ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin plângerea adresată la 3 decembrie 2008 Înaltei Curți, petentul L.A., domiciliat în București, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., a înțeles să atace rezoluțiile nr. 912/P din 30 septembrie 2008 și nr. 10425/6015/II/2/2008 adoptate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea plângerii petentul a susținut că rezoluțiile atacate sunt nelegale și netemeinice, prin încălcarea unor principii și norme privind efectuarea cercetărilor premergătoare, motivarea și interpretarea arbitrară a legii, neexaminarea și chiar ignorarea unor probe din dosar, toate acestea având consecință escamotarea obiecțiilor petentului și în final a adevărului în cauză.

S-a mai susținut că de fapt prin aceste demersuri s-a încercat acoperirea faptelor abuzive exercitate de C.V. – magistrat în cadrul Curții de Apel Pitești – cu prilejul întocmirii unei informări privind cererea de strămutare a dosarului nr. 4332/280/2007 al Tribunalului Argeș și care a fost înaintată Înaltei Curți spre a fi avută în vedere la soluționarea dosarului nr. 2870/1/2008. Prin rezoluția nr. 912/P/2008 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V. – judecător la Curtea de Apel Pitești, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 248 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., întrucât s-a constatat că faptele sesizate nu există. În fapt, din actele cauzei a rezultat că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a aflat spre soluționare cererea de strămutare a dosarului nr. 4332/280/2007 al Tribunalului Argeș (având ca obiect recursul împotriva unei hotărâri prin care petentului i se respinsese o plângere împotriva rezoluției din 13 noiembrie 2006, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești), formulată de petentul L.A. În vederea soluționării cererii de strămutare, petentul a depus, printre altele și concluzii scrise în care a fost criticată informarea Curții de Apel Pitești, cu nr. 367/3918 din 11 aprilie 2008, întocmită de judecător C.V.

Prin încheierea nr. 1053 din 2 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2870/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de trei judecători, a dispus respingerea cererii de strămutare, constatându-se că în cauză nu există niciuna din situațiile prevăzute expres și limitativ de art. 55 alin. (1) C. proc. pen. În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale s-a reținut de procuror că deși informarea întocmită de judecătorul C.V. a fost avută în vedere la soluționarea cererii de strămutare – aceasta procedând la redactarea informării – nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu în sensul prevederilor art. 248 și nu a prejudiciat interesele persoanelor enumerate de art. 248 C. pen., art. 248 1 C. pen.

și pentru aceleași motive nu există indicii de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Prin rezoluția nr. 10425/6015/II.2/2008 din 3 noiembrie 2008, emisă de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca neîntemeiată, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea petentului L.A. Procedând la judecarea plângerii, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., se constată că actele premergătoare începerii urmăririi penale au relevat următoarea stare de fapt: La 28 martie 2008, petentul L.A. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând strămutarea judecării dosarului nr. 4332/280/2007 al Tribunalului Argeș, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 2706/2007 a Judecătoriei Pitești, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., ce viza soluția adoptată în dosarul nr. 2327/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești. Informarea întocmită de judecător C.V. la 11 aprilie 2008, cuprinde un istoric al cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 4332/280/2007, expunerea motivelor de strămutare care fundamentau cererea numitului L.A., precum și aprecierea magistratului, în raport de solicitare și care opinau că judecata recursului se poate realiza în condiții de legalitate și imparțialitate la Tribunalul Argeș. Prin dispozițiile art. 57 C. proc. pen. se reglementează procedura la informare la soluționarea cererii de strămutare, prevederi legale din care reiese că persoana care face informarea nu are obligația să comenteze ori că se pronunțe asupra probelor administrate la instanța inferioară, acest atribut revenind doar completului de judecată care soluționează cauza în primă instanță sau într-o cale de atac.

A se proceda altfel, ar însemna a se aduce atingere principiilor independenței și supunerii numai legii, precum și al imparțialității care guvernează activitatea judecătorilor, principii consacrate în art. 3 alin. (3) al Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor. Ori din actele cauzei rezultă evident că, în întocmirea informării, judecătorul a respectat dispozițiilor art. 57 C. proc. pen. și prin întocmirea actului sau opiniile exprimate nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu în exercitarea cărora a întocmit actul ce l-a nemulțumit pe petent. Împrejurarea că petentul este nemulțumit de conținutul și concluziile informării nu este de natură să conducă la antrenarea răspunderii penale a persoanei care a instrumentat acest act cu respectarea legii, cunoscut fiind că singurul temei al instituirii răspunderii penale este săvârșirea unei fapte penale cu vinovăție, ceea ce nu este cazul în speță, pentru motivele arătate.

Drept urmare, pentru aceste considerații, soluția dispusă de procuror de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul C.V. este legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea plângerii formulată de petent, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca nefondată. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul L.A. împotriva rezoluției nr. 912/P/2008 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire penală și Criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2009.