ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3286/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2010 pe rolul Curții de Apel București - Secția a VlII-a Contencios Administrativ și Fiscal și ulterior precizată, reclamantul T.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale să se constate nelegalitatea Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1819 din 17 decembrie 2009 de aprobare a structurii organizatorice pentru aparatul propriu al Inspecției muncii și al ITM. În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că Ordinul atacat și care a fost în scurt timp anulat de minister, a produs efecte juridice în ceea ce-l privește, suferind un prejudiciu prin pierderea calității de șef serviciu.

Se mai arată de către reclamant că în anul 2010 structura organizatorică a Inspecției Muncii și a ITM a fost modificată prin ordine ale ministrului de 5 ori, nefiind adevărată afirmația pârâtului din întâmpinare în sensul că prin Ordinul nr. 80 din 27 ianuarie 2010 actul atacat a fost anulat, în realitate situația fiind aceiași. Referitor la nepublicarea ordinului contestat în M. Of. al României Partea I, arată reclamantul că urmările juridice ale nepublicării sunt reglementate prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, modificată și republicată. Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția lipsei de obiect, apreciind că acțiunea reclamantului în anularea ordinului nr. 1819 din 17 decembrie 2009 a rămas fără obiect, ca urmare a emiterii Ordinului nr. 80 din 27 ianuarie 2010 emis de pârât și potrivit căruia ordinul contestat de reclamant își încetează aplicabilitatea.

Cu atât mai mult, cererea reclamantului este lipsită de obiect în considerarea împrejurării că la data formulării cererii de chemare în judecată (16 martie 2010) reclamantul avea cunoștință de emiterea Ordinului nr. 80 din 27 ianuarie 2010 de aprobare a structurii organizatorice pentru aparatul propriu al Inspecției Muncii emis de pârât. La data de 21 octombrie 2010, reclamantul a depus la dosar o cerere modificatoare a acțiunii prin care a reiterat solicitarea de a se constata nelegalitatea ordinului M.M.F.P.S. nr. 1819 din 17 decembrie 2009, precum și a celorlalte ordine ulterioare și publicarea hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată în cauză. Prin sentința civilă nr. 4120 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de obiect și a respins acțiunea formulată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 1819 din 17 decembrie 2009 emis de pârât prin care s-a aprobat structura organizatorică pentru aparatul propriu al Inspecției Muncii. - Prin art. 4 din Ordinul nr. 80 din 27 ianuarie 2010 (emis așadar înaintea formulării prezentei cereri de chemare în judecată) al aceluiași pârât s-a aprobat o altă structură organizatorică pentru aparatul propriu al Inspecției Muncii și simultan a fost revocat Ordinul nr. 1819/2009 contestat de către reclamant. A mai reținut instanța că reclamantul a fost citat cu mențiunea precizării cererii de chemare în judecată, în raport de revocarea Ordinului contestat, iar acesta a arătat că înțelege să conteste același ordin care la momentul sesizării instanței fusese revocat, astfel încât, excepția lipsei de obiect este întemeiată, iar acțiunea rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ., fără a le dezvolta pe fiecare separat. Se susține, în esență, că instanța de fond nu a luat în considerare precizarea de acțiune formulată de reclamant la data de 21 octombrie 2010, prin care solicita să se constate nelegalitatea și a celorlalte ordine ulterioare ordinului contestat inițial și, prin urmare nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere. Mai afirmă că, în mod greșit, a apreciat instanța de fond că acțiunea a rămas tară obiect, deoarece actul contestat, deși revocat în scurt timp de către minister, a produs efecte juridice în persoana reclamantului, prin înlăturarea din funcția publică de conducere de șef serviciu cu nerespectarea procedurii instituită de art. 99 și art. 100 din Legea nr. 188/1999.

Pentru motivele prezentate, solicită recurentul casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și raportat la dispozițiile legale incidente cauzei, înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant, pentru considerentele expuse în continuare. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16 martie 2010, reclamantul T.A. a solicitat să se constate nelegalitatea Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1819 din 17 decembrie 2009 de aprobare a structurii organizatorice pentru aparatul propriu al Inspecției muncii și al ITM, pentru nepublicarea în M. Of., respectiv pentru nerespectarea condițiilor de fond și de formă.

Din actele dosarului rezultă că, la momentul introducerii acțiunii, Ordinul nr. 1819 din 17 decembrie 2009 fusese revocat expres prin Ordinul nr. 80 din 27 ianuarie 2010 (fila 29 dosar fond), ordin care la rândul lui a fost revocat prin Ordinul nr. 116 din 4 februarie 2010, iar în temeiul acestui din urmă ordin s-a emis Decizia nr. 504 din 25 februarie 2010 prin care reclamantul a fost numit în funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I grad profesional superior, pierzând astfel funcția publică de conducere de șef birou. Prin urmare, la data formulării acțiunii - 16 martie 2010 - Ordinul nr. 1819 din 17 decembrie 2009 își încetase aplicabilitatea prin voința autorității, astfel încât nu mai putea face obiectul unei acțiuni în anularea lui.

Pe de altă parte, criticile aduse de recurent în sensul că prin precizarea la acțiune din data de 21 octombrie 2010 a solicitat și anularea ordinelor ulterioare nu se verifică în raport de conținutul cererii precizatoare. Astfel prin „cererea de modificare a acțiunii" (fila 42 dosar fond) reclamantul, în fapt, a reiterat sub altă formă petitul acțiunii inițiale în sensul constatării nelegalității aceluiași Ordin nr. 1819 din 17 decembrie 2009, referindu-se generic și la ordinele ulterioare acestuia, fără însă a le nominaliza expres și a detalia motivele pentru care solicită anularea lor. Mai mult, în finalul cererii modificatoare, ca și concluzii, reclamantul solicită constatarea nelegalității aceluiași Ordin nr. 1819 din 17 decembrie 2009 pentru aceleași motive invocate în acțiunea inițială, respectiv nepublicarea în M. Of.

și nerespectarea condițiilor de fond și de formă, fără a face nicio precizare cu referire la celelalte ordine. În acest context, instanța de fond nu putea să se pronunțe asupra unor lucruri care nu s-au cerut, criticile formulate pe acest aspect de către recurent reprezentând simple afirmații nesusținute de actele dosarului. De altfel, în considerentele hotărârii atacate, în primul paragraf, judecătorul fondului a reținut că cererea de chemare în judecată a fost ulterior precizată, analizând-o și în raport de cele susținute în cererea modificatoare. În concluzie, înalta Curte constată că, în mod legal și temeinic a reținut prima instanță lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.A., împotriva sentinței civile nr. 4120 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2011.