ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4659/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea atacată cu recurs 1.1. Domnul P.D.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, numit în funcție la data de 05 iulie 2010, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a formulat cerere de numire în funcția de judecător, înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 9/22629/1154/2011 din 2 septembrie 2011. 1.2.

Prin Hotărârea nr. 1020 din 20 decembrie 2011, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a domnului procuror P.D.A., reținând, în esență, că, prin interdicția instituită de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru judecătorii și procurorii numiți în condițiile articolului respectiv, s-a urmărit funcționarea instanțelor cu deficit constant de personal și/sau cu volum de activitate semnificativ peste media națională, în acord cu Hotărârea de principiu nr. 989 din 20 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a stabilit că interdicția prevăzută de textul menționat din Legea nr. 303/2004 este aplicabilă în cazul cererilor judecătorilor de numire în funcția de procuror, respectiv ale procurorilor de numire în funcția de judecător.

1.3. Procurorul P.D.A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 1020 din 20 decembrie 2011 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. 1.4.

Prin Hotărârea nr. 169 din 9 martie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de P.D.A., reținând, în esență, următoarele: Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii avut în vedere Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989 din 20 decembrie 2011 prin care: (i) s-a stabilit că interdicția prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă în cazul cererilor judecătorilor de numire în funcția de procuror, respectiv ale procurorilor în funcția de judecător; (ii) urmând o procedură specială de admitere în magistratură, regula fiind admiterea în magistratură prin Institutul Național al Magistraturii, persoanele care promovează concursul organizat în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să respecte interdicția instituită în alin. (14) al aceluiași articol, care are drept scop menținerea ocupării posturilor din cadrul acelor instanțe și parchete care se confruntă cu dificultăți constante în asigurarea necesarului de judecători și procurori prin modalitatea principală de admitere în magistratură, (iii) dat fiind faptul că interdicția prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, se aplică în situația în care un judecător solicită transferul la o altă instanță sau un procuror solicită transferul la o altă unitate de parchet, această interdicție se aplică cu atât mai mult în situația în care judecătorul solicită transferul/numirea la o unitate de parchet sau procurorul solicită transferul/numirea la o instanță, o interpretare contrară conducând la instituirea unui tratament diferențiat, cât și la eludarea scopului avut în vedere de legiuitor, acela de a asigura stabilitatea instanțelor și parchetelor la care s-a dispus numirea magistraților în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în calea de atac împotriva Hotărârii nr. 1020 din 20 decembrie 2011 a Secției pentru judecători, nu poate fi cenzurată Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în sensul criticilor formulate de procurorul P.D.A..

A mai reținut Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011 reflectă schimbarea opticii Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de numire în funcția de judecător, respectiv procuror, astfel că, în raport cu prevederile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea nr. 326/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu se impune revocarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008, dată în interpretarea dispozițiilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

2. Calea de atac exercitată de recurent Împotriva Hotărârii nr. 169 din 9 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a declarat recursul P.D.A. În esență, recurentul susține că, la analizarea cererilor procurorilor de numire în funcția de judecător în ședința din 20 decembrie 2011, Secția pentru judecători trebuia să aplice Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008, în sensul că dispozițiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile în privința cererilor formulate de judecători pentru numire în funcția de procuror, respectiv în cazul cererilor formulate de procurori pentru numirea în funcția de judecător, această hotărâre fiind în vigoare la momentul formulării și analizării cererii sale.

Susține recurentul că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008 reflectă interpretarea corectă a dispozițiilor respective din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. 3. Apărările intimatului Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte observă că, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani", iar, potrivit alin. (14) al aceluiași articol, "Persoanele numite în condițiile prezentului articol nu pot fi delegate, detașate,

transferate și nu pot promova la alte instanțe sau parchete timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție." Prin Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat aplicabilitatea interdicției prevăzute de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul cererilor de numire în funcția de judecător, formulate de către procurori numiți în funcție în temeiul art. 33 alin. (1) din aceeași lege, și a stabilit că interdicția menționată este aplicabilă în cazul cererilor judecătorilor de numire în funcția de procuror, respectiv ale procurorilor de numire în funcția de procuror.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că instituirea de către legiuitor a interdicției arătate, în cazul judecătorilor și procurorilor care promovează concursul de admitere, organizat în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, are ca scop menținerea ocupării posturilor din cadrul acelor instanțe sau parchete, care se confruntă cu dificultăți constante în asigurarea necesarului de judecători și procurori prin modalitatea principală de admitere în magistratură.

Or, dat fiind faptul că interdicția prevăzută de dispozițiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 se aplică în situația în care un judecător solicită transferul la o altă instanță sau un procuror solicită transferul la o altă unitate de parchet, a considerat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că această interdicție se aplică cu atât mai mult în situația în care judecătorul solicită transferul/numirea la o unitate de parchet sau procurorul solicită transferul/numirea la o instanță. O interpretare contrară, s-a relevat, ar conduce la instituirea unui tratament diferențiat și nu se poate admite ca interdicția să fie aplicabilă în prima situație iar într-o situație similară aceasta să nu se aplice, scopul legiuitorului fiind în mod evident acela de a asigura stabilitatea la instanțele și parchetele la care s-a dispus numirea magistraților în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În măsura însușirii unei interpretări contrare, s-a arătat, în sensul îndeplinirii condițiilor, s-ar eluda scopul avut în vedere de legiuitor la momentul instituirii interdicției. De cele mai multe ori, a mai precizat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, aceste cereri de numire în funcția de judecător sau procuror, formulate de către unii procurori sau judecători, constituie, în fapt, transferuri deghizate, scopul urmărit de magistrat fiind acela de a-și desfășura activitatea în altă localitate. Admiterea acestor cereri, fără respectarea interdicției, determină vacantarea posturilor ocupate prin concurs, la scurt timp după ocuparea lor, cu consecințe negative asupra funcționării normale a instanțelor/parchetelor vizate, cu atât mai mult cu cât concursurile organizate potrivit art. 33 din Legea nr. 303/2004 au ca finalitate tocmai îmbunătățirea activității acestora.

Hotărârea nr. 989 din data de 20 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost supusă controlului de legalitate, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, prin Deciziile nr. 3759 din 27 septembrie 2012 și nr. 4360 din data de 25 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat legalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989 din data de 20 decembrie 2011, reținând că, Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de autoritate administrativă autonomă, a puterii judecătorești care gestionează cariera magistraților și realizează politicile de resurse umane ale instanțelor și parchetelor care formează sistemul puterii judecătorești a interpretat corect prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 în raport cu scopul urmărit de legiuitor prin reglementare (norma juridică în cauză făcând o enumerare exemplificativă, iar nu limitativă, a situațiilor în care stabilitatea pe funcție ar putea fi afectată), și că hotărârea atacată nu modifică dispozițiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, ci le explicitează cu o situație de mobilitate în funcția de judecător/procuror, apărută în gestiunea resurselor umane ale instanțelor/parchetelor din sistemul autorităților judecătorești, de natură să afecteze activitatea acestora și să împiedice realizarea scopului urmărit de legiuitor.

Totodată, s-a reținut că hotărârea respectivă nu a introdus o reglementare discriminatorie, față de judecătorii/procurorii numiți în urma promovării examenului de capacitate potrivit art. 31 din lege, fiind vorba de situații diferite și de căi distincte de acces în profesie, legiuitorul având libertatea să prevadă condiții diferite în ceea ce privește mobilitatea și stabilitatea în funcția de judecător/procuror, în raport cu modalitatea de acces în profesie.

În cauză, nu pot fi primite criticile recurentului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii și a principiului tempus regit actum, prin raportare la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008, întrucât, la data de 20 decembrie 2011, când a analizat cererea formulată de P.D.A., Secția pentru judecători s-a raportat în mod corect la interpretarea dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011, care produce efecte juridice de la momentul adoptării sale și a cărei legalitate a fost constată, în sensul celor expuse anterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Așa fiind, cum soluția adoptată prin hotărârea recurată în litigiu, de respingere a contestației formulate de P.D.A.

împotriva Hotărârii nr. 1020 din data de 20 decembrie 2011 a Secției de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a întemeiat în exclusivitate pe interpretarea dată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989/2011, a cărei legalitate a fost verificată jurisdicțional, sunt neîntemeiate susținerile din cererea de recurs. La pronunțarea prezentei hotărâri, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere jurisprudența sa anterioară (Decizia nr. 3759 din 27 septembrie 2012), prin care a fost soluționat un litigiu similar, generat de o contestație formulată împotriva aceleiași Hotărâri nr. 1020 din data de 20 decembrie 2011 a Secției de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989/2011 și nr. 393 din 17 aprilie 2008. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de P.D.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de P.D.A. împotriva Hotărârii nr. 169 din 9 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2012 . Procesat de GGC - GV