ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3022/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința civilă

nr. 768 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către

reclamanta SC R.M. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., având ca obiect

anularea Deciziei C.N.A. din 11 iunie 2009 și a dispus anularea Deciziei C.N.A.

din 11 iunie 2009 și exonerarea reclamantei de plata amenzii aplicate.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia C.N.A.

din 11 iunie 2009, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 RON,

în calitate de titular al licenței audiovizuale din 27 martie 2001, decizia de

autorizare din 30 octombrie 2001 și de reautorizare din 17 februarie 2005

pentru postul de televiziune „R.”, pentru „încălcarea dispozițiilor art. 3,

art. 5 alin. (4) și ale art. 8 alin. (1) din Decizia 391/2009 privind regulile

de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea membrilor

din România în Parlamentul European.”

Prima instanță a constatat

că reclamanta nu a formulat critici referitoare la situația de fapt reținută de

către instituția pârâtă, ci legate de modul în care pârâtul a interpretat dispozițiile

art. 3, art. 5 alin. (4) și ale art. 8 alin. (1) din Decizia 391/2009 privind regulile

de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea membrilor din

România în Parlamentul European, în sensul distincției dintre timpii de antenă oferiți

și timpii de antenă utilizați de către competitorii electorali.

Examinând dispozițiile

cu caracter normativ cuprinse în Decizia 391/2009, Curtea a constatat că, pe de

o parte, obligația radiodifuzorilor publici și privați constă în a oferi competitorilor

electorali timpi de antenă în mod egal, iar pe de altă parte, competitorii electorali

au avut la dispoziție intervalul 22–28 aprilie 2009 pentru a se adresa în scris

posturilor private de radio și de televiziune care și-au anunțat intenția de realizare

și difuzare a emisiunilor electorale, solicitând și timpii de antenă pe care intenționează

să îi utilizeze.

Prin urmare, instanța

de fond a apreciat că respectarea principiilor echității, echilibrului și imparțialității

pot fi avute în vedere de către Consiliu în exercitarea prerogativelor sale de supraveghere

din oficiu numai în ceea ce privește modalitatea în care radiodifuzorii au oferit,

au repartizat timpii de antenă alocați emisiunilor electorale, nu asupra modalității

în care timpii de antenă au fost utilizați de competitorii electorali.

Prima instanță a apreciat

că nu se poate analiza comportamentul radiodifuzorului într-un mod corect, pentru

a se ajunge la antrenarea răspunderii sale contravenționale, în condițiile în care,

la baza deciziei de sancționare a reclamantei, a stat exclusiv raportul de monitorizare

reflectat în procesul-verbal al ședinței din data de 11 iunie 2009, întocmit pe

baza vizualizării imaginilor înregistrate, fără a se solicita de către Consiliu,

în baza dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului,

cu modificările și completările ulterioare și ale art. 20 din Decizia nr. 391/2009

a C.N.A., informații referitoare la timpii de antenă solicitați de către competitorii

electorali care au formulat astfel de cereri.

Pe cale de consecință,

instanța de fond a apreciat că rezultatele raportului de monitorizare care atestă

utilizarea de către diverși competitori electorali a unor timpi de antenă diferiți,

precum și lipsa totală a altor competitori electorali poate cel mult determina o

prezumție simplă de nerespectare a principiului imparțialității în modalitatea de

alocare a timpilor de antenă, care însă, necoroborată cu niciun alt mijloc de probă,

nu este de natură să determine răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se

bucură societatea sancționată contravențional.

Judecătorul fondului a

apreciat că documentația pe baza căreia C.N.A. a reținut încălcarea de către reclamantă

a dispozițiilor art. 3, art. 5 alin. (4) și ale art. 8 alin. (1) din Decizia 391/2009

nu este suficientă pentru a antrena răspunderea contravențională a reclamantei,

nedovedindu-se, dincolo de orice dubiu, faptul sancționat, de repartizare a timpilor

de antenă într-un mod parțial.

Analizând critica reclamantei

referitoare la modul de exercitare a prerogativei de supraveghere a respectării

dispozițiilor cuprinse în Decizia 391/2009, prima instanță a apreciat ca fiind corectă

cercetarea timpilor de antenă oferiți pe perioada întregii campanii electorale și

nu în mod trunchiat, plecând tot de la caracterul determinant al cererii competitorilor

electorali, iar aplicarea unei sancțiuni ar trebui să aibă loc după analizarea comportamentului

de pe parcursul întregii campanii electorale.

Pe de altă parte, instanța

de fond a considerat că nu se pot impune sancțiuni radiodifuzorului independent

de comportamentul competitorilor electorali, de implicarea acestora în campania

electorală prin intermediul radiodifuzorului în cauză, pe fragmente din perioada

de desfășurare a campaniei electorale, o astfel de interpretare fiind de natură

a crea o presiune asupra conținutului prezentării care nu ar fi în beneficiul publicului,

astfel încât sancționarea reclamantei este lipsită de suport probator.

Împotriva sentinței civile

nr. 768 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat

recurs în termenul legal pârâtul C.N.A..

Printr-un set de critici,

circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține

recurentul că în mod greșit instanța de fond a interpretat că actul administrativ

supus controlului nu ar fi legal pentru următoarele trei motive, respectiv: C.N.A.

ar fi avut competența să monitorizeze numai modalitatea în care radiodifuzorii au

oferit, au repartizat timpii de antenă alocați emisiunilor electorale, iar nu modalitatea

în care timpii de antenă au fost utilizați de competitorii electorali; materialul

probator administrat de C.N.A. nu a fost suficient pentru antrenarea răspunderii

juridice a intimatei; C.N.A. ar fi putut aplica o sancțiune intimatei numai după

terminarea campaniei electorale, când ar fi putut analiza comportamentul de pe parcursul

întregii campanii electorale.

Susține recurentul că

aplicarea legislației audiovizuale, precum și a celei referitoare la alegerile pentru

Parlamentul European, în interpretarea dată de instanța de fond, ar constitui, pe

de o parte o ingerință din partea Consiliului în politica editorială a posturilor,

în condițiile în care activitatea de repartizare a timpilor de antenă nu constituie

un program audiovizual care să fie adus la cunoștința publicului, ci o problemă

administrativă a radiodifuzorilor, așa încât exercitarea atribuțiilor consiliului

de supraveghere a conținutului programelor audiovizuale se face numai după difuzarea

acestora pe post, iar, pe de altă parte, ar lipsi de conținut actul normativ ce

reglementează alegerile europarlamentare, având în vedere intenția și în mod deosebit,

scopul pentru care legiuitorul a emis această normă legală.

Mai arată recurentul că

în mod greșit instanța de fond a considerat că raportul de monitorizare, care reprezintă

transcrierea exactă a conținutului emisiunilor, nu ar fi o probă suficientă în dovedirea

încălcării de către intimată a principiului echității pe perioada campaniei electorale,

considerând că, Consiliul ar fi trebuit să ceară informații referitoare la timpii

de antenă solicitați, competitorilor electorali care au formulat astfel de cereri.

Consideră recurentul că,

promovând un astfel de demers, pe de o parte, și-ar fi depășit atribuțiile având

în vedere că C.N.A. are raporturi juridice numai cu radiodifuzorii, iar nu cu terțe

persoane, așa cum sunt competitorii electorali iar pe de altă parte un astfel de

demers nu ar fi putut proba nimic, în condițiile în care activitatea de alocare

este prealabilă desfășurării campaniei electorale pe posturile de radio și de televiziune.

Mai arată recurentul că

deși nu există o dispoziție legală care să prevadă că C.N.A. ar fi putut aplica

o sancțiune pentru nerespectarea principiului echității, echilibrului și imparțialității

reglementate de legiuitor numai la încheierea campaniei electorale, instanța de

fond în mod greșit a considerat actul administrativ contestat ca fiind nelegal și

pentru faptul că, din punct de vedere temporal, sancțiunea a fost aplicată în timpul

desfășurării campaniei electorale, iar nu la finalul acesteia.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,

urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia din 11

iunie 2009 C.N.A. a aplicat postului de televiziune R., sancțiunea amenzii în cuantum

de 2.500 RON, pentru încălcarea dispozițiilor art. 3, art. 5 alin. (4) și art. 8

alin. (1) din Decizia nr. 391/2009 privind regulile de desfășurare în audiovizual

a campaniei electorale pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European.

În considerentele Deciziei

din 11 iunie 2009 s-a reținut că în urma analizării raportului de monitorizare,

s-a constatat că, în perioada 01-06 iunie 2009, postul R. a alocat intervențiilor

competitorilor electorali, în cadrul emisiunilor de știri următorii timpi: PD-L:

1232 secunde, PSD plus PC: 481 secunde, PNL: 1125 secunde, partide neparlamentare(PNȚ,

PFC, PRM) și candidați independenți: 250 de secunde, în timp ce activitatea de campanie

electorală a UDMR nu a fost reflectată deloc.

Se mai reține că, în aceeași

perioadă, în cadrul emisiunilor de dezbatere electorală, reprezentanții PD-L au

beneficiat de 22 de apariții, cei ai PSD plus PC de 18 apariții, reprezentanții

PNL de 20 de apariții, iar cei ai UDMR de 2 apariții, în timp ce competitorii electorali

ai partidelor neparlamentare și candidații independenți care candidează pentru alegerea

în Parlamentul European au beneficiat de 3 participări.

Potrivit

art. 3 din Decizia nr. 391/2009 privind regulile de desfășurare în audiovizual a

campaniei electorale pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European

radiodifuzorii publici și privați sunt obligați să asigure,

în cadrul emisiunilor prevăzute în prezenta decizie, reflectarea desfășurării campaniei

electorale, cu respectarea următoarelor principii: echitate - competitorii electorali

trebuie să aibă posibilitatea de a se face cunoscuți electoratului; echilibru -

prezentarea competitorilor electorali proporțională cu importanța evenimentelor

electorale; imparțialitate - obligația radiodifuzorilor de a trata competitorii

electorali obiectiv și echidistant.

În

primul rând Înalta Curte constată că instanța de fond limitând activitatea de supraveghere

a C.N.A., doar la modalitatea în care radiodifuzorii publici au repartizat timpii

de antenă alocați emisiunilor electorale competitorilor electorali, activitate prealabilă

campaniei electorale, astfel cum se prevede în Cap. II - Proceduri preliminare al

Deciziei nr. 391/2009 a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 3 din respectivul act normativ.

Astfel,

văzând și dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

Înalta Curte consideră că este de necontestat că supravegherea obligației de a asigura

reflectarea desfășurării campaniei electorale cu respectarea principiilor echității,

echilibrului și imparțialității, în sensul art. 3 din Decizia nr. 391/2009, se poate

realiza doar prin monitorizarea emisiunilor audiovizuale electorale în care sunt

implicați competitorii electorali precum și a programelor acestora, aspecte care

nu se reflectă în timpii de antenă alocați, activitate care nu reprezintă un program

audiovizual care să fie adus la cunoștința publicului.

Totodată,

față de situația de fapt reflectată, în mod greșit a apreciat instanța de fond că

la baza atragerii răspunderii contravenționale a intimatei nu poate sta exclusiv

raportul de monitorizare, care reprezintă în fapt o transcriere a emisiunilor difuzate

de postul R. în perioada 01-06 iunie 2010, în condițiile în care din conținutul

acestuia rezultă fără echivoc nerespectarea obligației instituie de art. 3 din Decizia

nr. 391/2009.

În

acest context, orice alte relații solicitate de C.N.A. competitorilor electorali

în legătură cu timpii de antenă alocați, nu pot fi decât inutile, așa încât nu pot

fi reținute considerentele instanței de fond pe acest aspect.

Totodată,

față de dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 Înalta

Curte constată că, Consiliul își poate exercita atribuțiile de control fie periodic,

fie atunci când consideră că este necesar sau primește o plângere cu privire la

nerespectarea de către un radiodifuzor a prevederilor legale.

Nu

există nici o dispoziție legală care să instituie în sarcina Consiliului obligația

de a analiza situația respectării de către radiodifuzori a prevederilor Decizie

nr. 391/2009 la finalul campaniei electorale ci, dimpotrivă interesul general este

ca C.N.A. să monitorizeze și să intervină pe întreaga campanie electorală, astfel

încât publicul telespectator să beneficieze de o informație corectă în privința

candidaților înscriși în competiția electorală.

În

consecință, Înalta Curte constată că decizia contestată a fost legal emisă cu respectarea

dispozițiilor Deciziei C.N.A. nr. 391/2009 prin care au fost stabilite reguli de

desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea membrilor din

România în Parlamentul European, așa încât vor fi primite toate criticile formulate

de recurent.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica

hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.N.A. împotriva sentinței civile nr. 768 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, hotărârea recurată, în sensul că respinge

acțiunea formulată de reclamanta SC R.M. SA, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.