ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4659/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4659/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Hotărârea atacată cu recurs

1.1.

Domnul P.D.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, numit în

funcție la data de 05 iulie 2010, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr.

303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, a formulat cerere de numire în funcția

de judecător, înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr.

9/22629/1154/2011 din 2 septembrie 2011.

1.2.

Prin Hotărârea nr. 1020 din 20 decembrie 2011, Secția pentru judecători a

Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a domnului

procuror P.D.A., reținând, în esență, că, prin interdicția instituită de art.

33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, pentru judecătorii și procurorii numiți în condițiile

articolului respectiv, s-a urmărit funcționarea instanțelor cu deficit constant

de personal și/sau cu volum de activitate semnificativ peste media națională,

în acord cu Hotărârea de principiu nr. 989 din 20 decembrie 2011 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a stabilit că interdicția prevăzută

de textul menționat din Legea nr. 303/2004 este aplicabilă în cazul cererilor

judecătorilor de numire în funcția de procuror, respectiv ale procurorilor de

numire în funcția de judecător.

1.3.

Procurorul P.D.A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 1020 din 20

decembrie 2011 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii.

1.4.

Prin Hotărârea nr. 169 din 9 martie 2012, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a respins contestația formulată de P.D.A., reținând, în esență,

următoarele:

Hotărârea

Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii avut în

vedere Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989 din 20

decembrie 2011 prin care: (i) s-a stabilit că interdicția prevăzută de art. 33

alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, este aplicabilă în cazul cererilor judecătorilor de numire în

funcția de procuror, respectiv ale procurorilor în funcția de judecător; (ii)

urmând o procedură specială de admitere în magistratură, regula fiind admiterea

în magistratură prin Institutul Național al Magistraturii, persoanele care

promovează concursul organizat în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr.

303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să

respecte interdicția instituită în alin. (14) al aceluiași articol, care are

drept scop menținerea ocupării posturilor din cadrul acelor instanțe și

parchete care se confruntă cu dificultăți constante în asigurarea necesarului

de judecători și procurori prin modalitatea principală de admitere în

magistratură, (iii) dat fiind faptul că interdicția prevăzută de art. 33 alin.

(14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, se aplică în situația în care un judecător solicită transferul la o

altă instanță sau un procuror solicită transferul la o altă unitate de parchet,

această interdicție se aplică cu atât mai mult în situația în care judecătorul

solicită transferul/numirea la o unitate de parchet sau procurorul solicită

transferul/numirea la o instanță, o interpretare contrară conducând la

instituirea unui tratament diferențiat, cât și la eludarea scopului avut în

vedere de legiuitor, acela de a asigura stabilitatea instanțelor și parchetelor

la care s-a dispus numirea magistraților în condițiile art. 33 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în calea de atac

împotriva Hotărârii nr. 1020 din 20 decembrie 2011 a Secției pentru judecători,

nu poate fi cenzurată Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii în sensul criticilor formulate de

procurorul P.D.A..

A

mai reținut Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că Hotărârea nr. 989

din 20 decembrie 2011 reflectă schimbarea opticii Consiliului Superior al

Magistraturii în materia cererilor de numire în funcția de judecător, respectiv

procuror, astfel că, în raport cu prevederile Legii nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și ale Regulamentului de organizare și funcționare a

Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea nr. 326/2005, cu

modificările și completările ulterioare, nu se impune revocarea Hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008,

dată în interpretarea dispozițiilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

2.

Calea de atac exercitată de recurent

Împotriva

Hotărârii nr. 169 din 9 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, a declarat recursul

P.D.A.

În

esență, recurentul susține că, la analizarea cererilor procurorilor de numire

în funcția de judecător în ședința din 20 decembrie 2011, Secția pentru

judecători trebuia să aplice Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008, în sensul că dispozițiile art. 33

alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, nu sunt aplicabile în privința cererilor formulate de judecători

pentru numire în funcția de procuror, respectiv în cazul cererilor formulate de

procurori pentru numirea în funcția de judecător, această hotărâre fiind în

vigoare la momentul formulării și analizării cererii sale. Susține recurentul

că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17

aprilie 2008 reflectă interpretarea corectă a dispozițiilor respective din

Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

3.

Apărările intimatului

Intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta

Curte observă că, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Pot fi numiți în

magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art.

14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din

motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87

alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici,

personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție

judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare

juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în

aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții

Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului

Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și

Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul

juridic superior acreditat, precum și magistrații asistenți de la Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani",

iar, potrivit alin. (14) al aceluiași articol, "Persoanele numite în

condițiile prezentului articol nu pot fi delegate, detașate, transferate și nu

pot promova la alte instanțe sau parchete timp de cel puțin 3 ani de la numirea

în funcție."

Prin

Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a analizat aplicabilitatea interdicției prevăzute de art. 33

alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, în cazul cererilor de numire în funcția de judecător, formulate de

către procurori numiți în funcție în temeiul art. 33 alin. (1) din aceeași

lege, și a stabilit că interdicția menționată este aplicabilă în cazul

cererilor judecătorilor de numire în funcția de procuror, respectiv ale

procurorilor de numire în funcția de procuror.

Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că instituirea de către

legiuitor a interdicției arătate, în cazul judecătorilor și procurorilor care

promovează concursul de admitere, organizat în condițiile art. 33 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

are ca scop menținerea ocupării posturilor din cadrul acelor instanțe sau parchete,

care se confruntă cu dificultăți constante în asigurarea necesarului de

judecători și procurori prin modalitatea principală de admitere în

magistratură. Or, dat fiind faptul că interdicția prevăzută de dispozițiile

art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 se aplică în situația în care un

judecător solicită transferul la o altă instanță sau un procuror solicită

transferul la o altă unitate de parchet, a considerat Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii că această interdicție se aplică cu atât mai mult în

situația în care judecătorul solicită transferul/numirea la o unitate de

parchet sau procurorul solicită transferul/numirea la o instanță.

O

interpretare contrară, s-a relevat, ar conduce la instituirea unui tratament

diferențiat și nu se poate admite ca interdicția să fie aplicabilă în prima

situație iar într-o situație similară aceasta să nu se aplice, scopul

legiuitorului fiind în mod evident acela de a asigura stabilitatea la

instanțele și parchetele la care s-a dispus numirea magistraților în condițiile

art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În

măsura însușirii unei interpretări contrare, s-a arătat, în sensul îndeplinirii

condițiilor, s-ar eluda scopul avut în vedere de legiuitor la momentul

instituirii interdicției. De cele mai multe ori, a mai precizat Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii, aceste cereri de numire în funcția de

judecător sau procuror, formulate de către unii procurori sau judecători,

constituie, în fapt, transferuri deghizate, scopul urmărit de magistrat fiind acela

de a-și desfășura activitatea în altă localitate. Admiterea acestor cereri,

fără respectarea interdicției, determină vacantarea posturilor ocupate prin

concurs, la scurt timp după ocuparea lor, cu consecințe negative asupra

funcționării normale a instanțelor/parchetelor vizate, cu atât mai mult cu cât

concursurile organizate potrivit art. 33 din Legea nr. 303/2004 au ca

finalitate tocmai îmbunătățirea activității acestora.

Hotărârea

nr. 989 din data de 20 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii a fost supusă controlului de legalitate, în condițiile art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

Astfel,

prin Deciziile nr. 3759 din 27 septembrie 2012 și nr. 4360 din data de 25 octombrie

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a constatat legalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 989 din data de 20 decembrie 2011, reținând că, Consiliul

Superior al Magistraturii, în calitate de autoritate administrativă autonomă, a

puterii judecătorești care gestionează cariera magistraților și realizează

politicile de resurse umane ale instanțelor și parchetelor care formează

sistemul puterii judecătorești a interpretat corect prevederile art. 33 alin.

(14) din Legea nr. 303/2004 în raport cu scopul urmărit de legiuitor prin

reglementare (norma juridică în cauză făcând o enumerare exemplificativă, iar

nu limitativă, a situațiilor în care stabilitatea pe funcție ar putea fi

afectată), și că hotărârea atacată nu modifică dispozițiile art. 33 alin. (14)

din Legea nr. 303/2004, ci le explicitează cu o situație de mobilitate în

funcția de judecător/procuror, apărută în gestiunea resurselor umane ale

instanțelor/parchetelor din sistemul autorităților judecătorești, de natură să

afecteze activitatea acestora și să împiedice realizarea scopului urmărit de

legiuitor. Totodată, s-a reținut că hotărârea respectivă nu a introdus o

reglementare discriminatorie, față de judecătorii/procurorii numiți în urma

promovării examenului de capacitate potrivit art. 31 din lege, fiind vorba de

situații diferite și de căi distincte de acces în profesie, legiuitorul având

libertatea să prevadă condiții diferite în ceea ce privește mobilitatea și stabilitatea

în funcția de judecător/procuror, în raport cu modalitatea de acces în

profesie.

În

cauză, nu pot fi primite criticile recurentului referitoare la încălcarea

principiului neretroactivității legii și a principiului tempus regit actum,

prin raportare la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

393 din 17 aprilie 2008, întrucât, la data de 20 decembrie 2011, când a

analizat cererea formulată de P.D.A., Secția pentru judecători s-a raportat în

mod corect la interpretarea dată de Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii prin Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011, care produce efecte

juridice de la momentul adoptării sale și a cărei legalitate a fost constată,

în sensul celor expuse anterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Așa

fiind, cum soluția adoptată prin hotărârea recurată în litigiu, de respingere a

contestației formulate de P.D.A. împotriva Hotărârii nr. 1020 din data de 20

decembrie 2011 a Secției de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii,

s-a întemeiat în exclusivitate pe interpretarea dată prin Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989/2011, a cărei legalitate a fost

verificată jurisdicțional, sunt neîntemeiate susținerile din cererea de recurs.

La

pronunțarea prezentei hotărâri, Înalta Curte de Casație și Justiție are în

vedere jurisprudența sa anterioară (Decizia nr. 3759 din 27 septembrie 2012),

prin care a fost soluționat un litigiu similar, generat de o contestație

formulată împotriva aceleiași Hotărâri nr. 1020 din data de 20 decembrie 2011 a

Secției de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare

la Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989/2011 și

nr. 393 din 17 aprilie 2008.

2.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Având

în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. cu

referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de P.D.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de P.D.A. împotriva Hotărârii nr. 169 din 9 martie 2012 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2012 .

Procesat

de GGC - GV