ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, P.F.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, a formulat contestație împotriva hotărârii din 28 decembrie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, organizat la data de 25 martie 2012, hotărâre prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concurs pentru lipsa evaluării activității profesionale. Prin hotărârea din 28 februarie 2012 Comisia de organizare a concursului de promovare a respins cererea de înscriere la concurs formulată de P.F.A., procuror în prezent detașat la Consiliul Superior al Magistraturii, apreciind că recurentul nu are nicio evaluare a activității profesionale conform legii.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat contestație, iar prin hotărârea din 8 martie 2012 secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de P.F.A., menținând ca legală și temeinică hotărârea comisiei de concurs. Prin hotărârea din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de P.F.A., procuror în prezent detașat la Consiliul Superior al Magistraturii. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul a reținut că P.F.A. a urmat cursurile I.N.M. în perioada 1 octombrie 2005 - 1 septembrie 2007, fiind numit procuror stagiar la data de 1 septembrie 2007, iar la data de 26 ianuarie 2009 a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov prin decretul prezidențial din 26 ianuarie 2009. Plenul a constatat că începând cu data de 01 mai 2009, prin hotărârea din 30 aprilie 2009 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, P.F.A.
a fost detașat la Ministerul Afacerilor Externe, pe o perioadă de 1 an, iar ulterior, din 1 mai 2010 a fost detașat pentru o perioadă de trei ani la aceeași instituție, conform hotărârii secției pentru procurori din 22 aprilie 2010. De la data de 01 ianuarie 2012 prin hotărârea din 12 decembrie 2011 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, P.F.A. a fost detașat la Consiliul Superior al Magistraturii. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat dosarul profesional al contestatorului și a reținut că activitatea sa profesională desfășurată în funcția de procuror a fost analizată doar pe perioada stagiaturii, însă această perioadă specifică perioadei de stagiu nu se confundă cu evaluarea propriu-zisă a activității profesionale a judecătorilor și procurorilor definitivi.
S-a reținut că activitatea desfășurată de contestator în funcția de procuror nu a putut fi analizată decât pe parcursul stagiaturii, întrucât acesta nu a desfășurat efectiv funcția de procuror definitiv decât pentru o perioadă de 3 luni și 2 zile, fiind detașat în timp ce se afla în cursul primei perioade de evaluare prevăzute de lege, respectiv în intervalul de 2 ani de la numirea ca procuror definitiv.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că în condițiile în care începând cu data de 01 mai 2009 contestatorul a fost detașat la alte instituții decât instanțele și parchetele, sunt incidente cauzei dispozițiile art. 25 alin. (12) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, concluzionând faptul că procurorul contestatar, deși nu a fost sancționat disciplinar și are vechimea necesară pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție, nu are nicio evaluare a activității profesionale, care să fie conformă cu dispozițiile legale în materia evaluării magistraților. Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 15 martie 2012 a declarat recurs P.F.A.
considerând că soluția Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală și netemeinică întrucât, pe de o parte, instituie o adevărată sancțiune prin restrângerea adusă dreptului de a participa la examenul de promovare în funcții de execuție pentru o durată mare de timp, iar pe de altă parte, constituie o măsură discriminatorie. Cu privire la dreptul de a participa la concursul de promovare în funcții de execuție a procurorilor care au fost numiți în funcție de mai mult de doi ani și care nu au fost evaluați. Recurentul apreciază că, în raport de dispozițiile art. 44, 58 din Legea nr. 303/2004, art. 6 din H.G.
nr. 868/2003 privind organizarea și funcționarea Agentului Guvernamental pentru C.E.D.O., art. II din Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și de concluziile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 15 noiembrie 2011, pe perioada detașării nu se pierde calitatea de procuror și nu se pierd drepturile ori obligațiile corelative, inclusiv dreptul de a fi evaluat și de a promova. O altă interpretare ar fi de natură să conducă la transformarea detașării într-o sancțiune, deși orice sancțiune trebuie să fie expres și limitativ prevăzută de lege. În cazul de față, consideră recurentul că o asemenea sancțiune o reprezintă interzicerea dreptului de a promova la un Parchet aflat pe o treaptă a ierarhiei pentru o perioadă mare de timp și abia la împlinirea unei vechimi de aproximativ 13 ani în magistratură.
Pe de altă parte, în situații identice, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a statuat în mai multe rânduri că dacă lipsa evaluării nu îi este imputabilă procurorului, acesta nu poate fi sancționat (în acest sens, Hotărârile Plenului nr. 742/2007 și nr. 6/2007). Cu privire la existența unei situații discriminatorii Principiul egalității sau nediscriminării constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situație identică au dreptul la un tratament identic, principiul consacrat de O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art. 16 alin. (1) din Constituție dar și de toate tratatele și documentele internaționale de protecție a drepturilor omului (art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În cauză, se susține că ar fi aplicabil principiul egalității de tratament juridic, potrivit căruia persoanele care se regăsesc într-o situație identică au dreptul la tratament identic și că evaluarea activității profesionale nu îi este imputabilă. Dimpotrivă, evaluarea activității profesionale a fost făcută în cadrul unității în care a fost detașat, iar de fiecare dată calificativul acordat a fost „foarte bine”, iar pentru înscriere la examenul de promovare a făcut dovada ultimei evaluări a activității profesionale „foarte bine”. Pentru că dispozițiile Regulamentului privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 324/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu prevedea o procedură de evaluare a activității magistraților detașați, pe perioada detașării, atunci evaluarea activității recurentului în cadrul Agentului guvernamental pentru C.E.D.O.
a fost în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare. A fost invocată o situație identică când Înalta Curte a admis recursul petentei împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a înscrierii la concursul de promovare în funcții de execuție, apreciindu-se că lipsa evaluării profesionale nu îi este imputabilă petentei, iar prin interzicerea participării sale la examenul de promovare, principiul egalității a fost încălcat. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Recurentul a atacat hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 15 martie 2012, apreciind că în mod nelegal i s-a respins cererea de participare la concursul de promovare în funcții de execuție din 25 martie 2012, întrucât îndeplinește cerința privind evaluarea activității profesionale.
Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru a participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare, judecătorii și procurorii trebuie să îndeplinească următoarele condiții: -să fi obținut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare; -să nu fi fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani; -să îndeplinească condițiile minime de vechime (5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de judecător la tribunal sau procuror la parchetul de pe lângă tribunal, 6 ani vechime pentru promovarea în funcția de judecător la curtea de apel sau procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel și 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cauză, recurentului i-a fost respinsă cererea de participare la examenul de promovare în funcția de execuție pe motiv de lipsă a evaluării. Acesta a fost numit în funcția de procuror prin decretul Președintelui României din 26 ianuarie 2009 iar prin hotărârea secției pentru procurori din 30 aprilie 2009 a fost detașat la Ministerului Afacerilor Externe. Din 1 ianuarie 2012 recurentul a fost detașat la Consiliul Superior al Magistraturii și în aceste condiții, pentru că a desfășurat activitatea de procuror numai pentru o perioadă de 3 luni și 2 zile, acestuia nu i-a fost întocmită evaluarea activității profesionale conform art. 39 din Legea nr. 303/2004 și Regulamentului privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor.
Conform art. 39 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competență profesională și de performanță, judecătorii și procurorii sunt supuși la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficiența, calitatea activității și integritatea, obligația de formare profesională continuă și absolvirea unor cursuri de specializare; (2) Prima evaluare a judecătorilor și procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcție; (3) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face de către comisii constituite prin hotărâre C.S.M.”. Referitor la criticile din motivele de recurs ce vizează restrângerea dreptului de a participa la examenul de promovare în funcții de execuție, se constată că acestea sunt nefondate.
Într-adevăr, potrivit art. 58 alin. (3), teza I din Legea nr. 303/2004 „Pe perioada detașării, judecătorii și procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat”. Însă, această dispoziție legală nu poate fi interpretată în sensul că pe perioada detașării nu se pierde nici dreptul de a fi evaluat și de a promova.
O dovadă în acest sens este chiar art. 25 alin. (12) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007, modificată și completată care prevede că: „Evaluarea judecătorilor și procurorilor detașați la alte instituții decât instanțele sau parchetele se face potrivit prezentului regulament, după încetarea detașării, la împlinirea a 3 ani de activitate efectivă ca judecător sau procuror, prin cumularea perioadei anterioare detașării cu perioada ulterioară acesteia”.
O asemenea interpretare nu poate conduce, așa cum susține recurentul, la transformarea instituției detașării într-o sancțiune, deoarece interpretarea este conformă cu scopul stabilit de lege pentru evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, respectiv verificarea îndeplinirii criteriilor de performanță și de competență profesională (eficiență, calitatea activității de judecător sau procuror, integritate, obligația de formare profesională continuă, absolvirea unor cursuri de specializare), iar în cazul în care procurorul sau judecătorul este detașat la alte instituții verificarea acestor criterii nu este posibilă.
Recurentul a invocat și faptul că lipsa evaluării nu îi este imputabilă și a făcut trimitere la situații identice când Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că procurorii care au fost numiți în funcție de mai mult de doi ani, dar a căror activitate profesională nu a fost evaluată din motive neimputabile acestora, pot participa la concursul de promovare în funcții de execuție, dar aceste susțineri sunt nefondate.
Mai întâi, în legătură cu aceste susțineri, nu se poate aprecia că lipsa evaluării nu i-ar putea fi imputabilă, având în vedere că detașarea de 1 an, și ulterior, de 3 ani la Ministerul Afacerilor Externe s-a făcut cu acordul acestuia, iar la momentul exprimării acordului erau în vigoare dispozițiile Regulamentului privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007 care prevedeau indicatorii de evaluare a performanțelor profesional pentru procurori, dispoziții care nu puteau fi aplicabile acestuia prin detașarea la Ministerul Afacerilor Externe.
În al doilea rând, recurentul se referă la situații identice în care Consiliului Superior al Magistraturii ar fi aprobat participarea la examenul de promovare, însă, situațiile nu sunt identice pentru că în acele cazuri nu a fost efectuată evaluarea chiar din motive neimputabile procurorilor numiți în funcție și nu pentru că și-ar fi exprimat, de exemplu, acordul pentru a fi detașați în cadrul altor autorități, ci pentru că deși desfășurau efectiv activitatea de procuror și erau numiți de mai mult de 2 ani în funcție, comisia de evaluare nu a procedat la evaluarea activității acestora. Nici susținerile recurentului legate de faptul că prin soluția adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii s-ar crea o situație discriminatorie nu pot fi primite.
Așa cum chiar recurentul a arătat, principiul nediscriminării sau egalității constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situație identică au dreptul la un tratament identic, fără ca egalitatea să însemne uniformitate și este consacrat de documente normative interne și internaționale. Așa cum s-a arătat anterior, recurentul nu se află într-o situație identică cu cea a procurorilor care nu au fost evaluați la peste 2 ani de la numirea în funcție deoarece recurentul, prin detașarea la Ministerul Afacerilor Externe și ulterior la Consiliul Superior al Magistraturii nu a desfășurat activitatea specifică de procuror și astfel nu se puteau evalua indicatorii performanțelor profesionale, în schimb procurorii, deși desfășurau activitate specifică, din motive neimputabile nu au fost evaluați.
Mai mult, dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentului și ar fi acceptată participarea sa la examenul de promovare abia atunci s-ar crea o situație discriminatorie față de procurorii care au desfășurat activitatea specifică și au fost admiși la examenul de promovare. În privința deciziei nr. 4166/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nici situația de fapt avută în vedere în acea cauză nu este identică cu cea a recurentului deoarece, în acea cauză, recurenta a fost detașată la o altă instituție după împlinirea termenului de 2 ani în care trebuia să-i fie evaluată activitatea desfășurată efectiv în funcția respectivă și s-a considerat că neefectuarea evaluării nu îi este imputabilă.
Nu poate fi avută în vedere nici susținerea recurentului privind evaluarea depusă la Consiliul Superior al Magistraturii și care a fost efectuată în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, întrucât nu prezintă relevanță dispozițiile Regulamentului privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 324/2005, dispoziții care nu mai erau în vigoare la momentul numirii în funcția de procuror a recurentului sau la momentul detașării sale la Ministerul Afacerilor Externe și nici cele ale art. 64 13 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (devenit după republicare, Legea nr. 317/2004 în M. Of.
nr. 628/1.09.2012 - art. 72) care se referă la evaluarea inspectorilor judiciari în baza unor proceduri speciale, derogatorii de la procedura de evaluare a judecătorilor și procurorilor. Apreciind că hotărârea din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul formulat de P.F.A. împotriva hotărârii din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.