ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2616/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2074 din 6 decembrie 2011 a Tribunalului

Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă

cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate a pct. 3 alin. (2

1

) din Legea nr. 244 din 15

iulie 2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2005.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs SC S. SA Iași, apreciind că soluția instanței de fond privind

excepțiile de inadmisibilitate și lipsa calității procesuale pasive este

nelegală și netemeinică.

Fiind înregistrat dosarul pe rolul

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, recurenta SC S.

SA Iași a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a Legii nr. 244 din 15 iulie 2005 pct. 3 alin. (2

1

),

pentru aprobarea O.U.G. nr. 26 din 31 martie 2005 privind abrogarea

dispozițiilor referitoare la acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor

bugetare restante, potrivit cărora „Pentru obligațiile bugetare ce fac obiectul

înlesnirilor la plată prevăzute la alin. (2

1

)nu se calculează și nu

se datorează dobânzi și penalități de orice fel între data transferului

dreptului de proprietate asupra acțiunilor și data emiterii ordinului comun”,

dispoziții care ar fi neconstituționale în raport de prevederile art. 52 alin.

(1) și art. 56 alin. (2) din Constituția României.

Prin Încheierea din 30 aprilie 2012

a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a fost

respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției

de neconstituționalitate a pct. 3 alin. (2

1

)din Legea nr. 244 din 15

iulie 2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2005, respectiv art. II alin. (2

1

)

din O.U.G. nr. 26/2005.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că a fost investită să verifice legalitatea și temeinicia

Sentinței nr. 2074 din 6 decembrie 2011 a Tribunalului Iași prin care acțiunea

reclamantei SC S. SA Iași a fost respinsă, ca inadmisibilă, în contradictoriu

cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, cererea

îndreptată împotriva pârâților M.F.P., A.N.A.F., A.V.A.S. și D.G.F.P. Iași

fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora, neintrându-se

în cercetarea fondului.

Instanța de fond a apreciat că în

această fază procesuală și în aceste condiții, soluția ce se va da recursului

promovat de SC S. SA Iași nu depinde, în tot sau în parte, de soluționarea

excepției de neconstituționalitate invocată și a constatat că nu sunt întrunite

condițiile cumulative cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și, de

aceea, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs SC S. SA Iași.

În motivele de recurs se arată că

O.U.G. nr. 26/2005 a fost emisă în vederea accelerării și finalizării măsurile

de privatizare a societăților comerciale cuprinse în portofoliul A.P.A.P.S.

(actual Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S.).

Ulterior, art. 26 și alte prevederi

din O.U.G. nr. 26/2004 au fost abrogate prin O.U.G. nr. 26/2005 dar prin Legea nr.

244 din 15 iulie 2005 de aprobare a O.U.G. nr. 26/2005, s-a introdus textul

considerat neconstituțional.

Neconstituționalitatea acestor

prevederi ar consta în faptul că pentru a finaliza sprijinul oferit de stat

societăților privatizate era necesar ca scutirea calculării și plății

dobânzilor și penalităților să se facă până la emiterea și comunicarea Actului

adițional la ordinul comun către unitățile beneficiare.

Se susține că excepția de

neconstituționalitate invocată are legătură cu această cauză întrucât

Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S. București au emis pentru SC S. SA

Iași ordinul comun la data de 25 august 2005, după 4 ani de la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. B008 din 23 martie 2004, data

transferului dreptului de proprietate.

Pe această perioadă, în conformitate

cu O.U.G. nr. 26/2004, art. 26 alin. (7) și ale O.U.G. nr. 26/2005, art. II alin.

(2

1

) au fost calculate dobânzi și penalități la suma de 163.149 lei,

ce urma să fie eșalonată la plată pentru perioada de 5 ani prin Actul adițional

care urma să fie emis de cele două autorități centrale într-un termen

rezonabil.

Documentul a fost emis și comunicat SC

S. SA la data de 4 ianuarie 2011 după 2, 6 ani de la emiterea ordinului comun,

stabilind ca sumă de plată 143.801 lei cu titlu de obligații fiscale accesorii

calculate pentru perioada 25 august 2008 – 17 decembrie 2010.

S-a solicitat să se constate că

există o legătură directă între neconstituționalitatea prevederilor art. II alin.

(2

1

) din O.U.G. nr. 26/2005 și contestarea actelor prin care SC S.

SA a fost obligată la plata sumei de 143.805 lei și sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, să fie admis recursul

și sesizată Curtea Constituțională a României.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost investită cu

o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de

neconstituționalitate a pct. 3 alin. (2

1

) din Legea nr. 244 din 15

iulie 2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2005, respectiv art. II alin. (2

1

)

din O.U.G. nr. 26/2005.

Această excepție de

neconstituționalitate a fost invocată în cadrul unui recurs declarat împotriva

unei sentințe prin care acțiunea reclamantei, cea care a invocat și excepția de

neconstituționalitate a fost respinsă în baza unor excepții, respectiv excepția

inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a unora dintre

pârâți.

Potrivit art. 29 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, republicată și modificată „(1) Curtea Constituțională decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau,

din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De

asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată,

în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile

constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Din interpretarea logico-juridică a

prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că

pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate

trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul

unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă

legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind

neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În cauză sunt îndeplinite condițiile

referitoare la invocarea excepției într-un litigiu, vizează dispoziții din legi

sau ordonanțe și care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale.

Însă, din interpretarea acestui text

rezultă că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă dacă

sunt îndeplinite cumulativ condițiile enumerate mai sus și dacă excepția de

neconstituționalitate invocată are legătură cu cauza în care a fost invocată.

Având în vedere că soluționarea

recursului declarat împotriva sentinței Tribunalului Iași, secția contencios

administrativ și fiscal nu depinde de excepția de neconstituționalitate

invocată ce vizează fondul cauzei și nu are legătură cu soluția de respingere a

acțiunii ca inadmisibilă sau pentru lipsa calității procesuale pasive, de

aceea, soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Atât timp cât instanța de recurs,

prin soluția pe care o va pronunța, nu va putea evoca fondul cauzei în raport

de soluționarea acțiunii în fața instanței de fond, pe baza unor excepții, nu

se poate spune că acea soluție depinde de soluția dată în excepția de

neconstituționalitate invocată și astfel una din condițiile impuse de art. 29 alin.

(6) din Legea nr. 47/1992 nu este îndeplinită.

Bineînțeles că, în raport de soluția

pe care Curtea de Apel Iași, o va pronunța, respectiv dacă se va aprecia că

acțiunea a fost greșit respinsă prin admiterea excepției inadmisibilității sau

a lipsei calității procesuale pasive și va fi casată sentința cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, atunci recurenta SC S. SA Iași va putea să invoce

excepția de neconstituționalitate dacă va aprecia că aceasta are legătură cu

fondul cauzei.

Apreciind că soluția instanței de

fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat las art.

20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S.

SA Iași împotriva Încheierii din 30 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2012.