ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Consiliului Superior al

Magistraturii, P.F.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov,

a formulat contestație împotriva hotărârii din 28 decembrie 2012 a Comisiei de organizare

a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor,

organizat la data de 25 martie 2012, hotărâre prin care i-a fost respinsă cererea

de înscriere la concurs pentru lipsa evaluării activității profesionale.

Prin hotărârea din 28

februarie 2012 Comisia de organizare a concursului de promovare a respins cererea

de înscriere la concurs formulată de P.F.A., procuror în prezent detașat la Consiliul

Superior al Magistraturii, apreciind că recurentul nu are nicio evaluare a activității

profesionale conform legii.

Împotriva acestei hotărâri

s-a formulat contestație, iar prin hotărârea din 8 martie 2012 secția pentru procurori

a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de P.F.A.,

menținând ca legală și temeinică hotărârea comisiei de concurs.

Prin hotărârea din 15

martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația

formulată de P.F.A., procuror în prezent detașat la Consiliul Superior al Magistraturii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Plenul a reținut că P.F.A. a urmat cursurile I.N.M. în perioada 1

octombrie 2005 - 1 septembrie 2007, fiind numit procuror stagiar la data de 1

septembrie 2007, iar la data de 26 ianuarie 2009 a fost numit procuror la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Brașov prin decretul prezidențial din 26 ianuarie 2009.

Plenul a constatat că

începând cu data de 01 mai 2009, prin hotărârea din 30 aprilie 2009 a secției pentru

procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, P.F.A. a fost detașat la Ministerul

Afacerilor Externe, pe o perioadă de 1 an, iar ulterior, din 1 mai 2010 a fost detașat

pentru o perioadă de trei ani la aceeași instituție, conform hotărârii secției pentru

procurori din 22 aprilie 2010. De la data de 01 ianuarie 2012 prin hotărârea din

12 decembrie 2011 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii,

P.F.A. a fost detașat la Consiliul Superior al Magistraturii.

Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a analizat dosarul profesional al contestatorului și a reținut

că activitatea sa profesională desfășurată în funcția de procuror a fost analizată

doar pe perioada stagiaturii, însă această perioadă specifică perioadei de stagiu

nu se confundă cu evaluarea propriu-zisă a activității profesionale a judecătorilor

și procurorilor definitivi.

S-a reținut că activitatea

desfășurată de contestator în funcția de procuror nu a putut fi analizată decât

pe parcursul stagiaturii, întrucât acesta nu a desfășurat efectiv funcția de procuror

definitiv decât pentru o perioadă de 3 luni și 2 zile, fiind detașat în timp ce

se afla în cursul primei perioade de evaluare prevăzute de lege, respectiv în intervalul

de 2 ani de la numirea ca procuror definitiv.

Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a reținut că în condițiile în care începând cu data de 01 mai 2009

contestatorul a fost detașat la alte instituții decât instanțele și parchetele,

sunt incidente cauzei dispozițiile art. 25 alin. (12) din Regulamentul privind evaluarea

activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, concluzionând faptul că

procurorul contestatar, deși nu a fost sancționat disciplinar și are vechimea necesară

pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție, nu are nicio

evaluare a activității profesionale, care să fie conformă cu dispozițiile legale

în materia evaluării magistraților.

Împotriva hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii din 15 martie 2012 a declarat recurs P.F.A.

considerând că soluția Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală

și netemeinică întrucât, pe de o parte, instituie o adevărată sancțiune prin restrângerea

adusă dreptului de a participa la examenul de promovare în funcții de execuție pentru

o durată mare de timp, iar pe de altă parte, constituie o măsură discriminatorie.

Cu privire la dreptul

de a participa la concursul de promovare în funcții de execuție a procurorilor care

au fost numiți în funcție de mai mult de doi ani și care nu au fost evaluați.

Recurentul apreciază că,

în raport de dispozițiile art. 44, 58 din Legea nr. 303/2004, art. 6 din H.G.

nr. 868/2003 privind organizarea și funcționarea Agentului Guvernamental pentru

C.E.D.O., art. II din Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii

nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și de concluziile Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii din data de 15 noiembrie 2011, pe perioada

detașării nu se pierde calitatea de procuror și nu se pierd drepturile ori obligațiile

corelative, inclusiv dreptul de a fi evaluat și de a promova.

O altă interpretare ar

fi de natură să conducă la transformarea detașării într-o sancțiune, deși orice

sancțiune trebuie să fie expres și limitativ prevăzută de lege.

În cazul de față, consideră

recurentul că o asemenea sancțiune o reprezintă interzicerea dreptului de a promova

la un Parchet aflat pe o treaptă a ierarhiei pentru o perioadă mare de timp și abia

la împlinirea unei vechimi de aproximativ 13 ani în magistratură.

Pe de altă parte, în situații

identice, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a statuat în mai multe rânduri

că dacă lipsa evaluării nu îi este imputabilă procurorului, acesta nu poate fi sancționat

(în acest sens, Hotărârile Plenului nr. 742/2007 și nr. 6/2007).

Cu privire la existența

unei situații discriminatorii

Principiul egalității

sau nediscriminării constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situație

identică au dreptul la un tratament identic, principiul consacrat de O.G. nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art. 16

alin. (1) din Constituție dar și de toate tratatele și documentele internaționale

de protecție a drepturilor omului (art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În cauză, se susține că

ar fi aplicabil principiul egalității de tratament juridic, potrivit căruia persoanele

care se regăsesc într-o situație identică au dreptul la tratament identic și că

evaluarea activității profesionale nu îi este imputabilă.

Dimpotrivă, evaluarea

activității profesionale a fost făcută în cadrul unității în care a fost detașat,

iar de fiecare dată calificativul acordat a fost „foarte bine”, iar pentru înscriere

la examenul de promovare a făcut dovada ultimei evaluări a activității profesionale

„foarte bine”.

Pentru că dispozițiile

Regulamentului privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor

aprobat prin Hotărârea nr. 324/2005 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nu prevedea o procedură de evaluare a activității magistraților detașați,

pe perioada detașării, atunci evaluarea activității recurentului în cadrul Agentului

guvernamental pentru C.E.D.O. a fost în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare.

A fost invocată o situație

identică când Înalta Curte a admis recursul petentei împotriva hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a înscrierii la concursul de

promovare în funcții de execuție, apreciindu-se că lipsa evaluării profesionale

nu îi este imputabilă petentei, iar prin interzicerea participării sale la examenul

de promovare, principiul egalității a fost încălcat.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Recurentul a atacat hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 15 martie 2012, apreciind că

în mod nelegal i s-a respins cererea de participare la concursul de promovare în

funcții de execuție din 25 martie 2012, întrucât îndeplinește cerința privind evaluarea

activității profesionale.

Potrivit art. 44

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru a participa la concursul

de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare, judecătorii și procurorii

trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-să fi obținut calificativul

„foarte bine” la ultima evaluare;

-să nu fi fost sancționați

disciplinar în ultimii 3 ani;

-să îndeplinească condițiile

minime de vechime (5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea

în funcția de judecător la tribunal sau procuror la parchetul de pe lângă tribunal,

6 ani vechime pentru promovarea în funcția de judecător la curtea de apel sau procuror

la parchetul de pe lângă curtea de apel și 8 ani vechime în funcția de judecător

sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În cauză, recurentului

i-a fost respinsă cererea de participare la examenul de promovare în funcția de

execuție pe motiv de lipsă a evaluării.

Acesta a fost numit în

funcția de procuror prin decretul Președintelui României din 26 ianuarie 2009 iar

prin hotărârea secției pentru procurori din 30 aprilie 2009 a fost detașat la Ministerului

Afacerilor Externe. Din 1 ianuarie 2012 recurentul a fost detașat la Consiliul

Superior al Magistraturii și în aceste condiții, pentru că a desfășurat activitatea

de procuror numai pentru o perioadă de 3 luni și 2 zile, acestuia nu i-a fost întocmită

evaluarea activității profesionale conform art. 39 din Legea nr. 303/2004 și Regulamentului

privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor.

Conform art. 39 din Legea

nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Pentru verificarea

îndeplinirii criteriilor de competență profesională și de performanță, judecătorii

și procurorii sunt supuși la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficiența, calitatea

activității și integritatea, obligația de formare profesională continuă și absolvirea

unor cursuri de specializare; (2) Prima evaluare a judecătorilor și procurorilor

se face la 2 ani de la numirea în funcție; (3) Evaluarea prevăzută la alin. (1)

se face de către comisii constituite prin hotărâre C.S.M.”.

Referitor la criticile

din motivele de recurs ce vizează restrângerea dreptului de a participa la examenul

de promovare în funcții de execuție, se constată că acestea sunt nefondate.

Într-adevăr, potrivit

art. 58 alin. (3), teza I din Legea nr. 303/2004 „Pe perioada detașării, judecătorii

și procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror și beneficiază de

drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat”.

Însă, această dispoziție

legală nu poate fi interpretată în sensul că pe perioada detașării nu se pierde

nici dreptul de a fi evaluat și de a promova. O dovadă în acest sens este chiar

art. 25 alin. (12) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 676/2007, modificată și completată care prevede că:

„Evaluarea judecătorilor și procurorilor detașați la alte instituții decât instanțele

sau parchetele se face potrivit prezentului regulament, după încetarea detașării,

la împlinirea a 3 ani de activitate efectivă ca judecător sau procuror, prin cumularea

perioadei anterioare detașării cu perioada ulterioară acesteia”.

O asemenea interpretare

nu poate conduce, așa cum susține recurentul, la transformarea instituției detașării

într-o sancțiune, deoarece interpretarea este conformă cu scopul stabilit de lege

pentru evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, respectiv

verificarea îndeplinirii criteriilor de performanță și de competență profesională

(eficiență, calitatea activității de judecător sau procuror, integritate, obligația

de formare profesională continuă, absolvirea unor cursuri de specializare), iar

în cazul în care procurorul sau judecătorul este detașat la alte instituții verificarea

acestor criterii nu este posibilă.

Recurentul a invocat și

faptul că lipsa evaluării nu îi este imputabilă și a făcut trimitere la situații

identice când Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că procurorii

care au fost numiți în funcție de mai mult de doi ani, dar a căror activitate profesională

nu a fost evaluată din motive neimputabile acestora, pot participa la concursul

de promovare în funcții de execuție, dar aceste susțineri sunt nefondate.

Mai întâi, în legătură

cu aceste susțineri, nu se poate aprecia că lipsa evaluării nu i-ar putea fi imputabilă,

având în vedere că detașarea de 1 an, și ulterior, de 3 ani la Ministerul Afacerilor

Externe s-a făcut cu acordul acestuia, iar la momentul exprimării acordului erau

în vigoare dispozițiile Regulamentului privind evaluarea activității profesionale

a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 676/2007 care prevedeau indicatorii de evaluare a

performanțelor profesional pentru procurori, dispoziții care nu puteau fi aplicabile

acestuia prin detașarea la Ministerul Afacerilor Externe.

În al doilea rând, recurentul

se referă la situații identice în care Consiliului Superior al Magistraturii ar

fi aprobat participarea la examenul de promovare, însă, situațiile nu sunt identice

pentru că în acele cazuri nu a fost efectuată evaluarea chiar din motive neimputabile

procurorilor numiți în funcție și nu pentru că și-ar fi exprimat, de exemplu, acordul

pentru a fi detașați în cadrul altor autorități, ci pentru că deși desfășurau efectiv

activitatea de procuror și erau numiți de mai mult de 2 ani în funcție, comisia

de evaluare nu a procedat la evaluarea activității acestora.

Nici susținerile recurentului

legate de faptul că prin soluția adoptată de Consiliul Superior al

Magistraturii s-ar crea o situație discriminatorie nu pot fi primite.

Așa cum chiar recurentul

a arătat, principiul nediscriminării sau egalității constă în aceea că persoanele

care se găsesc într-o situație identică au dreptul la un tratament identic, fără

ca egalitatea să însemne uniformitate și este consacrat de documente normative interne

și internaționale.

Așa cum s-a arătat anterior,

recurentul nu se află într-o situație identică cu cea a procurorilor care nu au

fost evaluați la peste 2 ani de la numirea în funcție deoarece recurentul, prin

detașarea la Ministerul Afacerilor Externe și ulterior la Consiliul Superior al

Magistraturii nu a desfășurat activitatea specifică de procuror și astfel nu se

puteau evalua indicatorii performanțelor profesionale, în schimb procurorii, deși

desfășurau activitate specifică, din motive neimputabile nu au fost evaluați.

Mai mult, dacă s-ar accepta

punctul de vedere al recurentului și ar fi acceptată participarea sa la examenul

de promovare abia atunci s-ar crea o situație discriminatorie față de procurorii

care au desfășurat activitatea specifică și au fost admiși la examenul de promovare.

În privința deciziei

nr. 4166/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, nici situația de fapt avută în vedere în acea cauză nu

este identică cu cea a recurentului deoarece, în acea cauză, recurenta a fost detașată

la o altă instituție după împlinirea termenului de 2 ani în care trebuia să-i fie

evaluată activitatea desfășurată efectiv în funcția respectivă și s-a considerat

că neefectuarea evaluării nu îi este imputabilă.

Nu poate fi avută în vedere

nici susținerea recurentului privind evaluarea depusă la Consiliul Superior al

Magistraturii și care a fost efectuată în cadrul Ministerului Afacerilor Externe,

întrucât nu prezintă relevanță dispozițiile Regulamentului privind evaluarea activității

profesionale a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 324/2005, dispoziții care nu mai erau în vigoare la

momentul numirii în funcția de procuror a recurentului sau la momentul detașării

sale la Ministerul Afacerilor Externe și nici cele ale art. 64

13

din

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (devenit după republicare,

Legea nr. 317/2004 în M. Of. nr. 628/1.09.2012 - art. 72) care se referă la evaluarea

inspectorilor judiciari în baza unor proceduri speciale, derogatorii de la procedura

de evaluare a judecătorilor și procurorilor.

Apreciind că hotărârea

din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală

și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,

se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de P.F.A. împotriva hotărârii din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie

2012.