ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5423/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 aprilie 2012, reclamantul V.D.G.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, obligarea pârâtului să ia act de exprimarea opțiunii sale rectificate pentru un post de judecător exprimată după promovarea examenului de capacitate 2011. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a fost procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București, în luna decembrie a anului 2011 promovând examenul de capacitate 2011. A mai precizat reclamantul că la data de 9 ianuarie 2012, cu ocazia exercitării opțiunii la sediul INM, a optat pentru un post de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, în aceeași zi, precum și la 10 ianuarie 2012, exprimându-și verbal, atât la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, cât și telefonic, voința de a-și schimba opțiunea, primind însă răspuns că acest lucru nu este posibil.

Cu toate acestea, la data de 17 ianuarie 2012, a constatat că pe ordinea de zi soluționată la 16 ianuarie 2012 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, unul dintre colegii săi, respectiv Ilie Răzvan, procuror tot la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 ce a optat inițial pentru un post de procuror și-a schimbat ulterior opțiunea pentru un post de judecător în cadrul Judecătoriei Buftea. Reclamantul a mai arătat că a formulat și comunicat către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 17 ianuarie 2012 cererea de schimbare a opțiunii, optând pentru un post de judecător în cadrul Judecătoriei Cluj sau Judecătoriei Constanța, primind un răspuns semnat prin director, răspuns apreciat însă ca needificator.

Reclamantul a precizat că formulat plângere prealabilă, respinsă de către Consiliul Superior al Magistraturii ca inadmisibilă. Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată. La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2012, Înalta Curte a dispus citarea reclamantului cu menținea de a preciza obiectul cererii de chemare în judecată, precum și calea de atac exercitată. Prin notele scrise depuse prin serviciul registratură la data de 13 decembrie 2012, V.D.G. a precizat că temeiul juridic al acțiunii sale îl constituie art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, iar că hotărârea atacată este din data de 1 martie 2012, nr. 32 din ordinea de zi, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă cererea sa.

Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 14 decembrie 2012, a luat act de precizarea temeiului juridic al cererii și a obiectului recursului formulat. Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, recurentul a solicitat de asemenea respingerea excepției inadmisibilității cererii sale, apreciind că, în caz contrar, s-ar încălca dreptul de acces la o instanță. Pe fondul cauzei, reiterând situația de fapt, recurentul a concluzionat în sensul că la data de 17 ianuarie 2012, la care a trimis intimatului fax în sensul schimbării opțiunii, era încă în termenul legal de exprimare a opțiunii sale, având posibilitatea de revenire asupra opțiunii inițiale. A mai apreciat recurentul că intimatul a tratat în mod discriminatoriu situația sa fată de situația colegului său, R.I.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii Prin întâmpinare, intimatul a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 modificată și completată. În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea cererii ca nefondate, deoarece opțiunea a fost modificată ulterior emiterii hotărârii nr. 14 din 16 ianuarie 2012 prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât înaintarea către Președintele României a propunerilor privind numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor care au promovat examenul de capacitate organizat în perioada 5 august–13 decembrie 2011, în conformitate cu opțiunile exprimate la 9 ianuarie 2012. II.

Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, urmează a fi respinsă în raport de precizarea obiectului ei și anume aceea a unei cereri de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 modificată și completată, îndreptată împotriva adresei din 25 ianuarie 2012. Deși, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat asupra solicitării printr-o hotărâre așa cum prevede art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, întrucât cererea privește cariera și drepturile petentului procuror, recursul nu poate fi respins ca inadmisibil prin admiterea excepției invocate.

2. Pe fondul cererii de recurs, se apreciază că motivele de recurs sunt nefondate În mod corect s-a respins cererea recurentului de modificare a opțiunii după promovarea examenului de capacitate din 2011. Cererea a fost formulată după data de 16 ianuarie 2012, când Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat hotărârea nr. 14 prin care s-au înaintat Președintelui României propunerile privind numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor care au promovat examenul de capacitate organizat în anul 2011. Domnul I.R., despre care face referire recurentul, potrivit actelor de la dosar, a formulat cererea de modificare a opțiunii în data de 12 ianuarie 2012, anterior hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 14 din 16 ianuarie 2012, astfel încât solicitarea a putut să fie analizată și rezolvată pozitiv.

Susținerea potrivit căreia I.R. a formulat cererea de schimbare a opțiunii în afara termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 38 alin. (1) din Regulamentul de promovare a judecătorilor și procurorilor, nu reprezintă un argument în favoarea admiterii recursului și implicit a cererii acestuia, deoarece nu modifică situația concretă a recurentului care și-a depus cererea ulterior adoptării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 14/2012. 3. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 modificată și completată, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.D.G. împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 14 din 16 ianuarie 2012, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2012.