ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 108 din 9 ianuarie 2009, Judecătoria sectorului 4 București a declinat competența în favoarea Tribunalului, secția civilă, pentru soluționarea cauzei în primă instanță conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., constatând că valoarea obiectului pricinii este mai mare de 500.000 RON. Prin Sentința civilă nr. 638 din 5 mai 2009, Tribunalul București, secția civilă a anulat cererea reclamantei SC F.R. SRL ca insuficient timbrată, iar prin Decizia civilă nr. 118/A din 16 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cauza a fost trimisă spre rejudecare pe fond, constatând că prin măsura anulării cererii ca insuficient timbrată, prima instanță a încălcat dreptul de acces la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, cauza urmând să fie soluționată pe fond.

În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 1326 din 7 iulie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC F.R. SRL în contradictoriu cu pârâții T.M., G.C. și V.D. A respins ca neîntemeiată cererea pârâților privind acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 28 februarie 2008, promitentul cumpărător S.Ș.F.

s-a obligat să cumpere terenul pârâților promitenți-vânzători, situat în localitatea Frumușani, județul Călărași, în suprafață de 4.113,32 mp., pentru prețul de 185.100 euro, din care s-a achitat la data autentificării antecontractului suma de 6.000 euro, reprezentând avans din preț, iar pârâții promitenți-vânzători s-au obligat să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică în termen de 60 de zile de la data autentificării antecontractului, la același Biroul Notarilor Publici Asociația "A.P.R. și D.C.", că prin actul de cesiune autentificat din 21 iulie 2008, promitentul cumpărător S.Ș.F. și-a cedat drepturile și obligațiile sale, dobândite, respectiv asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 28 februarie 2008, către reclamanta SC F.R.

SRL, al cărei administrator este, prețul cesiunii fiind de 6.000 euro, echivalentul sumei de 21.348 RON, iar prin actul adițional din 21 iulie 2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociația "A.P.R. și D.C.", între cesionara SC F.R. SRL reprezentată prin S.Ș.F. și promitenții vânzători T.M., V.D. și G.C., a intervenit un nou acord prin care potrivit art. 1, părțile contractante au hotărât suplimentarea avansului acordat la 28 februarie 2008 cu suma de 6.000 euro, urmând ca restul prețului în sumă de 173.100 euro să se achite la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, prin art. 2, părțile convenind "prelungirea termenului de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare privind terenul de 4.113,32 mp.

situat în extravilanul comunei Frumușani, județul Călărași, tarlaua 1/1 parcela 6, în termen de trei luni începând de la data autentificării actului adițional, adică până la 21 octombrie 2008", celelalte dispoziții ale antecontractului rămânând neschimbate. A mai reținut instanța, în baza probelor administrate, că reclamanta nu a dovedit în niciun fel aspectul că datorită culpei pârâților nu a mai putut obține o linie de credit pentru data de 21 octombrie 2008, pentru care a primit documentația de la pârâți, împrejurare față de care cererea reclamantei, prin care a solicitat rezoluțiunea antecontractului și activarea clauzei penale, respectiv obligarea pârâților să-i plătească suma de 36.000 de euro, a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât culpa privind nerealizarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică nu a revenit pârâților promitenți-vânzători, ci acțiunilor intempestive și de rea-credință ale promitentei-cumpărătoare.

Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit pactului comisoriu de gradul IV inserat de părți în convenție, s-a prevăzut că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare se desființează de plin drept, fără somație, notificare sau punere în întârziere, "în cazul în care T.M., V.D. și G.C., promitenți vânzători, nu vor mai dori perfectarea contractului de vânzare-cumpărare sau în situația în care din măsurătorile cadastrale, terenul ce se vinde nu va mai avea aceeași poziție, respectiv pe latura de S-V pe sensul de deplasare București - Oltenița (cu o toleranță de 10 m. înapoi/înainte de borna kilometrică X)", situație care nu s-a regăsit în cauză, pentru a se constata că ar fi intervenit rezoluțiunea de drept.

Cum primele două capete de cerere au fost neîntemeiate și au fost respinse, tribunalul a respins și capătul al treilea din cererea reclamantei referitor la obligarea pârâților la plata dobânzii legale privind suma de 36.000 de euro, de la data punerii în întârziere și până la plata efectivă a acestei sume, această obligație fiind subsidiară față de primele două cereri și urmând soarta acțiunii principale, iar cât privește cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, tribunalul a apreciat că aceasta a fost neîntemeiată și a respins-o, întrucât la dosar nu s-au depus dovezi în acest sens privind cheltuielile efectuate. Reclamanta SC F.R.S SRL a declarat apel împotriva evocatei sentințe.

Apelanta reclamantă a reproșat instanței de fond interpretarea eronată a materialului probatoriu administrat în cauză și neluarea în considerare a importanței termenului în condițiile în care antecontractul, cesiunea acestuia, precum și actele adiționale au fost prelungite de-a lungul timpului, de două ori, tocmai pentru ca intimații-pârâți să procure toate actele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 128/A din 22 martie 2012, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În fundamentarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut, în esență, că întrucât în cauză nu a fost activat pactul comisoriu, nu a devenit incidență nici clauza penală, că nefiind îndeplinită cel puțin, cerința evocată, a neexecutării obligațiilor, nu poate interveni nici sancțiunea rezoluțiunii judiciare solicitate, din această perspectivă criticile apelantei fiind neîntemeiate, deoarece dreptul comun în materie de rezoluțiune, permite respingerea de către organul judiciar, a acestei sancțiuni chiar și în situația depășirii termenului, astfel cum s-a evocat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC F.R. SRL București, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., considerând că atât instanța de fond, cât și cea de apel au interpretat greșit antecontractul de vânzare-cumpărare, au schimbat înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestuia și că, totodată, hotărârile atacate au fost date cu aplicarea greșită a legii.

Cu titlu prealabil recurenta-reclamantă consideră că instanța de apel a făcut o analiză inutilă a pactului comisoriu de gradul IV în condițiile în care recurenta a solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru nerespectarea termenului prevăzut pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, instanța de apel făcând o confuzie în ceea ce privește motivul concret pentru care s-a solicitat rezoluțiunea antecontractului, în condițiile în care aceasta reține că s-a solicitat rezoluțiunea ca urmare a faptului că intimații-pârâți nu au procurat certificatul fiscal și extrasul de carte funciară necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare față de faptul că reclamanta a solicitat rezoluțiunea antecontractului pentru nerespectarea termenului stabilit în acest scop.

Apreciază recurenta-reclamantă că instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 1021 C. civ., în favoarea intimaților-pârâți, considerând că neprezentarea actelor necesare vânzării la termenul stipulat în contract nu are o înrâurire semnificativă în ceea ce privește desființarea antecontractului de vânzare-cumpărare, iar aceasta în condițiile în care intimații-pârâți și-au manifestat intenția de a încheia contractul de vânzare-cumpărare. Astfel, recurenta-reclamantă invocând principiul forței obligatorii - pacta sunt servanda, reglementat de art. 969 C. civ., precizează că nu există excepții care să se suprapună pe situația dedusă judecății din prezenta cauză și cu atât mai puțin art. 1021, în condițiile în care termenul, astfel cum este reglementat în art. 1022 - 1025 vechiul C. civ., a fost stipulat atât în favoarea intimaților-pârâți, cât și în favoarea recurentei, astfel că acesta trebuia respectat întocmai de ambele părți.

Arată recurenta că în aplicarea art. 977 din vechiul C. civ. interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, or, intenția comună a fost de a se încheia contractul de vânzare-cumpărare la termenul stipulat în acest sens, faptul nerespectării acestui termen de intimații-pârâți trebuind sancționat prin plata unei despăgubiri bănești. Consideră de asemenea recurenta, că o importantă regulă de interpretare a contractului este cea reglementată de art. 970 alin. (2) vechiul C. civ., convențiile obligând nu numai la aceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.

Conchide recurenta-reclamantă în sensul că aceste reguli de bază pentru interpretarea contractelor au fost răstălmăcite și aplicate de instanțe, în contra a ceea ce era vădit neîndoielnic cuprins în conținutul antecontractului, că prin interpretarea deficitară a antecontractului se înfrânge principiul forței obligatorii a actului juridic civil, fundamentat pe două elemente, respectiv necesitatea stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile și imperativul moral al respectării cuvântului dat. Intimații-pârâți T.M., G.C. și V.D. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare ca sancțiune pentru neprezentarea de către pârâți a certificatului fiscal și a extrasului de carte funciară, în condițiile în care prin antecontract părțile stipulaseră un pact comisoriu de gradul IV, preluat și în actul adițional din 28 februarie 2008. Așadar, reclamanta nu a înțeles să dea efectivitate acestui pact comisoriu de ultim grad, în cadrul termenului său judiciar, instanța fiind chemată să se pronunțe, în virtutea principiului disponibilității, asupra rezoluțiunii antecontractului dar numai ca sancțiune a îndeplinirii de către pârâți a obligațiilor de prezentare a certificatului fiscal și a extrasului de carte funciară.

Din probatoriul administrat a rezultat cu evidență că intimații-pârâți și-au îndeplinit în termen obligațiile ce le reveneau, aspect ce reiese din încheierea de certificare de fapte din 29 octombrie 2008 întocmită de Biroul Notarilor Publici Asociația A.P.R. și D.C. - la care se raportează ambele instanțe, astfel că soluția pronunțată este în acord cu dreptul comun în materia rezoluțiunii judiciare consacrat de art. 1021 C. civ. care permite evitarea sancțiunii dacă partea își execută obligațiile chiar pe parcursul procesului în rezoluțiune. Așadar, instanța de apel a examinat rezoluțiunea antecontractului și din perspectiva termenului în care au fost aduse la îndeplinire obligațiile asumate de intimații-pârâți, neputându-i-se reproșa că face o confuzie cu privire la motivul pentru care s-a solicitat rezoluțiunea sau că aplică cu părtinire dispozițiile legale incidente, respectiv art. 1021 - 1022 - 1025 din vechiul C. civ.

Neactivarea pactului comisoriu a condus implicit la neactivarea clauzei penale la care se raportează, potrivit căreia recurenta-reclamantă este îndreptățită la obținerea dublului avans plătit. Din aceste rațiuni și aserțiunile recurentei-reclamante cu privire la aplicarea și interpretarea greșită de către instanță a regulilor de interpretare a contractelor cuprinse în art. 970 alin. (2), art. 977, a art. 969 Cod civil sunt nefondate, instanța de apel dând clauzelor antecontractului înțelesul pe care însăși părțile l-au avut în vedere la momentul încheierii convenției. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC F.R. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 128-A din 22 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 martie 2013. Procesat de GGC - NN