ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2616/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluționarea instanței de fond. Prin sentința nr. 2074 din 6 decembrie 2011 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a pct. 3 alin. (2 1 ) din Legea nr. 244 din 15 iulie 2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2005. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC S. SA Iași, apreciind că soluția instanței de fond privind excepțiile de inadmisibilitate și lipsa calității procesuale pasive este nelegală și netemeinică. Fiind înregistrat dosarul pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, recurenta SC S. SA Iași a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 244 din 15 iulie 2005 pct. 3 alin. (2 1 ), pentru aprobarea O.U.G.

nr. 26 din 31 martie 2005 privind abrogarea dispozițiilor referitoare la acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor bugetare restante, potrivit cărora „Pentru obligațiile bugetare ce fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la alin. (2 1 )nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de orice fel între data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor și data emiterii ordinului comun”, dispoziții care ar fi neconstituționale în raport de prevederile art. 52 alin. (1) și art. 56 alin. (2) din Constituția României. 2. Soluția instanței de fond. Prin Încheierea din 30 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a pct. 3 alin. (2 1 )din Legea nr. 244 din 15 iulie 2005 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 26/2005, respectiv art. II alin. (2 1 ) din O.U.G. nr. 26/2005. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că a fost investită să verifice legalitatea și temeinicia Sentinței nr. 2074 din 6 decembrie 2011 a Tribunalului Iași prin care acțiunea reclamantei SC S. SA Iași a fost respinsă, ca inadmisibilă, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, cererea îndreptată împotriva pârâților M.F.P., A.N.A.F., A.V.A.S. și D.G.F.P. Iași fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora, neintrându-se în cercetarea fondului. Instanța de fond a apreciat că în această fază procesuală și în aceste condiții, soluția ce se va da recursului promovat de SC S. SA Iași nu depinde, în tot sau în parte, de soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată și a constatat că nu sunt întrunite condițiile cumulative cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și, de aceea, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC S. SA Iași. În motivele de recurs se arată că O.U.G. nr. 26/2005 a fost emisă în vederea accelerării și finalizării măsurile de privatizare a societăților comerciale cuprinse în portofoliul A.P.A.P.S. (actual Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S.). Ulterior, art. 26 și alte prevederi din O.U.G. nr. 26/2004 au fost abrogate prin O.U.G. nr. 26/2005 dar prin Legea nr. 244 din 15 iulie 2005 de aprobare a O.U.G. nr. 26/2005, s-a introdus textul considerat neconstituțional. Neconstituționalitatea acestor prevederi ar consta în faptul că pentru a finaliza sprijinul oferit de stat societăților privatizate era necesar ca scutirea calculării și plății dobânzilor și penalităților să se facă până la emiterea și comunicarea Actului adițional la ordinul comun către unitățile beneficiare.

Se susține că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu această cauză întrucât Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S. București au emis pentru SC S. SA Iași ordinul comun la data de 25 august 2005, după 4 ani de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. B008 din 23 martie 2004, data transferului dreptului de proprietate. Pe această perioadă, în conformitate cu O.U.G. nr. 26/2004, art. 26 alin. (7) și ale O.U.G. nr. 26/2005, art. II alin. (2 1 ) au fost calculate dobânzi și penalități la suma de 163.149 lei, ce urma să fie eșalonată la plată pentru perioada de 5 ani prin Actul adițional care urma să fie emis de cele două autorități centrale într-un termen rezonabil.

Documentul a fost emis și comunicat SC S. SA la data de 4 ianuarie 2011 după 2, 6 ani de la emiterea ordinului comun, stabilind ca sumă de plată 143.801 lei cu titlu de obligații fiscale accesorii calculate pentru perioada 25 august 2008 – 17 decembrie 2010. S-a solicitat să se constate că există o legătură directă între neconstituționalitatea prevederilor art. II alin. (2 1 ) din O.U.G. nr. 26/2005 și contestarea actelor prin care SC S. SA a fost obligată la plata sumei de 143.805 lei și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, să fie admis recursul și sesizată Curtea Constituțională a României. 4. Soluția instanței de recurs.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost investită cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a pct. 3 alin. (2 1 ) din Legea nr. 244 din 15 iulie 2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2005, respectiv art. II alin. (2 1 ) din O.U.G. nr. 26/2005. Această excepție de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul unui recurs declarat împotriva unei sentințe prin care acțiunea reclamantei, cea care a invocat și excepția de neconstituționalitate a fost respinsă în baza unor excepții, respectiv excepția inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a unora dintre pârâți.

Potrivit art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată și modificată „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”. Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: - excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; - excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la invocarea excepției într-un litigiu, vizează dispoziții din legi sau ordonanțe și care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Însă, din interpretarea acestui text rezultă că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile enumerate mai sus și dacă excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu cauza în care a fost invocată. Având în vedere că soluționarea recursului declarat împotriva sentinței Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal nu depinde de excepția de neconstituționalitate invocată ce vizează fondul cauzei și nu are legătură cu soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă sau pentru lipsa calității procesuale pasive, de aceea, soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Atât timp cât instanța de recurs, prin soluția pe care o va pronunța, nu va putea evoca fondul cauzei în raport de soluționarea acțiunii în fața instanței de fond, pe baza unor excepții, nu se poate spune că acea soluție depinde de soluția dată în excepția de neconstituționalitate invocată și astfel una din condițiile impuse de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu este îndeplinită. Bineînțeles că, în raport de soluția pe care Curtea de Apel Iași, o va pronunța, respectiv dacă se va aprecia că acțiunea a fost greșit respinsă prin admiterea excepției inadmisibilității sau a lipsei calității procesuale pasive și va fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, atunci recurenta SC S. SA Iași va putea să invoce excepția de neconstituționalitate dacă va aprecia că aceasta are legătură cu fondul cauzei.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat las art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S. SA Iași împotriva Încheierii din 30 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2012.