ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5155/2012

Camera de consiliu

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 108/2011/CAF din 24 martie

2011 2011, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis excepția de necompetență materială

a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că r

eclamanta

Primăria

Comunei Buturugeni a formulat contestație

împotriva încheierii

nr. VI/12 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Conturi, solicitând anularea măsurii

dispuse la punctul 3 din decizia nr. 33 din 2 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi

a Județului Giurgiu și exonerarea personalului din aparatul propriu al primarului

de la plata sumelor acordate ca spor de dispozitiv de 25%, apreciate ca nelegale

de organele de control ale Camerei de Conturi.

Având în vedere că, potrivit

art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități

, competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul

entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor

aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel

în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii

contenciosului administrativ, tribunalul a apreciat că

se impune declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în baza

art. 158 C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 3258 din 16 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a acțiunii formulată de Primăria Comunei Buturugeni, în contradictoriu

cu pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția

de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că obiectul acțiunii îl constituie anularea încheierii nr. VI/12

din 14 ianuarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, prin care a fost respinsă

contestația formulată de reclamantă împotriva măsurii dispuse la punctul 3 din decizia

nr. 33 din 2 noiembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Giurgiu.

Curtea de apel a apreciat

că, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul

administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este

supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței

de contencios administrativ este decizia emisă de camera de conturi județeană, autoritate

publică de nivel local, că, deși prin încheierea atacată, structura centrală a Curții

de Conturi a României respinge sau admite în parte contestația formulată împotriva

deciziei emisă de camera de conturi județeană, actul administrativ care produce

efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot această din

urmă decizie.

Cum potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiul privind un act administrativ emis de o

autoritate publică locală se soluționează în fond de tribunal, iar dispozițiile

pct. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea

și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, care stabilesc în favoarea curții de apel

competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de Comisia

de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite

de acest text legal, în temeiul art. 158, 159 C. proc. civ., Curtea a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Giurgiu, instanța competentă teritorial în funcție de sediul reclamantei.

Constatându-se ivit conflictul

negativ de competență reglementat de art. 20 C. proc. civ., Curtea a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin cererea de chemare

în judecată formulată, Primăria Comunei Buturugeni a formulat contestație împotriva

încheierii nr. VI./12 din 14 ianuarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României,

solicitând anularea măsurii dispuse la pct. 3 din decizia nr. 33 din 2

noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a Județului Giurgiu.

În drept, decizia nr.

33 din 2 noiembrie 2010 și încheierea nr. VI./12 din 14 ianuarie 2011 s-au întemeiat

pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi

și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Actele normative susmenționate,

și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu

cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu

privire la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o

dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ:

în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte,

se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale)

și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii

ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților

de apel).

În raport de prevederile

art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o

autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal.

În ședința Plenului secției

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din

data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului competența de soluționare

a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii

emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative

formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi

Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea

procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului,

s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri

adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi

Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

De asemenea, chiar dacă,

prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României

respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de

Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte

juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera

de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile

de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine

pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de

unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de

insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Buturugeni și pe

pârâta Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 decembrie 2012.