ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5423/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5423/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea de chemare
în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de
12 aprilie 2012, reclamantul V.D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul
Superior al Magistraturii, obligarea pârâtului să ia act de exprimarea opțiunii
sale rectificate pentru un post de judecător exprimată după promovarea examenului
de capacitate 2011.
În motivarea cererii sale,
reclamantul a arătat că a fost procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria
sectorului 4 București, în luna decembrie a anului 2011 promovând examenul de capacitate
2011.
A mai precizat reclamantul
că la data de 9 ianuarie 2012, cu ocazia exercitării opțiunii la sediul INM, a optat
pentru un post de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov,
în aceeași zi, precum și la 10 ianuarie 2012, exprimându-și verbal, atât la sediul
Consiliului Superior al Magistraturii, cât și telefonic, voința de a-și schimba
opțiunea, primind însă răspuns că acest lucru nu este posibil.
Cu toate acestea, la data
de 17 ianuarie 2012, a constatat că pe ordinea de zi soluționată la 16 ianuarie
2012 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, unul dintre colegii săi, respectiv
Ilie Răzvan, procuror tot la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 ce a
optat inițial pentru un post de procuror și-a schimbat ulterior opțiunea pentru
un post de judecător în cadrul Judecătoriei Buftea.
Reclamantul a mai arătat
că a formulat și comunicat către Consiliul Superior al Magistraturii la data de
17 ianuarie 2012 cererea de schimbare a opțiunii, optând pentru un post de judecător
în cadrul Judecătoriei Cluj sau Judecătoriei Constanța, primind un răspuns semnat
prin director, răspuns apreciat însă ca needificator.
Reclamantul a precizat
că formulat plângere prealabilă, respinsă de către Consiliul Superior al Magistraturii
ca inadmisibilă.
Pârâtul Consiliul Superior
al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii
ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată.
La termenul de judecată
din data de 19 octombrie 2012, Înalta Curte a dispus citarea reclamantului cu menținea
de a preciza obiectul cererii de chemare în judecată, precum și calea de atac exercitată.
Prin notele scrise depuse
prin serviciul registratură la data de 13 decembrie 2012, V.D.G. a precizat că temeiul
juridic al acțiunii sale îl constituie art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,
iar că hotărârea atacată este din data de 1 martie 2012, nr. 32 din ordinea de zi,
prin care Consiliul Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă cererea
sa.
Înalta Curte, la termenul
de judecată din data de 14 decembrie 2012, a luat act de precizarea temeiului juridic
al cererii și a obiectului recursului formulat.
Prin notele scrise depuse
la dosarul cauzei, recurentul a solicitat de asemenea respingerea excepției inadmisibilității
cererii sale, apreciind că, în caz contrar, s-ar încălca dreptul de acces la o instanță.
Pe fondul cauzei, reiterând
situația de fapt, recurentul a concluzionat în sensul că la data de 17 ianuarie
2012, la care a trimis intimatului fax în sensul schimbării opțiunii, era încă în
termenul legal de exprimare a opțiunii sale, având posibilitatea de revenire asupra
opțiunii inițiale.
A mai apreciat recurentul
că intimatul a tratat în mod discriminatoriu situația sa fată de situația colegului
său, R.I.
Apărările formulate
de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii
Prin întâmpinare, intimatul
a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea
dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 modificată și completată.
În subsidiar, intimatul
a solicitat respingerea cererii ca nefondate, deoarece opțiunea a fost modificată
ulterior emiterii hotărârii nr. 14 din 16 ianuarie 2012 prin care Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii a hotărât înaintarea către Președintele României a propunerilor
privind numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor care au promovat examenul
de capacitate organizat în perioada 5 august–13 decembrie 2011, în conformitate
cu opțiunile exprimate la 9 ianuarie 2012.
II. Considerentele Înaltei
Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată
Cu privire la excepția
inadmisibilității cererii, urmează a fi respinsă în raport de precizarea obiectului
ei și anume aceea a unei cereri de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 29
alin. (7) din Legea nr. 317/2004 modificată și completată, îndreptată împotriva
adresei din 25 ianuarie 2012.
Deși, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat asupra solicitării printr-o hotărâre
așa cum prevede art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, întrucât cererea privește
cariera și drepturile petentului procuror, recursul nu poate fi respins ca inadmisibil
prin admiterea excepției invocate.
Pe fondul cererii de
recurs, se apreciază că motivele de recurs sunt nefondate
În mod corect s-a respins
cererea recurentului de modificare a opțiunii după promovarea examenului de capacitate
din 2011.
Cererea a fost formulată
după data de 16 ianuarie 2012, când Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
a adoptat hotărârea nr. 14 prin care s-au înaintat Președintelui României propunerile
privind numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor care au promovat examenul
de capacitate organizat în anul 2011.
Domnul I.R., despre care
face referire recurentul, potrivit actelor de la dosar, a formulat cererea de modificare
a opțiunii în data de 12 ianuarie 2012, anterior hotărârii Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 14 din 16 ianuarie 2012, astfel încât solicitarea
a putut să fie analizată și rezolvată pozitiv.
Susținerea potrivit căreia
I.R. a formulat cererea de schimbare a opțiunii în afara termenului legal de 15
zile prevăzut de art. 38 alin. (1) din Regulamentul de promovare a judecătorilor
și procurorilor, nu reprezintă un argument în favoarea admiterii recursului și implicit
a cererii acestuia, deoarece nu modifică situația concretă a recurentului care și-a
depus cererea ulterior adoptării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 14/2012.
Față de acestea, nefiind
întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004
modificată și completată, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de V.D.G. împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 14 din 16 ianuarie 2012, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie
2012.