ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de strămutare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, petiționarul B.C.Ș. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce
formează obiectul Dosarului nr. 407/86/2010 al Curții de Apel Suceava.
În motivarea cererii sale,
petiționarul a arătat că la Curtea de Apel Suceava, la termenul din 5 decembrie
2012, apărătorul ales nu a fost lăsat să susțină excepțiile invocate. De
asemenea, consideră că i-a fost încălcat în mod flagrant dreptul la apărare
prin respingerea oricăror cereri de probe prin încheierea din 12 decembrie
2012, ceea ce demonstrează lipsa de imparțialitate a judecătorilor.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost
solicitate informații de la Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte
Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecția drepturilor și
libertăților fundamentale.
Din informarea transmisă de la
Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar,
Documentare, Protecția drepturilor și libertăților fundamentale, rezultă
următoarele:
Cauza a cărei strămutare se solicită a
fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, având ca obiect apelul
declarat de petiționarul B.C.Ș., de coinculpații din Dosarul nr. 407/86/2010 al
Tribunalului Suceava și de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, împotriva
sentinței penale nr. 59 din 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava.
În cauză s-a fixat prim termen de judecată
la 5 septembrie 2012, cauza fiind amânată la datele de 1 octombrie 2012, 5
noiembrie 2012, 5 decembrie 2012, 9 ianuarie 2013, 4 februarie 2013 și 4 martie
2013.
S-a apreciat că nu au fost identificate
elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o
instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea
judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale
sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una
dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători
sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
În cauză, nici una dintre cerințele
art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu este îndeplinită.
În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea
instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului
că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța
investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita
judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea
judecătorului și justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privința
imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele
lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările
concrete ale cauzelor.
În cazul de față, Curtea, în raport de
prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile
petentului nu sunt justificate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.;
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea formulată
de petiționarul B.C.Ș. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul
Dosarului nr. 407/86/2010, al Curții de Apel Suceava.
Obligă petiționarul la plata sumei de
100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13
martie 2013.