ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5250/2012

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului:

l.

Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 9

august 2009, reclamanții G.V., J.R., G.M., N.I.A., C.L., M.V., O.F., T.L., D.A.,

S.F.C., H.O., M.B.D., I.M., M.E.E., D.G., Z.G., C.D., T.I.D., I.N., L.O., I.M.E.,

S.V., I.M., H.F., V.G., C.M., E.M., C.C., S.G., G.A.G., V.V., P.L., E.V.S., P.M.,

L.M., I.E.C., S.M., G.G., I.E., D.A.A., S.V.A., P.L.A., N.L., G.M.A., G.M.B., L.M.A.,

P.A.M., B.S., M.V.A., E.G., N.C., P.E., B.C., N.M., D.A.B., C.G., C.C.A., U.S.,

D.C. și G.C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție anularea ordinului

nr. din 2 iulie 2009 și a deciziei din 2 iulie 2009 emise de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- sesizarea Curții Constituționale cu

privire la excepția de neconstitutionalitate

În motivarea acțiunii lor, reclamanții

au învederat faptul că prin ordinul Procurorului General din 3 martie 2009 s-a

dispus ca, începând cu data de 1 martie 2009, procurorilor și personalului

auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor, care dețin hotărâri

judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata „pentru viitor” sau „în

continuare” a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, li

se va achita acest spor, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară,

prevăzută de lege, dispozițiile legale privind acordarea acestui spor fiind și

în prezent aplicabile.

La data de 2 iulie 2009, Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis un nou ordin

și o nouă decizie în acest sens, respectiv ordinul din 2 iulie 2009 și decizia din

2 iulie 2009, prin care s-a dispus suspendarea aplicării ordinului din 3 martie

2009, începând cu data de 1 iunie 2009, invocându-se în motivarea actului administrativ

faptul că prin adresa din 2009, Ministerul Finanțelor Publice a comunicat suspendarea

solicitării Ministerului Publice de plată în continuare a sporului în cauză, întrucât

această plată intră sub incidența O.U.G. nr. 71/2009.

Reclamanții au apreciat că actele contestate

sunt nelegale, fiind emise cu încălcarea actelor normative cu forță juridică superioară,

în primul rând pentru aplicarea retroactivă a ordinului, acesta fiind emis la data

de 2 iulie 2009, suspendarea operând începând cu data de 1 iunie 2009.

Mai mult, au arătat reclamanții, însăși

O.U.G. nr. 71/2009, publicată în M. Of. nr. 416/18.06.2009, în baza căreia a fost

emis acest ordin, intră în vigoare, potrivit art. 78 din Constituția României, la

o dată ulterioară celei la care a fost dispusă suspendarea ordinului prin care s-a

acordat sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Pe de altă parte, interpretând teleologic

O.U.G. nr. 71/2009, reiese că aceasta are ca obiect plata drepturilor de natură

salarială restante, pentru care putea fi începută executarea silită, actualmente

suspendată de drept, iar nu sumele datorate pentru prezent și viitor, art. 3 al

ordonanței reglementând explicit sfera de aplicare a acesteia.

Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 4743 din 15 iulie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis

acțiunea reclamanților și a anulat decizia din 2 iulie 2009 emisă de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A respins capătul de cerere privind anularea

ordinului din 2 iulie 2009, ca lipsit de obiect.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele considerente:

Prin ordinul din 2 iulie 2009 emis de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus

că „începând cu data de 1 iunie 2009 se suspendă aplicarea ordinului din 3

martie 2009 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție”, prin acest din urmă ordin dispunându-se plata sporului de 50% pentru

risc și suprasolicitare neuropsihică procurorilor și personalului de specialitate

juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism și parchetele de pe lângă curțile de apel,

tribunale și judecătorii.

Prin decizia din 2 iulie 2009 emisă de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

s-a dispus că „începând cu data de 1 iunie 2009 se suspendă aplicarea deciziei din

3 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pa lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție”, prin această din urmă decizie dispunându-se plata sporului

de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În preambulul celor două acte administrative

s-au reținut, ca temeiuri ale adoptării lor, O.U.G. nr. 71/2009 și adresa din 2009

a Ministerului Finanțelor Publice prin care transmite că solicitarea pârâtului de

plată în continuare a sporului este suspendată.

În ceea ce privește lipsa de interes în

a solicita anularea ordinului din 2 iulie 2009, invocată de pârât, Curtea a apreciat-o

ca întemeiată pe motiv că ordinul în cauză a fost deja anulat în mod irevocabil,

cu „efecte general obligatorii", prin sentința civilă nr. 3098 din 6

octombrie 2009 a Curții de Apel București, irevocabilă urmare a respingerii ca nefondat

a recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel

că efectele anulării se răsfrâng și asupra reclamanților din prezenta cauză, aceștia

nemaijustificând un interes în a solicita anularea ordinului.

În ceea ce privește decizia din 2009 emisă

de pârât, instanța a apreciat-o ca fiind nelegală, în considerarea acelorași argumente

avute în vedere pentru anularea ordinului.

Astfel, Curtea a reținut că s-au avut în

vedere exclusiv dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata

unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi

din sectorul bugetar, dispoziții care stabilesc că plata sumelor prevăzute prin

hotărâri judecătorești, devenite executorii până la 31 decembrie 2009 intră sub

incidența ordonanței și se vor plăti conform procedurii prevăzute de acest act normativ.

Rezultă, prin urmare, că actul normativ

care a fundamentat soluția de suspendare a aplicării deciziei din 2009 reglementează

doar modalitatea de plată a unor sume prevăzute în titluri executorii, deci drepturi

salariale restante, deja scadente, iar decizia privește plata sporului de 50% de

risc și suprasolicitare neuropsihică acordat pentru viitor, începând cu 1

martie 2009, indiferent dacă beneficiarii dețin sau nu un titlu executoriu.

Din moment ce actul suspendat statua asupra

acordării unei alte categorii de drepturi salariale decât cele prevăzute în titluri

executorii, apare cu evidență că fundamentarea deciziei atacate pe dispozițiile

O.U.G. nr. 71/2009 este eronată.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut, în esență, că instanța

de fond a dispus în mod nelegal anularea deciziei din 2009 a Procurorului general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, actul supus controlului de legalitate

a fost emis în urma adresei Ministerului Finanțelor Publice din 18 iunie 2009 prin

care li s-a comunicat că plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică

va fi suspendată la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009 privind unor sume

prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale

personalului din sectorul bugetar.

Ca urmare, în lipsa fondurilor alocate

de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public se afla în imposibilitate obiectivă

de a plăti în continuare sporul vizat.

În aceste condiții, a susținut recurentul,

nu se poate reține că emiterea ordinului atacat reprezintă un exces de putere din

partea autorității emitente, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din

Legea nr. 554/2004.

și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată

că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte reține că aprecierile instanței

de fond sunt temeinice și legale, întrucât O.U.G. nr. 71/2009 are ca obiect reglementarea

procedurii de executare a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca

obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului

din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, or

este evident faptul că în speță hotărârile judecătorești de acordare a sporului

de risc și suprasolicitare neuropsihică nu stabilesc obligația de plată a unei anumite

sume în favoarea reclamanților în sensul prevederilor ordonanței de urgență, ci

un drept al reclamanților la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Înalta Curte constată că nu pot fi primite

criticile recurentului Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în sensul că în prezența dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 nu

pot fi puse în executare hotărârile judecătorești de acordare a sporului de risc

și suprasolicitare neuropsihică. Reieterând argumentele reținute anterior, instanța

de control judiciar apreciază că dreptul reclamanților la acordarea sporului, stabilit

prin hotărâri judecătorești, nu se circumscrie cadrului instituit prin O.U.G.

nr. 71/2009, aplicabil numai în privința hotărârilor judecătorești devenite executorii

prin care s-a dispus plata în concret a unei sume de bani determinată.

De asemenea, Înalta Curte constată că decizia

din 2 iulie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, este nelegală și sub aspectul retroactiv al acesteia.

Este de necontestat caracterul retroactiv

al deciziei din 2 iulie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, atât timp cât actul a fost emis în cursul lunii

iulie și a dispus suspendarea de la data de 1 iunie 2009 a plății sporului în litigiu,

realizând, cu alte cuvinte, în luna iulie o diminuare a drepturilor salariale ale

reclamanților aferente muncii prestate în perioada anterioară, respectiv în cursul

lunii iunie.

Împrejurarea că plata drepturilor salariale

aferente lunii iunie 2009 urma a se în luna iulie 2009, dată ulterioară emiterii

deciziei contestate, nu este de natură a înlătura caracterul retroactiv al acestui

act administrativ.

Înalta Curte apreciază că prin emiterea

deciziei cu nesocotirea principiului neretroactivitătii se aduce atingere principiului

securității raporturilor juridice, care este implicit în toate articolele Convenției

Europene a Drepturilor Omului și care a fost consacrat în jurisprudenta C.E.D.O.,

atâta timp cât certitudinea reclamanților cu privire la drepturile salariale ce

li se cuveneau pentru munca deja prestată în cursul lunii iunie a fost înlăturată

printr-o măsură dispusă în cursului lunii iulie, a cărei retroactivitate nu poate

fi pusă la îndoială.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține

că, prin emiterea actului administrativ atacat cu încălcarea principiului neretroactivitătii

și a principiului securității raporturilor juridice, autoritățile emitente, pârâte

în prezenta cauză, au manifestat un evident exces de putere în sensul art. 2

alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, prin atingerea adusă dreptului cert al

reclamanților de a primi drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 în cuantumul

previzionat la sfârșitul lunii iunie.

În concluzie, pentru considerentele sus

menționate, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție împotriva sentinței nr. 4743 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.