ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5186/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2012 sub nr. 2316/2, reclamanta SC Bursa Română de Mărfuri SAa solicitat anularea deciziei nr. 3 din 9 februarie 2012 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței și obligarea acestuia la reanalizarea plângerii și deschiderea investigației în problematica expusă în plângerea sa din 14 noiembrie 2011. La termenul din 19 septembrie 2012, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) lit. f), art. 23 alin. (1) și art. 28 lit. c), excepție cu privire la care pârâtul a susținut că este inadmisibilă pe considerentul că nu are legătură cu cauza.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 7 noiembrie 2012 a respins cererea de sesizarea a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 10 alin. (2) lit. f), art. 23 alin. (1) și art. 28 lit. c) din Legea nr. 123/2012, excepția fiind inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că excepția nu are legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, s-a reținut, în esență, că decizia contestată a fost emisă la data de 9 februarie 2012, anterior adoptării și intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012, care conține articole invocate de reclamantă ca fiind neconstituționale.

2. Calea de atac exercitată Împotriva Încheierii de ședință din 7 noiembrie 2012 a formulat recurs reclamanta SC Bursa Română de Mărfuri SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii recurate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, precum și suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. În motivarea cererii de recurs, recurenta susține, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 10 alin. (2) lit. f), art. 23 alin. (1) și art. 28 lit. c) din Legea nr. 123/2012, deși, în cauză, nu este incident nici un caz de inadmisibilitate din cele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Se menționează că nu mai are relevanță faptul că la data emiterii deciziei nr. 3 din 9 februarie 2012 dispozițiile legale vizate de excepția de neconstituționalitate nu erau încă în vigoare, aflându-se în formă de proiect și devenind ulterior lege, fără nicio modificare, întrucât în eventualitatea admiterii cererii de chemare în judecată, Consiliul Concurenței ar trebui să desfășoare o investigație în baza dispozițiilor în vigoare ale art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 123/2013. Intimatul Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică încheierea recurată, întrucât o cauză de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate este irelevanța acesteia în litigiul dedus judecății, chiar dacă celelalte condiții de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate ar fi îndeplinite în speță.

3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. După cum se constată, prin încheierea din 7 noiembrie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, reținând că nu este îndeplinită condiția care impune ca dispozițiile atacate cu excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.

Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora; (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”. Potrivit acestor dispoziții legale, se impune, pentru a se aprecia că o excepție de neconstituționalitate este admisibilă, a fi îndeplinite cerințele cumulative impuse de art. 29 alin. (1)-(3) din legea menționată, printre care și aceea ca dispozițiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Or, în cauză, este necontestat faptul că dispozițiile legale vizate de excepția de neconstituționalitate invocată sunt cuprinse în Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 485/16.07.2012, fiind ulterioare deciziei nr. 3 din 9 februarie 2012 contestată în cauză. Prin urmare, prevederile Legii nr. 123/2012 față de care reclamanta-recurentă a formulat excepție de neconstituționalitate, nu au stat la baza emiterii actului administrativ contestat, situație de altfel necontestată de părți și, în consecință, nu este îndeplinită cerința impusă de dispozițiile art. 29 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la legătura acestora cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC Bursa Română de Mărfuri SA împotriva încheierii de ședință din data de 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.