ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 27

ianuarie 2011, Tribunalul Buzău s-a dispus condamnarea inculpaților:

- U.V. la o

pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C.

pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.) și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe o durată de 2 ani, cu suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare,

atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și punându-i în

vedere obligațiile prevăzute de art. 86

1

C. pen.;

- I.N. la o

pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea

nr. 78/2000, 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 25 raportat la art. 288

alin. (1)

și (2) C. pen., 2

ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat

la art.

291 C. pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C.

pen.),

cu suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de

încercare,

atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și punându-i în

vedere obligațiile prevăzute de art. 86

3

C. pen.

În baza art. 118

lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul I.N. suma de 400 lei și s-au

anulat înscrisurile falsificate.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că în luna

septembrie 2009, inculpatul I.N. a

pretins și primit în două tranșe suma de 2500 lei de la denunțătorii M.M. și M.D.

pentru a le obține adeverințele necesare pensionării, sens în care a susținut

că o cunoaște pe inculpata

U.V., referent

în cadrul Primăriei Ianca, jud. Brăila, care eliberează

adeverințe false

privind vechimea în muncă contra sumei de 100 lei pentru fiecare an de muncă.

Primind prima tranșă de 500 lei,

inculpatul I.N. i-a remis inculpatei U.V. împreună cu actele de identitate ale

denunțătorilor, care în schimb i-a dat două cereri tipizate ce au fost

completate și semnate de inculpat pentru soții M., acestea fiind înregistrate,

la data de 28 septembrie 2009.

După o săptămână, inculpata U.V. a

eliberat adeverințele care atestau că M.M. apare în fișele de evidență ale

fostului CAP Ianca, vol. V, în perioadele 1971- 1973 și 1983-1986 realizând

1568 de norme, iar M.D. figurează în voi. nr. V, în perioada 1974 -1988 cu 3218

norme, primind în schimb de la inculpatul I.N. suma de 1500 lei și un telefon

mobil.

S-a mai reținut că a reținut că cele

două fișe care au stat la baza întocmirii referatului de către inculpată și a

eliberării adeverințelor semnate de primarul C.F.G. și secretarul S.A. sunt

false, întrucât nu sunt semnate de

niciun

funcționar care să fi lucrat la fondul CAP, cu atât mai mult cu cât volumul V

la

care s-a făcut referire în cuprinsul acestora nu există, iar

denunțătorii deși au lucrat în calitate de muncitori necalificați la mai multe

CAP-uri din zonă, nu au putut să precizeze dacă au executat cărămizii o

perioadă de 5 - 15 ani consecutivi la CAP Ianca.

În drept, s-a precizat că faptele

inculpatei, care în calitatea de referent a falsificat un înscris oficial prin

contrafacere, pe care l-a folosit pentru a întocmi un referat în baza căruia

s-au eliberat două adeverințe false, primind în schimb suma de 2000 lei se

circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin.

(1) și (2) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire

la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Deși inculpata nu a recunoscut

infracțiunea de luare de mită, tribunalul a constatat vinovăția pe baza

declarațiilor constante ale inculpatului I.N. potrivit cărora i-a dat acesteia

în două rânduri suma de 2000 lei și un telefon mobil și a concluziilor

raportului de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatei s-au avut în vedere gradul de

pericol social concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de

lege, dar și datele

care caracterizează persoana acesteia, respectiv

lipsa antecedentelor penale, vârsta

înaintată

și poziția parțial sinceră, motiv pentru care s-a considerat că scopul pedepsei

poate fi atins și fără privare de libertate.

În raport de natura și gravitatea

faptei de corupție s-a apreciat că inculpata este nedemnă a exercita drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen.

Vinovăția inculpatului I.N. a fost

reținută pe baza poziției sale de recunoaștere, precum și a declarațiilor

martorilor M.D. și M.M., iar faptele acestuia de a o determina pe inculpata U.V.

să întocmească în fals cele două adeverințe dându-i în schimb 2000 lei și un

telefon mobil s-a considerat că se circumscriu elementelor constitutive al

infracțiunilor prevăzute de 257 C. pen., art. 25 raportat la art. 288 alin. (1)

și (2) C. pen., art. 290 și art. 25 raportat la art. 291 C. pen.

Pedepsele aplicate inculpatului au

fost individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

fiind luat în considerare faptul că acesta a inițiat întreaga activitate

infracțională, dar și poziția procesuală constant sinceră și lipsa

antecedentelor penale, motiv pentru care executarea pedepsei rezultante a fost

suspendată sub supraveghere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel inculpata U.V. care a solicitat achitarea pentru toate infracțiunile

reținute în sarcina sa întrucât nu le-a comis.

Prin decizia penală nr. 178 din 15

noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu

Minori și de Familie a admis apelul declarat de inculpata U.V., extinzând

efectele căii de atac și asupra inculpatului

I.N.,

a desființat, în parte, pe latură penală, hotărârea atacată și rejudecând, a

descontopit pedepsele rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpaților în

pedepsele

componente, schimbând încadrarea juridică din infracțiunile

prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 291 C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. față de inculpată și din

infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) și (2)

C. pen., art. 290 și art. 25 raportat la art. 291

C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 290

C. pen. față de inculpat.

A fost condamnată inculpata U.V. la 1

an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., pedeapsă ce a

fost contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

în final inculpata urmând să execute 3 ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul I.N. la 6

luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., pedeapsă ce

a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în final

inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Instanța

de apel a reținut că situația de fapt stabilită de prima instanță este corectă

și rezultă din declarațiile martorilor denunțători M.M. și M.D. coroborate cu

cele ale inculpatului I.N., care în luna septembrie 2009 promițându-le

denunțătorilor că îi poate ajuta contra sumei de 2.500 lei să se pensioneze,

s-a prezentat la sediul Primăriei lanca, județul Brăila, unde inculpata U.V.

i-a dat două cereri tipizate pe care le-a completat și semnat cu numele lui

celor doi, prin care se solicita eliberarea unor adeverințe din care să rezulte

normele și anii lucrați la CAP în scopul calculării pensiei.

Ulterior,

inculpata U.V., primind suma de 2.000 lei și un telefon

mobil, a întocmit în fals două fișe și

două referate pe baza cărora au fost redactate și eliberate două adeverințe pe

care denunțătorii le-au folosit pentru a obține pensie pentru limită de vârstă.

Apărările inculpatei de nerecunoaștere

a faptelor, inclusiv cele potrivit cărora ar fi întocmit referatele pe baza

datelor existente în arhiva CAP lanca, au fost înlăturate ca neadevărate,

întrucât conform proceselor verbale rezultă că în toate registrele cu numărul V

au fost înscrise fișe anuale de pontaj, iar pe listele cu membrii cooperatori

la fișă figurează numita N.Z.

Pe de altă parte, s-a mai constatat că

cei doi denunțătorii au lucrat la CAP lanca în sectorul de confecționare

cărămidă și nu în cel vegetal, dar numai ca zilier pe o perioadă scurtă de

timp.

Ca atare, în raport de aceste

împrejurări și de declarațiile martorilor denunțători și ale coinculpatului I.N.

s-a apreciat că inculpata U.V. a întocmit în fals cele două fișe anuale și a

completat referatele de pe verso-ul cererilor în schimb primind anumite sume de

bani, fapte ce se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de

luare de mită și de fals intelectual.

Instanța de prim control judiciar a

reținut că inculpata în realizarea activității infracționale nu a folosit un

înscris oficial sau sub semnătură privată în scopul producerii de consecințe

juridice și nici nu a falsificat un înscris oficial prin contrafacerea scrierii

sau subscrierii, întrucât atribuțiile de serviciu ale acesteia constau în

primirea cererilor de la foștii membrii cooperatori, iar pe baza verificărilor

întocmea referate în vederea obținerii de adeverințe ce urmau să fie folosite

în dosarele de pensionare pentru limită de vârstă.

Astfel, inculpata prin atestare unor

date nereale în cele două fișe anuale și referate cu ocazia întocmirii acestora

în realizarea atribuțiilor de serviciu ce-i

reveneau

ca referent al primăriei a comis infracțiunea de fals intelectual, motiv pentru

care s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor de fals în infracțiunea

prevăzută de art. 289 C. pen.

Pentru această infracțiune instanța de

apel, raportându-se la criteriile generale de individualizare prevăzute de

lege, i-a aplicat inculpatei o pedeapsă în cuantum de 1 an.

Pentru

considerentele dezvoltate în legătură cu încadrarea juridică dată activității

de falsificare desfășurată de

inculpată, s-a considerat că se impune extinderea efectelor căii de atac

declarată de aceasta și la inculpatul I.N.

S-a reținut că din probele

administrate rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul I.N., luând o sumă de

bani de la denunțători pentru le facilita obținerea unor documente necesare

pensionării pentru limită de vârstă, a completat și semnat două cereri cu

numele denunțătorilor, pe care le-a înmânat coinculpatei împreună cu suma de

2.000 lei, fapte care se circumscriu elementelor constitutive ale

infracțiunilor de complicitate la luare de mită și fals în înscrisuri sub

semnătură privată.

S-a constatat că infracțiunea

prevăzută de art. 257 C. pen. presupune numai cumpărarea de influență, fără ca

să aceasta să se finalizeze, respectiv funcționarul asupra căruia se lăsă să se

creadă că există o influență să fi și întocmit actul pentru care au fost remise

foloasele necuvenite sume de bani, caz în care sunt incidente dispozițiile referitoare

la complicitate la luare de mită.

Instanța de prim control judiciar,

deși a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la luare de mită față de inculpatul I.N., nu a schimbat încadrarea

juridică în acest sens întrucât calea de atac exercitată de inculpată poate fi

extinsă în condițiile normei procesual penale doar în favoare, motiv pentru

care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. doar pentru infracțiunile

de fals, întrucât s-a considerat că activitatea inculpatului se

circumscrie infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură privată.

La stabilirea pedepsei pentru această

infracțiune s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul

de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire, vârsta și conduita

procesuală a inculpatului, în raport de care i-a fost aplicată inculpatului o

pedeapsă de 6 luni închisoare.

Pedepsele aplicate celor doi inculpați

de către instanța de apel au fost contopite cu cele stabilite Ia fond pentru

infracțiunile de corupție, iar pentru rezultantele de 3 ani închisoare s-au

menținut dispozițiile de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs, în termen legal, inculpata U.V., care, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârilor și

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile de luare de mită

și fals intelectual, întrucât probele administrate nu sunt suficiente pentru a

fundamenta vinovăția sa.

Examinând hotărârile atacate prin

prisma cazului de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,

precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte

apreciază recursul declarat de inculpata U.V. ca fiind fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când

s-a

comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții

greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare

ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în

existența sau

inexistența lor, în natura

acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin

neluarea

în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului

acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita

examinare a probelor administrate la instanța de fond, sens în care se constată

că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră

că anumite probe demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din

mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în

reținerea situației de fapt.

Înalta Curte

constată că există contradicție evidentă între considerentele hotărârii

de condamnare a inculpatei U.V. pentru

infracțiunea de luare de mită

și conținutul

real al mijloacelor de probă, starea de fapt reținută prin hotărârile atacate

fiind

consecința ignorării și a denaturării probelor administrate.

Chiar dacă,

instanța de fond și cea de prim control judiciar, conformându-se dispozițiilor art.

356 lit. b) C. proc. pen., au descris în expunerea hotărârilor împrejurările de

fapt care au condus la reținerea infracțiunii de luare de mită în sarcina

inculpatei au denaturat conținutul declarațiilor date inculpatul I.N. în cursul

judecății și au ignorat aspecte esențiale din declarațiile martorilor B.Ș. și F.A.

și ale denunțătorilor, care se coroborau cu cele susținute în mod constant de

către inculpata U.V., pe parcursul procesului penal.

În concret, s-a reținut că vinovăția inculpatei U.V. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de luare de

mită este dovedită de declarațiile inculpatului I.N. și concluziile raportului

de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat.

În realitate,

atât în fața judecătorului fondului cât și la instanță de apel inculpatul

I.N. a arătat că nu i-a remis inculpatei U.V.

suma de 2.500 lei primită de la denunțători în scopul eliberării adeverințelor

necesare pensionării pentru

limită de vârstă, aspecte confirmate și de

martorele B.Ș. și F.A., secretare la Primăria Ianca, care nu au observat ca

inculpata să primească vreo sumă de bani pentru a elibera respectivele

documente, ba mai mult martora B.

declarând

că, deși are o memorie vizuală foarte bună, nu l-a văzut niciodată pe I.N.

cu toate că a fost colegă de birou cu inculpata, iar cealaltă a susținut că a

înregistrat cererile depuse de inculpat, eliberându-i ulterior adeverințele

emise pe numele M.M. și M.D.

De altfel, singurul mijloc de probă

care a fundamentat acuzația de luare de mită a fost declarația dată la urmărire

penală de inculpatul I.N., care însă a fost

retractată

în faza judecății, în condițiile în care nici măcar denunțătorii nu au cunoscut

demersurile făcute de inculpatul pentru obținerea adeverințelor, cu atât mai

puțin să le

fie prezentată inculpata, acestora solicitându-li-se doar

suma de 2.500 lei pentru a fi se interveni în vederea eliberării documentelor

necesare pentru pensionare.

În plus, pe tot parcursul procesului

penal inculpata U.V. a negat orice implicare în activitatea infracțională

reținută în sarcina sa, arătând că nu a primit nicio sumă de bani de la

inculpat pentru a întocmi în fals referatele și fișele anuale ce-i priveau pe

denunțători.

Pe de altă parte, nici martorii S.A. (primar),

H.M. (casier), G.M. (funcționar în domeniul tehnic), funcționari publici sau

angajați ai Primăriei Ianca nu au prezentat împrejurări de fapt care să susțină

acuzația de luare de mită reținută în sarcina inculpatei U.V.

În acest context, înalta Curte de

Casație si Justiție constată, din examinarea mijloacelor de probă de la

urmărire penală, prin coroborare cu probatoriul administrat nemijlocit în

cursul cercetării judecătorești, că nu există probe care să dovedească

vinovăția inculpatei U.V. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 254 alin.

(1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanțele inferioare

făcând o gravă eroare de fapt când și-au fundamentat soluția de condamnare doar

pe declarația inițială a inculpatului I.N. asupra căreia a revenit în cursul

judecății, motiv pentru care urmează să dispună achitarea inculpatei în temeiul

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de luare de mită.

Alta este însă situația cu privire la

fapta de fals intelectual, în condițiile în care inculpata U.V., în cadrul

motivelor de recurs dezvoltate atât în scris cât în ședință publică, nu a fost

în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între

conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanțele

inferioare, fiind neîntemeiate susținerile acestuia că nu a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 289 C. pen.

Din împrejurările de fapt, corect

stabilite de tribunal și însușite de instanța de prim control judiciar,

rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de

urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești - declarațiile

martorilor B.Ș.S.A., H.M. și F.A.,

angajați

ai Primăriei Ianca potrivit cărora inculpatei îi revenea atribuția, în calitate

de

secretar (arhivar) să efectueze verificări cu privire la vechimea în

muncă a foștilor cooperatori ai CAP Ianca, în baza constatărilor întocmind un

referat și adeverințele conform procedurii stabilite de organele de conducere

ale primăriei, coroborate cu cele ale denunțătorilor M.M. și M.D., care au

susținut că doar primul dintre aceștia a lucrat ziler pentru o perioadă scurtă

de timp, dar în sectorul cărămidărie, fișele anule și referatele privind

activitatea denunțătorilor care conțin date false a căror întocmire intra în

atribuțiile inculpatei, datele existente în registrele CAP Ianca care contrazic

conținutul înscrisurilor anterior menționate și nu în ultimul rând declarațiile

inculpatei care a recunoscut că avea ca atribuții de serviciu verificarea

cererilor făcute de foști cooperatori și întocmirea referatelor necesare

eliberării adeverințelor pentru obținerea pensionării, dovedesc, dincolo de

orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatei U.V. sub aspectul infracțiunii

de fals intelectual, chiar dacă aceasta nu a recunoscut fapta în scopul

sustragerii de la răspunderea penală.

De fapt, prin criticile formulate se

tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor

raționamente care în opinia inculpatei i-ar putea demonstra

nevinovăția sub aspectul infracțiunii de fals

intelectual pentru care a fost condamnată,

operațiune ce nu este permis

a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen.

Constatând, așadar, că, în cauză, este

incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

pentru infracțiunea de luare de mită, înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (2)

lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatei U.V., casând în parte

hotărârile atacate urmează să dispună achitarea inculpatei pentru infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

rămânând ca executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 289 C. pen., să fie suspendată sub supraveghere pe o durată

de 3 ani termen de încercare, perioadă în care aceasta va respecta măsurile prevăzute

de art. 86 C. pen., schimbarea modalității de executare fiind interzisă în

condițiile exercitării recursului doar de către acesta, întrucât nu i se poate

agrava situația juridică în propria cale de atac, menținându-se, totodată,

celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata U.V.

împotriva deciziei penale nr. 178 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Casează, în parte, decizia atacată, precum și sentința penală nr. 15

din 27 ianuarie

2011 a

Tribunalului Buzău și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă, de

3 ani închisoare aplicată inculpatei U.V., în pedepsele componente de 1 an

închisoare și 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpata U.V. pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de

art. 254

alin. (1)

C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Urmează ca inculpata să execute

pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

Aplică art. 71 C. pen. și art. 64 lit.

a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen. dispune suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 86 C. pen., pe durata

termenului de încercare, inculpata U.V. se va supune următoarelor măsuri de

supraveghere:

a)

să se prezinte la datele fixate de

Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Buzău;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

suspendă pedepsele accesorii pe durata executării pedepsei.

În baza C. proc. pen. atrage atenția

inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

ambelor hotărâri.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

aprilie 2012.