ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din 27 ianuarie 2011, Tribunalul Buzău s-a dispus condamnarea inculpaților: - U.V. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.) și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe o durată de 2 ani, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 359 C. proc.

pen. și punându-i în vedere obligațiile prevăzute de art. 86 1 C. pen.; - I.N. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 C. pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.), cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și punându-i în vedere obligațiile prevăzute de art. 86 3 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul I.N. suma de 400 lei și s-au anulat înscrisurile falsificate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că în luna septembrie 2009, inculpatul I.N. a pretins și primit în două tranșe suma de 2500 lei de la denunțătorii M.M. și M.D. pentru a le obține adeverințele necesare pensionării, sens în care a susținut că o cunoaște pe inculpata U.V., referent în cadrul Primăriei Ianca, jud. Brăila, care eliberează adeverințe false privind vechimea în muncă contra sumei de 100 lei pentru fiecare an de muncă. Primind prima tranșă de 500 lei, inculpatul I.N. i-a remis inculpatei U.V. împreună cu actele de identitate ale denunțătorilor, care în schimb i-a dat două cereri tipizate ce au fost completate și semnate de inculpat pentru soții M., acestea fiind înregistrate, la data de 28 septembrie 2009. După o săptămână, inculpata U.V.

a eliberat adeverințele care atestau că M.M. apare în fișele de evidență ale fostului CAP Ianca, vol. V, în perioadele 1971- 1973 și 1983-1986 realizând 1568 de norme, iar M.D. figurează în voi. nr. V, în perioada 1974 -1988 cu 3218 norme, primind în schimb de la inculpatul I.N. suma de 1500 lei și un telefon mobil. S-a mai reținut că a reținut că cele două fișe care au stat la baza întocmirii referatului de către inculpată și a eliberării adeverințelor semnate de primarul C.F.G. și secretarul S.A. sunt false, întrucât nu sunt semnate de niciun funcționar care să fi lucrat la fondul CAP, cu atât mai mult cu cât volumul V la care s-a făcut referire în cuprinsul acestora nu există, iar denunțătorii deși au lucrat în calitate de muncitori necalificați la mai multe CAP-uri din zonă, nu au putut să precizeze dacă au executat cărămizii o perioadă de 5 - 15 ani consecutivi la CAP Ianca.

În drept, s-a precizat că faptele inculpatei, care în calitatea de referent a falsificat un înscris oficial prin contrafacere, pe care l-a folosit pentru a întocmi un referat în baza căruia s-au eliberat două adeverințe false, primind în schimb suma de 2000 lei se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Deși inculpata nu a recunoscut infracțiunea de luare de mită, tribunalul a constatat vinovăția pe baza declarațiilor constante ale inculpatului I.N. potrivit cărora i-a dat acesteia în două rânduri suma de 2000 lei și un telefon mobil și a concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și datele care caracterizează persoana acesteia, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată și poziția parțial sinceră, motiv pentru care s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate. În raport de natura și gravitatea faptei de corupție s-a apreciat că inculpata este nedemnă a exercita drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. Vinovăția inculpatului I.N. a fost reținută pe baza poziției sale de recunoaștere, precum și a declarațiilor martorilor M.D. și M.M., iar faptele acestuia de a o determina pe inculpata U.V.

să întocmească în fals cele două adeverințe dându-i în schimb 2000 lei și un telefon mobil s-a considerat că se circumscriu elementelor constitutive al infracțiunilor prevăzute de 257 C. pen., art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., art. 290 și art. 25 raportat la art. 291 C. pen. Pedepsele aplicate inculpatului au fost individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind luat în considerare faptul că acesta a inițiat întreaga activitate infracțională, dar și poziția procesuală constant sinceră și lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care executarea pedepsei rezultante a fost suspendată sub supraveghere. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata U.V.

care a solicitat achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa întrucât nu le-a comis. Prin decizia penală nr. 178 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul declarat de inculpata U.V., extinzând efectele căii de atac și asupra inculpatului I.N., a desființat, în parte, pe latură penală, hotărârea atacată și rejudecând, a descontopit pedepsele rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpaților în pedepsele componente, schimbând încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 291 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. față de inculpată și din infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., art. 290 și art. 25 raportat la art. 291 C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. față de inculpat. A fost condamnată inculpata U.V. la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în final inculpata urmând să execute 3 ani închisoare. A fost condamnat inculpatul I.N. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în final inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Instanța de apel a reținut că situația de fapt stabilită de prima instanță este corectă și rezultă din declarațiile martorilor denunțători M.M. și M.D. coroborate cu cele ale inculpatului I.N., care în luna septembrie 2009 promițându-le denunțătorilor că îi poate ajuta contra sumei de 2.500 lei să se pensioneze, s-a prezentat la sediul Primăriei lanca, județul Brăila, unde inculpata U.V. i-a dat două cereri tipizate pe care le-a completat și semnat cu numele lui celor doi, prin care se solicita eliberarea unor adeverințe din care să rezulte normele și anii lucrați la CAP în scopul calculării pensiei. Ulterior, inculpata U.V., primind suma de 2.000 lei și un telefon mobil, a întocmit în fals două fișe și două referate pe baza cărora au fost redactate și eliberate două adeverințe pe care denunțătorii le-au folosit pentru a obține pensie pentru limită de vârstă.

Apărările inculpatei de nerecunoaștere a faptelor, inclusiv cele potrivit cărora ar fi întocmit referatele pe baza datelor existente în arhiva CAP lanca, au fost înlăturate ca neadevărate, întrucât conform proceselor verbale rezultă că în toate registrele cu numărul V au fost înscrise fișe anuale de pontaj, iar pe listele cu membrii cooperatori la fișă figurează numita N.Z. Pe de altă parte, s-a mai constatat că cei doi denunțătorii au lucrat la CAP lanca în sectorul de confecționare cărămidă și nu în cel vegetal, dar numai ca zilier pe o perioadă scurtă de timp. Ca atare, în raport de aceste împrejurări și de declarațiile martorilor denunțători și ale coinculpatului I.N. s-a apreciat că inculpata U.V.

a întocmit în fals cele două fișe anuale și a completat referatele de pe verso-ul cererilor în schimb primind anumite sume de bani, fapte ce se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de luare de mită și de fals intelectual. Instanța de prim control judiciar a reținut că inculpata în realizarea activității infracționale nu a folosit un înscris oficial sau sub semnătură privată în scopul producerii de consecințe juridice și nici nu a falsificat un înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, întrucât atribuțiile de serviciu ale acesteia constau în primirea cererilor de la foștii membrii cooperatori, iar pe baza verificărilor întocmea referate în vederea obținerii de adeverințe ce urmau să fie folosite în dosarele de pensionare pentru limită de vârstă.

Astfel, inculpata prin atestare unor date nereale în cele două fișe anuale și referate cu ocazia întocmirii acestora în realizarea atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau ca referent al primăriei a comis infracțiunea de fals intelectual, motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor de fals în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. Pentru această infracțiune instanța de apel, raportându-se la criteriile generale de individualizare prevăzute de lege, i-a aplicat inculpatei o pedeapsă în cuantum de 1 an. Pentru considerentele dezvoltate în legătură cu încadrarea juridică dată activității de falsificare desfășurată de inculpată, s-a considerat că se impune extinderea efectelor căii de atac declarată de aceasta și la inculpatul I.N.

S-a reținut că din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul I.N., luând o sumă de bani de la denunțători pentru le facilita obținerea unor documente necesare pensionării pentru limită de vârstă, a completat și semnat două cereri cu numele denunțătorilor, pe care le-a înmânat coinculpatei împreună cu suma de 2.000 lei, fapte care se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de complicitate la luare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată. S-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. presupune numai cumpărarea de influență, fără ca să aceasta să se finalizeze, respectiv funcționarul asupra căruia se lăsă să se creadă că există o influență să fi și întocmit actul pentru care au fost remise foloasele necuvenite sume de bani, caz în care sunt incidente dispozițiile referitoare la complicitate la luare de mită.

Instanța de prim control judiciar, deși a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită față de inculpatul I.N., nu a schimbat încadrarea juridică în acest sens întrucât calea de atac exercitată de inculpată poate fi extinsă în condițiile normei procesual penale doar în favoare, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. doar pentru infracțiunile de fals, întrucât s-a considerat că activitatea inculpatului se circumscrie infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. La stabilirea pedepsei pentru această infracțiune s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire, vârsta și conduita procesuală a inculpatului, în raport de care i-a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Pedepsele aplicate celor doi inculpați de către instanța de apel au fost contopite cu cele stabilite Ia fond pentru infracțiunile de corupție, iar pentru rezultantele de 3 ani închisoare s-au menținut dispozițiile de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpata U.V., care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârilor și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile de luare de mită și fals intelectual, întrucât probele administrate nu sunt suficiente pentru a fundamenta vinovăția sa. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpata U.V. ca fiind fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției.

Așadar, greșita examinare a probelor administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației de fapt. Înalta Curte constată că există contradicție evidentă între considerentele hotărârii de condamnare a inculpatei U.V. pentru infracțiunea de luare de mită și conținutul real al mijloacelor de probă, starea de fapt reținută prin hotărârile atacate fiind consecința ignorării și a denaturării probelor administrate. Chiar dacă, instanța de fond și cea de prim control judiciar, conformându-se dispozițiilor art. 356 lit. b) C. proc.

pen., au descris în expunerea hotărârilor împrejurările de fapt care au condus la reținerea infracțiunii de luare de mită în sarcina inculpatei au denaturat conținutul declarațiilor date inculpatul I.N. în cursul judecății și au ignorat aspecte esențiale din declarațiile martorilor B.Ș. și F.A. și ale denunțătorilor, care se coroborau cu cele susținute în mod constant de către inculpata U.V., pe parcursul procesului penal. În concret, s-a reținut că vinovăția inculpatei U.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită este dovedită de declarațiile inculpatului I.N. și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat. În realitate, atât în fața judecătorului fondului cât și la instanță de apel inculpatul I.N.

a arătat că nu i-a remis inculpatei U.V. suma de 2.500 lei primită de la denunțători în scopul eliberării adeverințelor necesare pensionării pentru limită de vârstă, aspecte confirmate și de martorele B.Ș. și F.A., secretare la Primăria Ianca, care nu au observat ca inculpata să primească vreo sumă de bani pentru a elibera respectivele documente, ba mai mult martora B. declarând că, deși are o memorie vizuală foarte bună, nu l-a văzut niciodată pe I.N. cu toate că a fost colegă de birou cu inculpata, iar cealaltă a susținut că a înregistrat cererile depuse de inculpat, eliberându-i ulterior adeverințele emise pe numele M.M. și M.D.

De altfel, singurul mijloc de probă care a fundamentat acuzația de luare de mită a fost declarația dată la urmărire penală de inculpatul I.N., care însă a fost retractată în faza judecății, în condițiile în care nici măcar denunțătorii nu au cunoscut demersurile făcute de inculpatul pentru obținerea adeverințelor, cu atât mai puțin să le fie prezentată inculpata, acestora solicitându-li-se doar suma de 2.500 lei pentru a fi se interveni în vederea eliberării documentelor necesare pentru pensionare. În plus, pe tot parcursul procesului penal inculpata U.V. a negat orice implicare în activitatea infracțională reținută în sarcina sa, arătând că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat pentru a întocmi în fals referatele și fișele anuale ce-i priveau pe denunțători.

Pe de altă parte, nici martorii S.A. (primar), H.M. (casier), G.M. (funcționar în domeniul tehnic), funcționari publici sau angajați ai Primăriei Ianca nu au prezentat împrejurări de fapt care să susțină acuzația de luare de mită reținută în sarcina inculpatei U.V. În acest context, înalta Curte de Casație si Justiție constată, din examinarea mijloacelor de probă de la urmărire penală, prin coroborare cu probatoriul administrat nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, că nu există probe care să dovedească vinovăția inculpatei U.V. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanțele inferioare făcând o gravă eroare de fapt când și-au fundamentat soluția de condamnare doar pe declarația inițială a inculpatului I.N.

asupra căreia a revenit în cursul judecății, motiv pentru care urmează să dispună achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de luare de mită. Alta este însă situația cu privire la fapta de fals intelectual, în condițiile în care inculpata U.V., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate atât în scris cât în ședință publică, nu a fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanțele inferioare, fiind neîntemeiate susținerile acestuia că nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. Din împrejurările de fapt, corect stabilite de tribunal și însușite de instanța de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești - declarațiile martorilor B.Ș.S.A., H.M.

și F.A., angajați ai Primăriei Ianca potrivit cărora inculpatei îi revenea atribuția, în calitate de secretar (arhivar) să efectueze verificări cu privire la vechimea în muncă a foștilor cooperatori ai CAP Ianca, în baza constatărilor întocmind un referat și adeverințele conform procedurii stabilite de organele de conducere ale primăriei, coroborate cu cele ale denunțătorilor M.M.

și M.D., care au susținut că doar primul dintre aceștia a lucrat ziler pentru o perioadă scurtă de timp, dar în sectorul cărămidărie, fișele anule și referatele privind activitatea denunțătorilor care conțin date false a căror întocmire intra în atribuțiile inculpatei, datele existente în registrele CAP Ianca care contrazic conținutul înscrisurilor anterior menționate și nu în ultimul rând declarațiile inculpatei care a recunoscut că avea ca atribuții de serviciu verificarea cererilor făcute de foști cooperatori și întocmirea referatelor necesare eliberării adeverințelor pentru obținerea pensionării, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatei U.V. sub aspectul infracțiunii de fals intelectual, chiar dacă aceasta nu a recunoscut fapta în scopul sustragerii de la răspunderea penală.

De fapt, prin criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raționamente care în opinia inculpatei i-ar putea demonstra nevinovăția sub aspectul infracțiunii de fals intelectual pentru care a fost condamnată, operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Constatând, așadar, că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. pentru infracțiunea de luare de mită, înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatei U.V., casând în parte hotărârile atacate urmează să dispună achitarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, rămânând ca executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., să fie suspendată sub supraveghere pe o durată de 3 ani termen de încercare, perioadă în care aceasta va respecta măsurile prevăzute de art. 86 C. pen., schimbarea modalității de executare fiind interzisă în condițiile exercitării recursului doar de către acesta, întrucât nu i se poate agrava situația juridică în propria cale de atac, menținându-se, totodată, celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata U.V. împotriva deciziei penale nr. 178 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie. Casează, în parte, decizia atacată, precum și sentința penală nr. 15 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare aplicată inculpatei U.V., în pedepsele componente de 1 an închisoare și 3 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpata U.V. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Urmează ca inculpata să execute pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

Aplică art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani. În baza art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata U.V. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Buzău; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

suspendă pedepsele accesorii pe durata executării pedepsei. În baza C. proc. pen. atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2012.