ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1428/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 411 din 25 octombrie 2011 Curtea de Apel București, Secția I penală a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul recurent-inculpat N.A. împotriva deciziei penale nr. 1577 din data de 31 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, în dosarul nr. 6065/2/2011 și a obligat petentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei, onorariu avocatului din oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 1577 din 31 august 2011 Curtea de Apel București, Secția I Penală, a respins ca inadmisibil recursul petentului N.A.

împotriva încheierii din 06 mai 2011 a Tribunalului București, Secția a Ii-a Penală. Prin încheierea din 06 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București s-a înaintat cauza completului legal investit cu soluționarea cererilor de abținere formulate de doamnele judecător A.C. și V.D. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul N.A., care a precizat prin înscrisul de la fila 3 că își retrage recursul, iar la termenul când s-a judecat recursul a depus motivele de recurs, arătând că acesta vizează încheierea din 15 iunie 2011. Curtea a constatat că fusese investită cu recursul împotriva încheierii din 06 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ii-a penală, încheiere pe care a apreciat-o ca nefiind atacabilă cu recurs, separat, motiv pentru care prin sentința penală nr. 1577/2011 a respins ca inadmisibil recursul.

Împotriva acestei hotărâri, petentul N.A. a formulat contestație la executare, susținând că nu s-a lămurit calea de atac a acestei hotărâri. Instanța investită cu soluționarea contestației la executare formulată de petent a apreciat că motivul invocat de către acesta nu se încadrează în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul N.A. învederând că la data soluționării contestației la executare de către Curtea de Apel București nu a fost atașat dosarul care a făcut obiectul acesteia. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Contestația la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a constatat un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a constatat în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare și executarea propriu zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.

Cazurile de contestație în anulare sunt prevăzute în mod limitativ în art. 461 C. proc. pen. lit. a)-d), respectiv: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Or, instanța, prin raportare la aceste cazuri de contestație la executare în mod corect a apreciat că motivul invocat de către petent nu se încadrează în niciunul dintre acestea, motiv pentru care a respins contestația acestuia.

Motivul de recurs invocat de către petent, în sensul că instanța nu a avut la dispoziție dosarul atunci când a soluționat contestația este lipsit de suport probator și nu este de natură a conduce la o reformare a hotărârii. Pentru considerentele ce preced, înalta Curte conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul N.A. împotriva sentinței penale nr. 411 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel București - Secția I Penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 mai 2012.