ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3574/2012

Asupra recursului de față:

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 304/F din 27 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara A.împotriva rezoluției nr. 201/II-2/2009 din 23 februarie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A obligat petiționara la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență, că a intervenit autoritatea de lucru judecat, întrucât anterior, prin sentința penală nr. 310 din 30 octombrie 2009, Curtea de

Apel București, secția I penală, printre altele, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul-făptuitor A.I. în calitate de reprezentant al A., împotriva ordonanței din data de 19 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București emisă în Dosarul nr. 1485/P/2008 și a rezoluției nr. 201/II/2/2009 din data de 23 februarie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a mai reținut, totodată că sentința penală nr. 310 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a rămas definitivă prin respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de petiționar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara A..

Recursul declarat de reprezentantul petiționarei este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare pentru următoarele considerente.

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între aceste regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este recursul împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.

În

acest sens, potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

În

consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond atacată cu recurs, a fost pronunțată la data de 27 iunie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că aceasta este o hotărâre definitivă.

Ca urmare a faptului că reprezentantul petiționarei a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul.

Înalta Curte constată că cererile formulate de reprezentantul petiționarei și arătate în practicaua prezentei hotărâri - respectiv cererea prin care se solicită conexarea Dosarelor nr. 5141/1/2012; nr. 7390/1/2010; nr. 4179/1/2011 și nr. 2565/2/2011 la Dosarul nr. 4568/1/2012 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, precum și cererea prin care reiterează și reactualizează excepțiile de neconstituționalitate formulate de Asociație în perioada 26 noiembrie 2010-2012 au un caracter accesoriu și acestea nu vor mai fi luate în considerare de instanță față de împrejurarea că recursul declarat de petiționară va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara A.împotriva sentinței penale nr. 304/F din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.