ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2488/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea,

contestatoarea SC P. SA a formulat contestație la executare împotriva

procesului-verbal de aplicare a sechestrului din 16 iunie 2008 încheiat de

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru suma de 56.664,20

lei reprezentând creanța fiscală și împotriva titlului executoriu din 03 martie

2004, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să lămurească

titlul executoriu în sensul de a constata că, prin sentința civilă nr. 2435/2007

definitivă și irevocabilă, s-a constatat prescripția creanțelor din 1999, să

dispună anularea titlului executoriu din 03 martie 2004, a procesului-verbal de

aplicare a sechestrului din 16 iunie 2008 și a executării silite, iar în

subsidiar, să se constate că suma de 56.664,20 lei a fost stabilită prin

încălcarea art. 21 din O.G. nr. 51/1998 și, pe cale de consecință, să dispună

anularea executării silite și a procesului-verbal de aplicare a sechestrului din

16 iunie 2008.

Judecătoria

Oradea, prin sentința civilă nr. 7338 din 20 noiembrie 2009, a admis cererea

formulată de contestatoare și a dispus anularea actelor de executare silită,

efectuate în dosarul execuțional nr. 4962 din 03 martie 2004 aparținând

intimatei.

Împotriva

acestei sentințe, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a

formulat recurs, iar, prin decizia nr. 603/R/CA din 28 iunie 2010 pronunțată de

Tribunalul Bihor, s-a admis

recursul, s-a

casat sentința pronunțată de Judecătoria Oradea și s-a trimis

cauza spre

competentă soluționare Curții de Apel București.

Curtea

de Apel București, prin sentința comercială nr. 143 de la 5 noiembrie 2010, a

respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC P. SA ca tardiv

formulată, cu motivarea că prezenta contestație a fost înregistrată la data de

27 iunie 2008, iar actul începător de executare este somația colectivă de plată

din 04 martie 2004 emisă de către A.V.A.S. la sediul Casei Naționale de

Asigurări de Sănătate Bihor în data de 15 martie 2004; în aceste condiții,

termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. începe să

curgă de la această din urmă dată, situație în care contestatoarea este

decăzută din dreptul de a formula contestație la executare conform art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., termenul de 15 zile împlinindu-se la data de 31 martie 2004.

Împotriva

acestei decizii, contestatoarea SC P. SA a

formulat

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate

și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În

argumentarea motivelor de recurs, contestatoarea a arătat că instanța de apel a

motivat soluția pe excepția tardivității cu privire la un alt titlu executoriu

decât cel cu care a fost învestită instanța de fond, impunându-se casarea

hotărârii recurate în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Înalta

Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin

acțiunea introductivă, SC P. SA a înțeles să formuleze contestație împotriva

procesului verbal de aplicare a sechestrului din 16 iunie 2008 și a titlului

executoriu din

03 martie 2004, rectificat

ca având numărul din 4 martie 2004, așa cum

rezultă din procesele

verbale de constatare și îndreptare eroare materială

și afișare încheiate de intimata A.V.A.S. la data de 07 octombrie 2008

( filele 28 și

37 dosar fond).

Titlul

executoriu contestat, pe a cărui anulare a fost învestită instanța să se

pronunțe, respectiv titlul executoriu, nu a fost afișat prin somație colectivă

și nu a fost comunicat prin înștiințare de plată, rectificarea numărului acestuia

făcându-se ulterior procesului verbal de aplicare a sechestrului de la 16 iunie

2008, respectiv la data de 7 octombrie 2008.

În aceste condiții,

termenul de 15 zile de exercitare a contestației la

executare prevăzut

de art. 401 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998

începe să curgă de la data luării

la

cunoștință de actul de executare, în speță aceasta fiind data procesului

verbal

de aplicare a sechestrului, respectiv 16 iunie 2008.

Având

în vedere că SC P. SA a înregistrat contestația la data de 27 iunie 2008,

înalta Curte reține că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat că recurenta

este decăzută din dreptul de a mai formula contestație la executare conform art.

103 alin. (1) C. proc. civ., deoarece contestația a fost formulată cu

respectarea termenului legal prevăzut de art. 401 C. proc. civ., eroarea fiind

imputabilă exclusiv intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului.

Constatând că au fost încălcate dispozițiile

legale incidente în speță

anterior menționate, înalta Curte, reținând

incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

coroborat cu art. 312 pct. 5 din același act normativ, admite recursul declarat

de SC P. SA Oradea împotriva sentinței nr. 143 de la 5 noiembrie 2010

pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a Vi-a Comercială, casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC P. SA Oradea împotriva sentinței nr. 143 de la 5 noiembrie 2010

pronunțate de Curtea de Apel

București -

Secția a Vi-a Comercială, casează decizia recurată și trimite

cauza spre

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 23 iunie 2011.