ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1917/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 23 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 32 896/3/2006 al Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B.P., constatându-se că această măsură este legală și temeinică.

Instanța investită cu soluționarea apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de natura infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, tentativă la omor calificat, și de împrejurarea că tulburarea organică de personalitate cu care a fost diagnosticat, pe fondul toxietilic, creează un sentiment de insecuritate în rândul familiei și al societății. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.P., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) – art. 76 lit. a C. pen., fiind condamnat în primă instanță prin sentința penală nr. 86 din 25 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, menținându-se starea de arest a acestuia. Astfel, cum în mod just a reținut, Curtea de Apel București, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond.

Față de gravitatea faptei și de împrejurările în care a fost comisă, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, în înțelesul art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel București urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva încheierii din 23 martie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 32896/3/2006 (nr. vechi 800/2007). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 6 aprilie 2007.