ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2488/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, contestatoarea SC P. SA a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal de aplicare a sechestrului din 16 iunie 2008 încheiat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru suma de 56.664,20 lei reprezentând creanța fiscală și împotriva titlului executoriu din 03 martie 2004, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să lămurească titlul executoriu în sensul de a constata că, prin sentința civilă nr. 2435/2007 definitivă și irevocabilă, s-a constatat prescripția creanțelor din 1999, să dispună anularea titlului executoriu din 03 martie 2004, a procesului-verbal de aplicare a sechestrului din 16 iunie 2008 și a executării silite, iar în subsidiar, să se constate că suma de 56.664,20 lei a fost stabilită prin încălcarea art. 21 din O.G.

nr. 51/1998 și, pe cale de consecință, să dispună anularea executării silite și a procesului-verbal de aplicare a sechestrului din 16 iunie 2008. Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 7338 din 20 noiembrie 2009, a admis cererea formulată de contestatoare și a dispus anularea actelor de executare silită, efectuate în dosarul execuțional nr. 4962 din 03 martie 2004 aparținând intimatei. Împotriva acestei sentințe, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat recurs, iar, prin decizia nr. 603/R/CA din 28 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis recursul, s-a casat sentința pronunțată de Judecătoria Oradea și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 143 de la 5 noiembrie 2010, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC P. SA ca tardiv formulată, cu motivarea că prezenta contestație a fost înregistrată la data de 27 iunie 2008, iar actul începător de executare este somația colectivă de plată din 04 martie 2004 emisă de către A.V.A.S. la sediul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate Bihor în data de 15 martie 2004; în aceste condiții, termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. începe să curgă de la această din urmă dată, situație în care contestatoarea este decăzută din dreptul de a formula contestație la executare conform art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., termenul de 15 zile împlinindu-se la data de 31 martie 2004. Împotriva acestei decizii, contestatoarea SC P. SA a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În argumentarea motivelor de recurs, contestatoarea a arătat că instanța de apel a motivat soluția pe excepția tardivității cu privire la un alt titlu executoriu decât cel cu care a fost învestită instanța de fond, impunându-se casarea hotărârii recurate în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea introductivă, SC P. SA a înțeles să formuleze contestație împotriva procesului verbal de aplicare a sechestrului din 16 iunie 2008 și a titlului executoriu din 03 martie 2004, rectificat ca având numărul din 4 martie 2004, așa cum rezultă din procesele verbale de constatare și îndreptare eroare materială și afișare încheiate de intimata A.V.A.S.

la data de 07 octombrie 2008 ( filele 28 și 37 dosar fond). Titlul executoriu contestat, pe a cărui anulare a fost învestită instanța să se pronunțe, respectiv titlul executoriu, nu a fost afișat prin somație colectivă și nu a fost comunicat prin înștiințare de plată, rectificarea numărului acestuia făcându-se ulterior procesului verbal de aplicare a sechestrului de la 16 iunie 2008, respectiv la data de 7 octombrie 2008. În aceste condiții, termenul de 15 zile de exercitare a contestației la executare prevăzut de art. 401 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 44 din O.U.G.

nr. 51/1998 începe să curgă de la data luării la cunoștință de actul de executare, în speță aceasta fiind data procesului verbal de aplicare a sechestrului, respectiv 16 iunie 2008. Având în vedere că SC P. SA a înregistrat contestația la data de 27 iunie 2008, înalta Curte reține că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat că recurenta este decăzută din dreptul de a mai formula contestație la executare conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., deoarece contestația a fost formulată cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 401 C. proc. civ., eroarea fiind imputabilă exclusiv intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Constatând că au fost încălcate dispozițiile legale incidente în speță anterior menționate, înalta Curte, reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. coroborat cu art. 312 pct. 5 din același act normativ, admite recursul declarat de SC P. SA Oradea împotriva sentinței nr. 143 de la 5 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a Vi-a Comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC P. SA Oradea împotriva sentinței nr. 143 de la 5 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a Vi-a Comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2011.