), raportat la faptul ca

imobilul revendicat a fost înstrăinat, a reținut ca acțiunea reclamantului este

inadmisibila, deoarece, pe de o parte modul de acordare a despăgubirilor a fost

acceptat de beneficiarii despăgubirilor, iar pe de altă parte Prefectul poate

ataca un act privind legalitatea, dar în prezente cauza nu este vorba de

nelegalitatea dispoziției atacate.

Prin apelul declarat de Prefectul

județului Arad s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii

acțiunii și anularii Dispoziției nr. 6 din 14 ianuarie 2008, emisa de Primarul

comunei Pauliș, susținând în esență ca prin respingerea acțiunii, instanța de

fond nu a ținut seama de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, așa

cum a fost completată si modificată prin O.U.G. nr. 81/2007 si nici de

prevederile pct. 1.4

lit. B) din Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Prin

decizia nr. 10A din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

a respins apelul declarat de reclamantul Prefectul Județului Arad împotriva

sentinței civile nr. 776 din 09 octombrie 2008 a Tribunalului Arad.

Instanța

de apel a reținut că este nefondată calea de atac exercitată, soluția pronunțată

de către instanța de fond fiind corectă, deoarece, în speță, raporturile

juridice

sunt de drept civil operand principiul disponibilității în sensul rezolvării

prezentului litigiu, în limitele investirii primei instanțe și ținând cont că Legea

nr. 10/2001, ce are un caracter reparator, în considerarea unei anumite

persoane, adică „

intuitu personae

".

Curtea, a constatat ca dispoziția

nr.6 din 14 ianuarie 2008, emisa de Primarul comunei Paulis - de respingere a

restituirii în natura si de propunere a acordării de despăgubiri în condițiile

legii speciale, privind regimul stabilirii plații despăgubirilor pentru imobilul

in litigiu notificat, situat în Paulis - este legală și temeinica, întrucât

acest imobil revendicat a fost înstrăinat numiților L.I. și L.M., prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 23 din 15 august 1997

si din acest motiv nu mai poate fi restituit în

natura intimaților pârâți de mai sus, astfel

ca în mod corect s-a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

(privind reforma în domeniile proprietății si justiției) .

S-a avut în vedere că, intimații

pârâți notificatori au calitate de persoane îndreptate, in sensul si înțelesul dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Imobilul

în discuție pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri constituia proprietatea

acestor intimați, la momentul deposedării abuzive, imobil ce a fost trecut în

proprietatea Statului Roman prin Decretul nr. 223/1974, făcând obiectul art. 2

lit. a) din Legea nr. 10/2001. În prezent imobilul este valabil înstrăinat prin

contract de vânzare-cumpărare si conform procesului verbal de predare-primire a

locuinței încheiat în baza Legii nr. 112/1995, fiind intabulat dreptul de

proprietate în favoarea comparatorilor L.I. și L.M., la data de 6 aprilie 2001,

prin încheierea nr. 679/2001. În raport de prevederile Decretului nr. 223/1974,

dispozițiile cuprinse in art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, sunt nelegale,

ele fiind in vădita contradicție cu art. 1 alin. (2), art. 12 alin. (2), art.

19 alin. (2) și art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. Aceste norme au

fost schimbate prin interpretarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1997.

Intimații-pârâți W.A. și W.E. prin

întâmpinarea depusa la dosar au arătat că, întrucât imobilul in cauza a fost vândut

in baza Legii nr. 112/1995 chiriașilor de la acea vreme, considera ca nu li se

mai poate retroceda imobilul in natura, motiv pentru care solicita sa li se

acorde despăgubiri bănești, (dar trebuie menționat că aceștia nu au declarat

apel).

Sub acest aspect, susținerea apelantului

referitoare la modul in care se va cuantifica valoarea acestor despăgubiri bănești,

s-a apreciat ca prematură, in sensul că se poate avea in vedere diferența

dintre valoarea despăgubirilor ce vor fi primite, actualizate si valoarea de

piața a acestui imobil, neoperând în speță o dubla restituire, cum eronat a

arătat apelantul-reclamant.

Curtea de apel a reținut că, in

raport de conținutul Dispoziției nr. 6 din 14 ianuarie 2008 (de respingere a

restituirii în natura si de propunere de acordare a despăgubirilor bănești

pentru imobilul in discuție) emisa de Primarul comunei Paulis, aceasta

constituie un act civil de reparație, deoarece reclamantul apelant nu justifica

in dosar un interes legitim, născut si actual in promovarea acțiunii sale. Pe

cale de excepție se poate susține că reclamantul nu are nici calitate

procesuala activa, iar pe fondul cauzei, că acțiunea lui este lipsită de temei

legal (nefiind precizat si clarificat dacă este o acțiune in anularea unui act

juridic ori o acțiune în constatarea nulității unui act juridic), atâta timp

cât numai intimații pârâți menționați mai sus aveau posibilitatea legală să atace

dispoziția de mai sus emisă de primar, in termen de 30 de zile, la Tribunalul

Arad, secția civilă, conform art. 4 din respectiva Dispoziție.

Față de cele expuse, reținându-se

că reclamantul apelant nu a făcut dovada existenței unor bunuri sau servicii pe

care sa le ofere Primăria comunei Paulis, în echivalent si pentru că

restituirea în natura a acestui imobil, nu mai este posibilă (el fiind înstrăinat

legal chiriașilor menționați), în mod corect prin Dispoziția nr. 6 din 14

ianuarie 2008 s-a propus numai acordarea de despăgubiri, în c

ondițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

soluție cu care au fost de acord și intimații pârâți,

deși nu au atacat Dispoziția

în termen si nici nu au declarat apel împotriva sentinței civile atacate prin

apelul de fata, (prin care corect s-a respins acțiunea reclamantului).

Față de considerentele expuse s-a

ajuns la soluția deja arătată.

Împotriva deciziei civile nr.

10/A din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în termen

legal a declarat recurs reclamantul Prefectul Județului Arad care, invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a criticat-o pentru

nelegalitate sub următoarele aspecte:

În primul rând, arată că instanța

de apel, prin respingerea apelului a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (2

1

)

din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora „dispozițiile autorităților

administrației publice locale vor fi centralizate de județe la nivelul

prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând

avizul de legalitate al Instituției Prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta.” .

Mai arată că, susținerea

instanței de apel că terenul în litigiu, fiind înstrăinat în baza Legii nr.

112/1995 nu mai poate fi restituit în natură, fiind legală stabilirea acordării

de despăgubiri prin dispoziția nr. 6/2008, o apreciază ca nefondată în raport

de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 16 alin. (2) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a pct. 16.9 alin. (1) din Normele

Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 247/2005.

O altă critică se referă la

faptul că, în mod greșit s-a apreciat că efectuarea dovezii existenței unor

alte bunuri sau servicii pe care le-ar fi putut oferi Primăria comunei Păuliș

cu titlu de echivalent incumbă Instituției Prefectului, apreciere care este în

contradicție totală cu prevederile pct. 16, pct. 9

1

din Normele

Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 247/2005.

Se mai susține că, greșit s-a

apreciat ca prematură susținerea reclamantului referitoare la faptul că

dispoziția emisă de Primarul comunei Păuliș presupune o dublă restituire, fără

să menționeze că propunerea vizează numai diferența dintre suma primită la data

preluării abuzive a imobilului și valoarea de piață stabilită potrivit

standardelor internaționale de evaluare, în condițiile în care acest aspect

este reglementat la pct. 1.4 lit. B) din Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001.

Examinând recursul prin prisma

criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte îl reține ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Dispoziția nr. 6 din 14

ianuarie 2008 emisă de Primarul comunei Păuliș a fost respinsă cererea de

restituire în natură a imobilului situat în comuna Păuliș, înscris în C.F. nr.

3452, nr. top 990-991/b/1/1 și 990-991/1/2/2 compus din intravilan cu casa nr.

601, în suprafață totală de 888 mp.

A fost reținută calitatea de

persoane îndreptățite, conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat

cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a numiților W.A. și W.E.

Pentru imobilul notificat și care

nu mai poate fi restituit în natură, deoarece a fost înstrăinat în mod legal

numiților L.I. și L.M. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 23 din 15

august 1997, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.

Prefectul județului Arad a

solicitat anularea dispoziției emisă de Primarul comunei Păuliș, susținând că

primarul avea obligația să ofere alte bunuri în echivalent.

Prin răspunsul înaintat instanței

de către comuna Păuliș, cu privire la situația imobilelor disponibile care pot

face obiectul compensării pentru imobilele revendicate în temeiul Legii nr.

10/2001, s-a stabilit că ar exista 4 imobile disponibile, dar beneficiarii unei

asemenea despăgubiri nu și-au exprimat acordul, în sensul acceptării vreunuia

dintre aceste bunuri.

Înainte de a analiza criticile

formulate de reclamant, trebuie precizat că, dispoziția contestată și a cărei

anulare s-a solicitat este un act civil de reparație, dar recurentul-reclamant

nu justifică un interes legitim, născut și actual în cauza de față, aspect în

raport de care se constată că acesta nici nu are calitate procesuală activă.

În ceea ce privește fondul

cauzei, acțiunea reclamantului este lipsită de temei legal, din conținutul ei

nerezultând cu claritate dacă este o acțiune în anularea unui act juridic sau o

acțiune în constatarea nulității unui act juridic.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

10/2001, singurii care aveau posibilitatea să atace dispoziția emisă de primar

la Tribunalul Arad, secția civilă, erau intimații-pârâți din cauza de față. De

fapt, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri sau servicii pe care

primarul comunei Păuliș să le fi putut oferi intimaților în echivalent pentru

bunul solicitat, care nu mai poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat legal

foștilor chiriași. Cu toate că, Primăria comunei Păuliș a evidențiat existența

a patru imobile disponibile pentru restituirea în compensare cu imobilul în

litigiu, intimații pârâți nu și-au manifestat opțiunea de a accepta compensarea

cu un astfel de bun.

În această situație, în mod

corect s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, soluție cu care au fost de acord chiar

intimații-pârâți.

De fapt, este evident acest lucru

în condițiile în care nu a fost atacată dispoziția și nici nu s-au exercitat

căile de atac legale în instanță.

Față de aceste considerente,

critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

nefondată.

Cu toate că recurentul-reclamant

a invocat în criticile formulate și motivul prev. de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., constând în interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății ori

schimbării naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se

reține că nu și-a motivat recursul sub acest aspect.

În consecință, pentru

considerentele expuse, urmează a se menține ca legală hotărârea instanței de

apel și să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul Prefectul

Județului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul Prefectul Județului Arad împotriva deciziei civile nr.

10A din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2010.