ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3286/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

16 martie 2010 pe rolul Curții de Apel București - Secția a VlII-a Contencios

Administrativ și Fiscal și ulterior precizată, reclamantul T.A. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale să

se constate nelegalitatea Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1819 din 17 decembrie 2009

de aprobare a structurii organizatorice pentru aparatul propriu al Inspecției

muncii și al ITM.

În motivarea în fapt a cererii

reclamantul a arătat că Ordinul atacat și care a fost în scurt timp anulat de

minister, a produs efecte juridice în ceea ce-l privește, suferind un

prejudiciu prin pierderea calității de șef serviciu.

Se mai arată de către reclamant că în

anul 2010 structura organizatorică a Inspecției Muncii și a ITM a fost

modificată prin ordine ale ministrului de 5 ori, nefiind adevărată afirmația

pârâtului

din întâmpinare în sensul că prin

Ordinul nr. 80 din 27 ianuarie 2010 actul atacat a

fost anulat, în

realitate situația fiind aceiași.

Referitor la nepublicarea ordinului

contestat în M. Of. al României Partea I, arată reclamantul că urmările

juridice ale nepublicării sunt reglementate prin Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă, modificată și republicată.

Prin întâmpinare pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția lipsei de obiect,

apreciind că acțiunea reclamantului în anularea ordinului nr. 1819 din 17

decembrie 2009 a rămas fără obiect, ca urmare a emiterii Ordinului nr. 80 din 27

ianuarie 2010 emis de pârât și potrivit căruia ordinul contestat de reclamant

își încetează aplicabilitatea.

Cu atât mai mult, cererea

reclamantului este lipsită de obiect în considerarea împrejurării că la data

formulării cererii de chemare în judecată (16 martie 2010) reclamantul avea

cunoștință de emiterea

Ordinului nr. 80 din

27 ianuarie 2010 de aprobare a structurii organizatorice pentru

aparatul

propriu al Inspecției Muncii emis de pârât.

La data de 21 octombrie 2010,

reclamantul a depus la dosar o cerere modificatoare a acțiunii prin care a

reiterat solicitarea de a se constata nelegalitatea ordinului M.M.F.P.S. nr. 1819

din 17 decembrie 2009, precum și a celorlalte ordine ulterioare și publicarea

hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată în cauză.

Prin sentința civilă nr. 4120 din 26

octombrie 2010, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de obiect și a respins acțiunea

formulată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

- Prin

prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a

solicitat anularea Ordinului nr. 1819 din 17 decembrie 2009 emis de

pârât prin care s-a aprobat structura organizatorică pentru aparatul propriu al

Inspecției

Muncii.

- Prin art. 4

din Ordinul nr. 80 din 27 ianuarie 2010 (emis așadar înaintea formulării

prezentei cereri de chemare în judecată) al aceluiași pârât s-a aprobat o altă

structură organizatorică pentru aparatul propriu al Inspecției Muncii și

simultan a fost revocat Ordinul nr. 1819/2009 contestat de către reclamant.

A mai reținut instanța că reclamantul

a fost citat cu mențiunea precizării cererii de chemare în judecată, în raport

de revocarea Ordinului contestat, iar acesta a arătat că înțelege să conteste

același ordin care la momentul sesizării instanței fusese revocat, astfel

încât, excepția lipsei de obiect este întemeiată, iar acțiunea rămasă fără

obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul T.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 și ale art. 304

1

C. proc.

civ., fără a le dezvolta pe fiecare separat.

Se susține, în

esență, că instanța de fond nu a luat în considerare

precizarea de acțiune formulată de

reclamant la data de 21 octombrie 2010, prin care solicita să se constate

nelegalitatea și a celorlalte ordine ulterioare ordinului contestat inițial și,

prin urmare nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

Mai afirmă că,

în mod greșit, a apreciat instanța de fond că acțiunea a rămas tară obiect,

deoarece actul contestat, deși revocat în scurt timp de către minister, a

produs efecte juridice în persoana reclamantului, prin înlăturarea din funcția

publică de conducere de șef serviciu cu nerespectarea procedurii instituită de art.

99 și art. 100 din Legea nr. 188/1999.

Pentru motivele prezentate, solicită

recurentul casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului prin prisma motivelor de recurs și raportat la dispozițiile legale

incidente cauzei, înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile

formulate de recurentul-reclamant, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la data de 16 martie 2010, reclamantul T.A. a solicitat să se

constate nelegalitatea Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1819 din 17 decembrie 2009 de

aprobare a structurii organizatorice pentru aparatul propriu al Inspecției

muncii și al ITM, pentru nepublicarea în M. Of., respectiv pentru nerespectarea

condițiilor de fond și de formă.

Din actele

dosarului rezultă că, la momentul introducerii acțiunii,

Ordinul nr. 1819 din 17 decembrie 2009

fusese revocat expres prin Ordinul nr. 80 din 27 ianuarie 2010 (fila 29 dosar

fond), ordin care la rândul lui a fost revocat prin Ordinul nr. 116 din 4

februarie 2010, iar în temeiul acestui din urmă ordin s-a emis Decizia nr. 504

din 25 februarie 2010 prin care reclamantul a fost numit în funcția publică de

execuție de consilier juridic clasa I grad profesional superior, pierzând

astfel funcția publică de conducere de șef birou.

Prin urmare, la data formulării

acțiunii - 16 martie 2010 - Ordinul nr. 1819 din 17 decembrie 2009 își încetase

aplicabilitatea prin voința autorității, astfel încât nu mai putea face

obiectul unei acțiuni în anularea lui.

Pe de altă parte, criticile aduse de

recurent în sensul că prin precizarea la acțiune din data de 21 octombrie 2010

a solicitat și anularea ordinelor ulterioare nu se verifică în raport de

conținutul cererii precizatoare. Astfel prin „cererea de modificare a

acțiunii" (fila 42 dosar fond) reclamantul, în fapt, a reiterat sub altă

formă petitul acțiunii inițiale în sensul constatării nelegalității aceluiași

Ordin nr. 1819 din 17 decembrie 2009, referindu-se generic și la ordinele

ulterioare acestuia, fără însă a le nominaliza expres și a detalia motivele

pentru care solicită anularea lor.

Mai mult, în finalul cererii

modificatoare, ca și concluzii, reclamantul solicită constatarea nelegalității

aceluiași Ordin nr. 1819 din 17 decembrie 2009 pentru aceleași motive invocate

în acțiunea inițială, respectiv nepublicarea în M. Of. și nerespectarea

condițiilor de fond și de formă, fără a face nicio precizare cu referire la

celelalte ordine.

În acest

context, instanța de fond nu putea să se pronunțe asupra unor lucruri care nu

s-au cerut, criticile formulate pe acest aspect de către recurent reprezentând

simple afirmații nesusținute de actele dosarului. De altfel, în considerentele

hotărârii atacate, în primul paragraf, judecătorul fondului a reținut că

cererea de chemare în judecată a fost ulterior precizată, analizând-o și în

raport de cele susținute în cererea modificatoare.

În concluzie, înalta Curte constată

că, în mod legal și temeinic a reținut prima instanță lipsa de obiect a cererii

de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, motiv pentru care, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.A.,

împotriva

sentinței civile nr. 4120 din 26 octombrie

2010 a Curții de Apel București

- secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

7 iunie 2011.