ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 331/2010

Asupra recursului civil de fata: Din examinarea lucrărilor din dosar, constata următoarele: Prin acțiunea civila înregistrata la Tribunalul Arad la 3 martie 2008, sub nr. 530/1087/2008 reclamantul Prefectul județului Arad a chemat în judecata pe paratul Primarul comunei Păuliș și a solicitat anularea Dispoziției nr. 6 din 14 ianuarie 2008, ce are ca obiect acordarea unor despăgubiri, în schimbul restituirii î n natura a unui imobil situat în comuna Paulis, înscris în C.F. nr. 3452 nr. top. 990-991/b/1/1 si nr. top 990-991/1/2/2 compus din intravilan cu casa nr. 601, în suprafața total a de 888 mp. In motivarea acțiunii reclamantul arata ca Dispoziția nr. 6 din 14 ianuarie 2008 este ilegala, fiind data cu ignorarea recomandărilor prevăzute de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007. Prin sentința civila nr. 776 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Arad, secția civilă, a respins acțiunea formulata de reclamantul Prefectul Județului Arad în contradictoriu cu Primarul comunei Păuliș, având ca obiect anularea dispoziției nr. 6 din 14 ianuarie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut ca prin încheierea nr. 388 din 19 martie 2008, s-a constatat necompetența Tribunatul Arad secția contencios administrativ si fiscal, in soluționarea cauzei si s-a stabilit competența secției civile. Din analiza probelor administrate în cauză, Tribunalul Arad a reținut în fapt că, Prefectul Județului Arad a solicitat instanței anularea dispoziției emise de Primarul comunei Păuliș, prin care au fost acordate despăgubiri, cu motivarea ca primarul avea obligația sa ofere alte bunuri în echivalent.

In cursul soluționării cauzei, Tribunalul Arad a solicitat comunei Paulis comunicarea situate imobilelor disponibile, care pot face obiectul compensării pentru imobilele revendicate în temeiul Legii 10/2001, republicată și care nu mai pot fi restituite în natură. Față de răspunsul comunei Paulis, tribunalul a reținut că exista patru imobile destinate acestui scop. Ca atare, Tribunalul Arad, având în vedere caracterul reparator al Legii nr. 10/2001, precum si dispoziția atacata de prefect, (prin care au fost acordate despăgubiri), raportat la faptul ca imobilul revendicat a fost înstrăinat, a reținut ca acțiunea reclamantului este inadmisibila, deoarece, pe de o parte modul de acordare a despăgubirilor a fost acceptat de beneficiarii despăgubirilor, iar pe de altă parte Prefectul poate ataca un act privind legalitatea, dar în prezente cauza nu este vorba de nelegalitatea dispoziției atacate.

Prin apelul declarat de Prefectul județului Arad s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și anularii Dispoziției nr. 6 din 14 ianuarie 2008, emisa de Primarul comunei Pauliș, susținând în esență ca prin respingerea acțiunii, instanța de fond nu a ținut seama de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost completată si modificată prin O.U.G. nr. 81/2007 si nici de prevederile pct. 1.4 lit. B) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Prin decizia nr. 10A din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantul Prefectul Județului Arad împotriva sentinței civile nr. 776 din 09 octombrie 2008 a Tribunalului Arad.

Instanța de apel a reținut că este nefondată calea de atac exercitată, soluția pronunțată de către instanța de fond fiind corectă, deoarece, în speță, raporturile juridice sunt de drept civil operand principiul disponibilității în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii primei instanțe și ținând cont că Legea nr. 10/2001, ce are un caracter reparator, în considerarea unei anumite persoane, adică „ intuitu personae ". Curtea, a constatat ca dispoziția nr.6 din 14 ianuarie 2008, emisa de Primarul comunei Paulis - de respingere a restituirii în natura si de propunere a acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul stabilirii plații despăgubirilor pentru imobilul in litigiu notificat, situat în Paulis - este legală și temeinica, întrucât acest imobil revendicat a fost înstrăinat numiților L.I.

și L.M., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 23 din 15 august 1997 si din acest motiv nu mai poate fi restituit în natura intimaților pârâți de mai sus, astfel ca în mod corect s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, (privind reforma în domeniile proprietății si justiției) . S-a avut în vedere că, intimații pârâți notificatori au calitate de persoane îndreptate, in sensul si înțelesul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Imobilul în discuție pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri constituia proprietatea acestor intimați, la momentul deposedării abuzive, imobil ce a fost trecut în proprietatea Statului Roman prin Decretul nr. 223/1974, făcând obiectul art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

În prezent imobilul este valabil înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare si conform procesului verbal de predare-primire a locuinței încheiat în baza Legii nr. 112/1995, fiind intabulat dreptul de proprietate în favoarea comparatorilor L.I. și L.M., la data de 6 aprilie 2001, prin încheierea nr. 679/2001. În raport de prevederile Decretului nr. 223/1974, dispozițiile cuprinse in art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, sunt nelegale, ele fiind in vădita contradicție cu art. 1 alin. (2), art. 12 alin. (2), art. 19 alin. (2) și art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. Aceste norme au fost schimbate prin interpretarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1997. Intimații-pârâți W.A. și W.E.

prin întâmpinarea depusa la dosar au arătat că, întrucât imobilul in cauza a fost vândut in baza Legii nr. 112/1995 chiriașilor de la acea vreme, considera ca nu li se mai poate retroceda imobilul in natura, motiv pentru care solicita sa li se acorde despăgubiri bănești, (dar trebuie menționat că aceștia nu au declarat apel). Sub acest aspect, susținerea apelantului referitoare la modul in care se va cuantifica valoarea acestor despăgubiri bănești, s-a apreciat ca prematură, in sensul că se poate avea in vedere diferența dintre valoarea despăgubirilor ce vor fi primite, actualizate si valoarea de piața a acestui imobil, neoperând în speță o dubla restituire, cum eronat a arătat apelantul-reclamant.

Curtea de apel a reținut că, in raport de conținutul Dispoziției nr. 6 din 14 ianuarie 2008 (de respingere a restituirii în natura si de propunere de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul in discuție) emisa de Primarul comunei Paulis, aceasta constituie un act civil de reparație, deoarece reclamantul apelant nu justifica in dosar un interes legitim, născut si actual in promovarea acțiunii sale. Pe cale de excepție se poate susține că reclamantul nu are nici calitate procesuala activa, iar pe fondul cauzei, că acțiunea lui este lipsită de temei legal (nefiind precizat si clarificat dacă este o acțiune in anularea unui act juridic ori o acțiune în constatarea nulității unui act juridic), atâta timp cât numai intimații pârâți menționați mai sus aveau posibilitatea legală să atace dispoziția de mai sus emisă de primar, in termen de 30 de zile, la Tribunalul Arad, secția civilă, conform art. 4 din respectiva Dispoziție.

Față de cele expuse, reținându-se că reclamantul apelant nu a făcut dovada existenței unor bunuri sau servicii pe care sa le ofere Primăria comunei Paulis, în echivalent si pentru că restituirea în natura a acestui imobil, nu mai este posibilă (el fiind înstrăinat legal chiriașilor menționați), în mod corect prin Dispoziția nr. 6 din 14 ianuarie 2008 s-a propus numai acordarea de despăgubiri, în c ondițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, soluție cu care au fost de acord și intimații pârâți, deși nu au atacat Dispoziția în termen si nici nu au declarat apel împotriva sentinței civile atacate prin apelul de fata, (prin care corect s-a respins acțiunea reclamantului). Față de considerentele expuse s-a ajuns la soluția deja arătată.

Împotriva deciziei civile nr. 10/A din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în termen legal a declarat recurs reclamantul Prefectul Județului Arad care, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte: În primul rând, arată că instanța de apel, prin respingerea apelului a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (2 1 ) din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora „dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate de județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al Instituției Prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.” . Mai arată că, susținerea instanței de apel că terenul în litigiu, fiind înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 nu mai poate fi restituit în natură, fiind legală stabilirea acordării de despăgubiri prin dispoziția nr. 6/2008, o apreciază ca nefondată în raport de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a pct. 16.9 alin. (1) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 247/2005.

O altă critică se referă la faptul că, în mod greșit s-a apreciat că efectuarea dovezii existenței unor alte bunuri sau servicii pe care le-ar fi putut oferi Primăria comunei Păuliș cu titlu de echivalent incumbă Instituției Prefectului, apreciere care este în contradicție totală cu prevederile pct. 16, pct. 9 1 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 247/2005. Se mai susține că, greșit s-a apreciat ca prematură susținerea reclamantului referitoare la faptul că dispoziția emisă de Primarul comunei Păuliș presupune o dublă restituire, fără să menționeze că propunerea vizează numai diferența dintre suma primită la data preluării abuzive a imobilului și valoarea de piață stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, în condițiile în care acest aspect este reglementat la pct. 1.4 lit. B) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reține ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin Dispoziția nr. 6 din 14 ianuarie 2008 emisă de Primarul comunei Păuliș a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în comuna Păuliș, înscris în C.F. nr. 3452, nr. top 990-991/b/1/1 și 990-991/1/2/2 compus din intravilan cu casa nr. 601, în suprafață totală de 888 mp. A fost reținută calitatea de persoane îndreptățite, conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a numiților W.A. și W.E. Pentru imobilul notificat și care nu mai poate fi restituit în natură, deoarece a fost înstrăinat în mod legal numiților L.I.

și L.M. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 23 din 15 august 1997, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare. Prefectul județului Arad a solicitat anularea dispoziției emisă de Primarul comunei Păuliș, susținând că primarul avea obligația să ofere alte bunuri în echivalent. Prin răspunsul înaintat instanței de către comuna Păuliș, cu privire la situația imobilelor disponibile care pot face obiectul compensării pentru imobilele revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a stabilit că ar exista 4 imobile disponibile, dar beneficiarii unei asemenea despăgubiri nu și-au exprimat acordul, în sensul acceptării vreunuia dintre aceste bunuri.

Înainte de a analiza criticile formulate de reclamant, trebuie precizat că, dispoziția contestată și a cărei anulare s-a solicitat este un act civil de reparație, dar recurentul-reclamant nu justifică un interes legitim, născut și actual în cauza de față, aspect în raport de care se constată că acesta nici nu are calitate procesuală activă. În ceea ce privește fondul cauzei, acțiunea reclamantului este lipsită de temei legal, din conținutul ei nerezultând cu claritate dacă este o acțiune în anularea unui act juridic sau o acțiune în constatarea nulității unui act juridic. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, singurii care aveau posibilitatea să atace dispoziția emisă de primar la Tribunalul Arad, secția civilă, erau intimații-pârâți din cauza de față.

De fapt, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri sau servicii pe care primarul comunei Păuliș să le fi putut oferi intimaților în echivalent pentru bunul solicitat, care nu mai poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat legal foștilor chiriași. Cu toate că, Primăria comunei Păuliș a evidențiat existența a patru imobile disponibile pentru restituirea în compensare cu imobilul în litigiu, intimații pârâți nu și-au manifestat opțiunea de a accepta compensarea cu un astfel de bun. În această situație, în mod corect s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, soluție cu care au fost de acord chiar intimații-pârâți. De fapt, este evident acest lucru în condițiile în care nu a fost atacată dispoziția și nici nu s-au exercitat căile de atac legale în instanță.

Față de aceste considerente, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată. Cu toate că recurentul-reclamant a invocat în criticile formulate și motivul prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., constând în interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății ori schimbării naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se reține că nu și-a motivat recursul sub acest aspect. În consecință, pentru considerentele expuse, urmează a se menține ca legală hotărârea instanței de apel și să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul Prefectul Județului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Prefectul Județului Arad împotriva deciziei civile nr. 10A din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2010.