ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2565/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cadrul procesual

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, sub nr. 11036/2/2011 reclamanta S.I.F.B.C.

SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., următoarele:

-

Anularea Deciziei nr. 994 din 06 octombrie 2011 emisă de C.N.V.M. prin care

această autoritate a modificat dispozițiile legale în materia persoanelor care

acționează concertat în legătură cu un emitent;

-

Obligarea pârâtei să depună la dosarul cauzei în temeiul art. 172 C. proc. civ.

decizia contestată semnată, precum și toate documentele care au stat la baza

emiterii acestui act administrativ;

-

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta

C.N.V.M. a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a

Curții de Apel București, în raport de obiectul acțiunii introductive, având în

vedere prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate

cu cele ale Statutului C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum a

fost aprobată și modificată prin Legea nr. 514/2002, cu modificările și

completările ulterioare.

La

termenul de judecată din data de 29 februarie 2012 reclamanta a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul

C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002.

Pârâta

a formulat un punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate,

susținând respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar,

ca neîntemeiată.

2.

Hotărârea Curții de apel

Prin

Sentința nr. 2234 din 28 martie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă

excepția necompetenței materiale și, în consecință, a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța

a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul C.N.V.M.,

aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut cu privire la excepția

necompetenței materiale, faptul că sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (6)

și (7) din O.U.G. nr. 25/2002 (Statutul C.N.V.M.), astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 514 din 12 iulie 2002, conform cărora:

"(6)

C.N.V.M. poate realiza la cerere sau din oficiu, interpretarea oficială a

tuturor reglementărilor emise de aceasta, aplicabile entităților reglementate

și supravegheate.

(7)

C.N.V.M. este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra

considerentelor de oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau

la baza emiterii actelor sale, prevăzute la alin. (1) și (2). În caz de litigiu

actele individuale emise de către C.N.V.M. cu privire la interpretările

prevăzute la alin. (6) pot fi atacate cu recurs în fața Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ. Până la pronunțarea unei hotărâri

definitive și irevocabile de către instanța judecătorească executarea actelor

C.N.V.M. nu se suspendă".

Instanța

sesizată a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din

același act normativ, deciziile sunt acte individuale prin care C.N.V.M. dă

interpretarea oficială a propriilor reglementări care guvernează piața de

capital, piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate.

Prin

acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a formulat cerere de anulare a

Deciziei C.N.V.M. nr. 994 din 06 octombrie 2011, constatând că, prin această

decizie intimata a realizat interpretarea oficială a propriilor reglementări

care guvernează piața de capital, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (3)

din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu

valori mobiliare și ale art. 7 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 privind exercitarea

anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul adunărilor generale ale

societăților comerciale.

Prin

urmare, s-a constatat că atât din conținutul deciziei atacate cât și din

preambulul acesteia, rezultă, fără echivoc, caracterul de act individual interpretativ,

fiind astfel incidente prevederile speciale ale art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr.

25/2002 care stabilesc, prin derogare de la dreptul comun în materie,

competența de soluționare în primă instanță, în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În

ceea ce privește cererea reclamantei de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul

C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, Curtea a reținut că asupra acesteia

trebuie să se pronunțe instanța competentă, urmând ca această excepție să fie

analizată de instanța competentă, respectiv Înalta Curte de Casație și

Justiție.

3.

Recursul declarat de S.I.F.B.C. SA împotriva Sentinței nr. 2234 din 28 martie

2012 a Curții de Apel București, prin care s-a respins cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu judecarea excepției de neconstituționalitate a art. 7

alin. (7) din Statutul C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobat cu

modificări prin Legea nr. 514/2002, înregistrat la 30 martie 2012

Motivele

de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta

consideră că în speță sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr.

47/1992, că textul de lege a cărui neconstituționalitate se invocă are legătură

cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția, fiind determinant

pentru soluția excepției de necompetență materială a instanței.

Norma

juridică a cărei neconstituționalitate a fost invocată nu a fost declarată

neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

4.

Apărările formulate de intimata-pârâtă C.N.V.M.

Prin

concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, cererea de sesizare a Curții Constituționale este prematur

formulată.

II.

Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac

exercitată

1.

Chestiuni prealabile

Curtea

urmează a se pronunța asupra cererii de recurs formulată și înregistrată la 30

martie 2012, având în vedere că cererea din data de 10 mai 2012 intitulată

"completarea motivelor de recurs" este tardiv formulată în ceea ce

privește motivarea recursului la soluția de respingere a cererii de sesizare a

Curții Constituționale în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Se

mai reține și că soluția de admitere a excepției de necompetență materială și

declinare a cauzei în favoarea Înaltei Curți, secția contencios administrativ

și fiscal, este irevocabilă, neputând fi atacată cu recurs.

2.

Recursul este nefondat.

Cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul C.N.V.M. nu a fost respinsă ca

inadmisibilă, ci ca prematură, deși instanța de fond nu a reținut în mod expres

prematuritatea.

Din

motivarea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale rezultă însă

că cererea va fi analizată de instanța competentă, respectiv Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ceea ce

denotă prematuritatea formulării solicitării.

Excepția

de neconstituționalitate invocată vizează competența materială de soluționare a

cauzei.

Pentru

ca prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 să fie îndeplinite și

sesizarea să poată fi înaintată Curții Constituționale, aceasta trebuie să fie

analizată de instanța competentă material prevăzută de legea în discuție, în

speță, de art. 7 alin. (7) din Statutul C.N.V.M.

Numai

în acest sens, condiția legăturii excepției cu soluționarea cauzei impusă de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este îndeplinită.

Instanța

care își declină competența și se dezînvestește de soluționarea pricinii

admițând o excepție de procedură absolută nu se mai poate pronunța asupra unei

excepții de fond, deoarece este necompetentă să soluționeze fondul litigiului.

3.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de S.I.F.B.C. SA împotriva Sentinței nr. 2234 din 28 martie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.

Procesat

de GGC - GV