ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea
formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
petiționara I.A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul
Dosarului nr. 647/39/2012 al Curții de Apel Suceava, motivând că la această
instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială datorită
împrejurărilor cauzei și calității părților.
A susținut că este
notar, iar urmare a plângerii formulate de numita C.D.L., a fost cercetată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar soluțiile de scoatere de sub
urmărire penală au fost desființate de Curtea de Apel Suceava, cauza fiind
reținută pentru judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate
la înșelăciune și abuz în serviciu.
Față de modalitățile
concrete în care a fost instrumentată cauza, raportat și la ecourile pe care
dosarul le-a avut în presă, petiționara a arătat că este îndreptățită să creadă
că imparțialitatea judecătorilor este știrbită.
În plus, avocatul
intimatei este în relații de afinitate cu judecătorul B.O. din cadrul Curții de
Apel Suceava, căruia i-a botezat un copil.
Potrivit art. 57 C.
proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.
Din informarea
transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că prin încheierea din 19
noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul penal nr.
647/39/2012, s-a admis plângerea formulată de petenta C.D.L. împotriva
ordonanțelor nr. 135/P/2010 din 27 iunie 2012 și nr. 279/II/2/2012 din 25 iulie
2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În ce privește
situația apărătorului intimatei C.D.L. instanța precizează că dosarul penal în
discuție nu a fost repartizat judecătorului B.O. și că, deși legătura de
afinitate invocată de petentă este reală, nu există nici un motiv să se
presupună vreo influență a acestui magistrat în soluția în cauză.
Examinând cererea
formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta nu
este fondată.
Potrivit art. 55
alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea
unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în
cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită
împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există
pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin
până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții
judiciari sau grefierii instanței.
În cauză, nici una
dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri
de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din
perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din
perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de
strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,
unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului
și justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a
hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele
au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței
europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de față,
Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele
expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, cererea formulată de petiționara I.A. pentru strămutarea judecării
cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 647/3 9/2012 al Curții de Apel
Suceava.
Obligă petiționarul
la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 februarie 2013.
Procesat de GGC - DG