ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petiționara I.A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 647/39/2012 al Curții de Apel Suceava, motivând că la această instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială datorită împrejurărilor cauzei și calității părților. A susținut că este notar, iar urmare a plângerii formulate de numita C.D.L., a fost cercetată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar soluțiile de scoatere de sub urmărire penală au fost desființate de Curtea de Apel Suceava, cauza fiind reținută pentru judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune și abuz în serviciu.

Față de modalitățile concrete în care a fost instrumentată cauza, raportat și la ecourile pe care dosarul le-a avut în presă, petiționara a arătat că este îndreptățită să creadă că imparțialitatea judecătorilor este știrbită. În plus, avocatul intimatei este în relații de afinitate cu judecătorul B.O. din cadrul Curții de Apel Suceava, căruia i-a botezat un copil. Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției. Din informarea transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că prin încheierea din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul penal nr. 647/39/2012, s-a admis plângerea formulată de petenta C.D.L. împotriva ordonanțelor nr. 135/P/2010 din 27 iunie 2012 și nr. 279/II/2/2012 din 25 iulie 2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În ce privește situația apărătorului intimatei C.D.L. instanța precizează că dosarul penal în discuție nu a fost repartizat judecătorului B.O. și că, deși legătura de afinitate invocată de petentă este reală, nu există nici un motiv să se presupună vreo influență a acestui magistrat în soluția în cauză. Examinând cererea formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiționara I.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 647/3 9/2012 al Curții de Apel Suceava. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2013. Procesat de GGC - DG