ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3022/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 768 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC R.M. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., având ca obiect anularea Deciziei C.N.A. din 11 iunie 2009 și a dispus anularea Deciziei C.N.A. din 11 iunie 2009 și exonerarea reclamantei de plata amenzii aplicate. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia C.N.A.

din 11 iunie 2009, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 RON, în calitate de titular al licenței audiovizuale din 27 martie 2001, decizia de autorizare din 30 octombrie 2001 și de reautorizare din 17 februarie 2005 pentru postul de televiziune „R.”, pentru „încălcarea dispozițiilor art. 3, art. 5 alin. (4) și ale art. 8 alin. (1) din Decizia 391/2009 privind regulile de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European.” Prima instanță a constatat că reclamanta nu a formulat critici referitoare la situația de fapt reținută de către instituția pârâtă, ci legate de modul în care pârâtul a interpretat dispozițiile art. 3, art. 5 alin. (4) și ale art. 8 alin. (1) din Decizia 391/2009 privind regulile de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European, în sensul distincției dintre timpii de antenă oferiți și timpii de antenă utilizați de către competitorii electorali.

Examinând dispozițiile cu caracter normativ cuprinse în Decizia 391/2009, Curtea a constatat că, pe de o parte, obligația radiodifuzorilor publici și privați constă în a oferi competitorilor electorali timpi de antenă în mod egal, iar pe de altă parte, competitorii electorali au avut la dispoziție intervalul 22–28 aprilie 2009 pentru a se adresa în scris posturilor private de radio și de televiziune care și-au anunțat intenția de realizare și difuzare a emisiunilor electorale, solicitând și timpii de antenă pe care intenționează să îi utilizeze.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că respectarea principiilor echității, echilibrului și imparțialității pot fi avute în vedere de către Consiliu în exercitarea prerogativelor sale de supraveghere din oficiu numai în ceea ce privește modalitatea în care radiodifuzorii au oferit, au repartizat timpii de antenă alocați emisiunilor electorale, nu asupra modalității în care timpii de antenă au fost utilizați de competitorii electorali.

Prima instanță a apreciat că nu se poate analiza comportamentul radiodifuzorului într-un mod corect, pentru a se ajunge la antrenarea răspunderii sale contravenționale, în condițiile în care, la baza deciziei de sancționare a reclamantei, a stat exclusiv raportul de monitorizare reflectat în procesul-verbal al ședinței din data de 11 iunie 2009, întocmit pe baza vizualizării imaginilor înregistrate, fără a se solicita de către Consiliu, în baza dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 20 din Decizia nr. 391/2009 a C.N.A., informații referitoare la timpii de antenă solicitați de către competitorii electorali care au formulat astfel de cereri.

Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că rezultatele raportului de monitorizare care atestă utilizarea de către diverși competitori electorali a unor timpi de antenă diferiți, precum și lipsa totală a altor competitori electorali poate cel mult determina o prezumție simplă de nerespectare a principiului imparțialității în modalitatea de alocare a timpilor de antenă, care însă, necoroborată cu niciun alt mijloc de probă, nu este de natură să determine răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură societatea sancționată contravențional. Judecătorul fondului a apreciat că documentația pe baza căreia C.N.A. a reținut încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 3, art. 5 alin. (4) și ale art. 8 alin. (1) din Decizia 391/2009 nu este suficientă pentru a antrena răspunderea contravențională a reclamantei, nedovedindu-se, dincolo de orice dubiu, faptul sancționat, de repartizare a timpilor de antenă într-un mod parțial.

Analizând critica reclamantei referitoare la modul de exercitare a prerogativei de supraveghere a respectării dispozițiilor cuprinse în Decizia 391/2009, prima instanță a apreciat ca fiind corectă cercetarea timpilor de antenă oferiți pe perioada întregii campanii electorale și nu în mod trunchiat, plecând tot de la caracterul determinant al cererii competitorilor electorali, iar aplicarea unei sancțiuni ar trebui să aibă loc după analizarea comportamentului de pe parcursul întregii campanii electorale.

Pe de altă parte, instanța de fond a considerat că nu se pot impune sancțiuni radiodifuzorului independent de comportamentul competitorilor electorali, de implicarea acestora în campania electorală prin intermediul radiodifuzorului în cauză, pe fragmente din perioada de desfășurare a campaniei electorale, o astfel de interpretare fiind de natură a crea o presiune asupra conținutului prezentării care nu ar fi în beneficiul publicului, astfel încât sancționarea reclamantei este lipsită de suport probator. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 768 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs în termenul legal pârâtul C.N.A..

Printr-un set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține recurentul că în mod greșit instanța de fond a interpretat că actul administrativ supus controlului nu ar fi legal pentru următoarele trei motive, respectiv: C.N.A. ar fi avut competența să monitorizeze numai modalitatea în care radiodifuzorii au oferit, au repartizat timpii de antenă alocați emisiunilor electorale, iar nu modalitatea în care timpii de antenă au fost utilizați de competitorii electorali; materialul probator administrat de C.N.A. nu a fost suficient pentru antrenarea răspunderii juridice a intimatei; C.N.A. ar fi putut aplica o sancțiune intimatei numai după terminarea campaniei electorale, când ar fi putut analiza comportamentul de pe parcursul întregii campanii electorale.

Susține recurentul că aplicarea legislației audiovizuale, precum și a celei referitoare la alegerile pentru Parlamentul European, în interpretarea dată de instanța de fond, ar constitui, pe de o parte o ingerință din partea Consiliului în politica editorială a posturilor, în condițiile în care activitatea de repartizare a timpilor de antenă nu constituie un program audiovizual care să fie adus la cunoștința publicului, ci o problemă administrativă a radiodifuzorilor, așa încât exercitarea atribuțiilor consiliului de supraveghere a conținutului programelor audiovizuale se face numai după difuzarea acestora pe post, iar, pe de altă parte, ar lipsi de conținut actul normativ ce reglementează alegerile europarlamentare, având în vedere intenția și în mod deosebit, scopul pentru care legiuitorul a emis această normă legală.

Mai arată recurentul că în mod greșit instanța de fond a considerat că raportul de monitorizare, care reprezintă transcrierea exactă a conținutului emisiunilor, nu ar fi o probă suficientă în dovedirea încălcării de către intimată a principiului echității pe perioada campaniei electorale, considerând că, Consiliul ar fi trebuit să ceară informații referitoare la timpii de antenă solicitați, competitorilor electorali care au formulat astfel de cereri. Consideră recurentul că, promovând un astfel de demers, pe de o parte, și-ar fi depășit atribuțiile având în vedere că C.N.A. are raporturi juridice numai cu radiodifuzorii, iar nu cu terțe persoane, așa cum sunt competitorii electorali iar pe de altă parte un astfel de demers nu ar fi putut proba nimic, în condițiile în care activitatea de alocare este prealabilă desfășurării campaniei electorale pe posturile de radio și de televiziune.

Mai arată recurentul că deși nu există o dispoziție legală care să prevadă că C.N.A. ar fi putut aplica o sancțiune pentru nerespectarea principiului echității, echilibrului și imparțialității reglementate de legiuitor numai la încheierea campaniei electorale, instanța de fond în mod greșit a considerat actul administrativ contestat ca fiind nelegal și pentru faptul că, din punct de vedere temporal, sancțiunea a fost aplicată în timpul desfășurării campaniei electorale, iar nu la finalul acesteia. 3.Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente: Prin Decizia din 11 iunie 2009 C.N.A.

a aplicat postului de televiziune R., sancțiunea amenzii în cuantum de 2.500 RON, pentru încălcarea dispozițiilor art. 3, art. 5 alin. (4) și art. 8 alin. (1) din Decizia nr. 391/2009 privind regulile de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European. În considerentele Deciziei din 11 iunie 2009 s-a reținut că în urma analizării raportului de monitorizare, s-a constatat că, în perioada 01-06 iunie 2009, postul R. a alocat intervențiilor competitorilor electorali, în cadrul emisiunilor de știri următorii timpi: PD-L: 1232 secunde, PSD plus PC: 481 secunde, PNL: 1125 secunde, partide neparlamentare(PNȚ, PFC, PRM) și candidați independenți: 250 de secunde, în timp ce activitatea de campanie electorală a UDMR nu a fost reflectată deloc.

Se mai reține că, în aceeași perioadă, în cadrul emisiunilor de dezbatere electorală, reprezentanții PD-L au beneficiat de 22 de apariții, cei ai PSD plus PC de 18 apariții, reprezentanții PNL de 20 de apariții, iar cei ai UDMR de 2 apariții, în timp ce competitorii electorali ai partidelor neparlamentare și candidații independenți care candidează pentru alegerea în Parlamentul European au beneficiat de 3 participări.

Potrivit art. 3 din Decizia nr. 391/2009 privind regulile de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European radiodifuzorii publici și privați sunt obligați să asigure, în cadrul emisiunilor prevăzute în prezenta decizie, reflectarea desfășurării campaniei electorale, cu respectarea următoarelor principii: echitate - competitorii electorali trebuie să aibă posibilitatea de a se face cunoscuți electoratului; echilibru - prezentarea competitorilor electorali proporțională cu importanța evenimentelor electorale; imparțialitate - obligația radiodifuzorilor de a trata competitorii electorali obiectiv și echidistant.

În primul rând Înalta Curte constată că instanța de fond limitând activitatea de supraveghere a C.N.A., doar la modalitatea în care radiodifuzorii publici au repartizat timpii de antenă alocați emisiunilor electorale competitorilor electorali, activitate prealabilă campaniei electorale, astfel cum se prevede în Cap. II - Proceduri preliminare al Deciziei nr. 391/2009 a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 3 din respectivul act normativ.

Astfel, văzând și dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, Înalta Curte consideră că este de necontestat că supravegherea obligației de a asigura reflectarea desfășurării campaniei electorale cu respectarea principiilor echității, echilibrului și imparțialității, în sensul art. 3 din Decizia nr. 391/2009, se poate realiza doar prin monitorizarea emisiunilor audiovizuale electorale în care sunt implicați competitorii electorali precum și a programelor acestora, aspecte care nu se reflectă în timpii de antenă alocați, activitate care nu reprezintă un program audiovizual care să fie adus la cunoștința publicului.

Totodată, față de situația de fapt reflectată, în mod greșit a apreciat instanța de fond că la baza atragerii răspunderii contravenționale a intimatei nu poate sta exclusiv raportul de monitorizare, care reprezintă în fapt o transcriere a emisiunilor difuzate de postul R. în perioada 01-06 iunie 2010, în condițiile în care din conținutul acestuia rezultă fără echivoc nerespectarea obligației instituie de art. 3 din Decizia nr. 391/2009. În acest context, orice alte relații solicitate de C.N.A. competitorilor electorali în legătură cu timpii de antenă alocați, nu pot fi decât inutile, așa încât nu pot fi reținute considerentele instanței de fond pe acest aspect.

Totodată, față de dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 Înalta Curte constată că, Consiliul își poate exercita atribuțiile de control fie periodic, fie atunci când consideră că este necesar sau primește o plângere cu privire la nerespectarea de către un radiodifuzor a prevederilor legale. Nu există nici o dispoziție legală care să instituie în sarcina Consiliului obligația de a analiza situația respectării de către radiodifuzori a prevederilor Decizie nr. 391/2009 la finalul campaniei electorale ci, dimpotrivă interesul general este ca C.N.A. să monitorizeze și să intervină pe întreaga campanie electorală, astfel încât publicul telespectator să beneficieze de o informație corectă în privința candidaților înscriși în competiția electorală.

În consecință, Înalta Curte constată că decizia contestată a fost legal emisă cu respectarea dispozițiilor Deciziei C.N.A. nr. 391/2009 prin care au fost stabilite reguli de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European, așa încât vor fi primite toate criticile formulate de recurent. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A. împotriva sentinței civile nr. 768 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC R.M. SA, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.