ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2565/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 11036/2/2011 reclamanta S.I.F.B.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., următoarele: - Anularea Deciziei nr. 994 din 06 octombrie 2011 emisă de C.N.V.M. prin care această autoritate a modificat dispozițiile legale în materia persoanelor care acționează concertat în legătură cu un emitent; - Obligarea pârâtei să depună la dosarul cauzei în temeiul art. 172 C. proc. civ. decizia contestată semnată, precum și toate documentele care au stat la baza emiterii acestui act administrativ; - Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta C.N.V.M. a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, în raport de obiectul acțiunii introductive, având în vedere prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu cele ale Statutului C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 514/2002, cu modificările și completările ulterioare. La termenul de judecată din data de 29 februarie 2012 reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002. Pârâta a formulat un punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, susținând respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 2234 din 28 martie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă excepția necompetenței materiale și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut cu privire la excepția necompetenței materiale, faptul că sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 25/2002 (Statutul C.N.V.M.), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 514 din 12 iulie 2002, conform cărora: "(6) C.N.V.M.

poate realiza la cerere sau din oficiu, interpretarea oficială a tuturor reglementărilor emise de aceasta, aplicabile entităților reglementate și supravegheate. (7) C.N.V.M. este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale, prevăzute la alin. (1) și (2). În caz de litigiu actele individuale emise de către C.N.V.M. cu privire la interpretările prevăzute la alin. (6) pot fi atacate cu recurs în fața Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către instanța judecătorească executarea actelor C.N.V.M.

nu se suspendă". Instanța sesizată a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din același act normativ, deciziile sunt acte individuale prin care C.N.V.M. dă interpretarea oficială a propriilor reglementări care guvernează piața de capital, piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate. Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a formulat cerere de anulare a Deciziei C.N.V.M. nr. 994 din 06 octombrie 2011, constatând că, prin această decizie intimata a realizat interpretarea oficială a propriilor reglementări care guvernează piața de capital, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare și ale art. 7 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul adunărilor generale ale societăților comerciale. Prin urmare, s-a constatat că atât din conținutul deciziei atacate cât și din preambulul acesteia, rezultă, fără echivoc, caracterul de act individual interpretativ, fiind astfel incidente prevederile speciale ale art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002 care stabilesc, prin derogare de la dreptul comun în materie, competența de soluționare în primă instanță, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ceea ce privește cererea reclamantei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin O.U.G.

nr. 25/2002, Curtea a reținut că asupra acesteia trebuie să se pronunțe instanța competentă, urmând ca această excepție să fie analizată de instanța competentă, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. 3. Recursul declarat de S.I.F.B.C. SA împotriva Sentinței nr. 2234 din 28 martie 2012 a Curții de Apel București, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu judecarea excepției de neconstituționalitate a art. 7 alin. (7) din Statutul C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobat cu modificări prin Legea nr. 514/2002, înregistrat la 30 martie 2012 Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta consideră că în speță sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, că textul de lege a cărui neconstituționalitate se invocă are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția, fiind determinant pentru soluția excepției de necompetență materială a instanței.

Norma juridică a cărei neconstituționalitate a fost invocată nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. 4. Apărările formulate de intimata-pârâtă C.N.V.M. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cererea de sesizare a Curții Constituționale este prematur formulată. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Chestiuni prealabile Curtea urmează a se pronunța asupra cererii de recurs formulată și înregistrată la 30 martie 2012, având în vedere că cererea din data de 10 mai 2012 intitulată "completarea motivelor de recurs" este tardiv formulată în ceea ce privește motivarea recursului la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Se mai reține și că soluția de admitere a excepției de necompetență materială și declinare a cauzei în favoarea Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, este irevocabilă, neputând fi atacată cu recurs. 2. Recursul este nefondat. Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul C.N.V.M. nu a fost respinsă ca inadmisibilă, ci ca prematură, deși instanța de fond nu a reținut în mod expres prematuritatea. Din motivarea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale rezultă însă că cererea va fi analizată de instanța competentă, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ceea ce denotă prematuritatea formulării solicitării.

Excepția de neconstituționalitate invocată vizează competența materială de soluționare a cauzei. Pentru ca prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 să fie îndeplinite și sesizarea să poată fi înaintată Curții Constituționale, aceasta trebuie să fie analizată de instanța competentă material prevăzută de legea în discuție, în speță, de art. 7 alin. (7) din Statutul C.N.V.M. Numai în acest sens, condiția legăturii excepției cu soluționarea cauzei impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este îndeplinită. Instanța care își declină competența și se dezînvestește de soluționarea pricinii admițând o excepție de procedură absolută nu se mai poate pronunța asupra unei excepții de fond, deoarece este necompetentă să soluționeze fondul litigiului.

3. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de S.I.F.B.C. SA împotriva Sentinței nr. 2234 din 28 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012. Procesat de GGC - GV